Auction cancellation upheld for state property with undisclosed encumbrance; taxpayer appeal rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4.02.2014, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal nr. x din 22.01.2014 încheiat de Comisia de soluţionare a contestaţiilor cu privire la organizarea licitaţiei deschise cu strigare organizata în data de 28.10.2013 pentru vânzarea imobilului "B." situată în Aleea President, staţiunea Neptun, jud. Constanta.

A solicitat citarea în calitate de parat a R.A.A.P.P.S.

Prin sentinţa civila nr. 1530/CA din 29.05.2014, Tribunalul Constanta a declinat competenţa soluţionării cauzei la Curtea de Apel Constanţa.

Prin sentinţa civila nr. 150/CA din 10.09.2014, Curtea de Apel Constanţa a declinat competenţa soluţionării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 383 din data de 13.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat şi Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat - prin Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Neptun, ca neîntemeiată.

Totodată, a fost obligată reclamantă la 1.162,50 RON cheltuieli de judecată către pârâta R.A.A.P.P.S.

3. Recursul

Împotriva sentinţei reclamanta S.C. "C." S.A. (fostă S.C. "A." SA) a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, reclamanta S.C. A. S.A. a arătat următoarele:

- În mod nelegal instanţa de fond a reţinut, cu aplicarea greşita a normelor de drept material cuprinse la art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011, ca imobilului B. ar fi grevat de o sarcina care ar putea fi constituită raportat la contractul charter de prestări servicii din 14.08.2012 (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Consideră recurenta că dacă acest contract s-ar presupune că ar fi valabil încheiat, acesta nu ar putea de fapt constitui o sarcină asupra imobilului, deoarece serviciile la care textul art. 13 din nr. 101/2011 sunt servicii accesorii locaţiunii unor imobile aflate in administrarea R.A.A.P.P.S.

Pentru a putea fi sarcini care să fie aferente unui imobil, serviciile ar trebui să respecte toate prevederile legale incidente, respectiv să fie în legătură cu activitatea R.A.A.P.P.S.

Prestarea unor servicii precum cele care fac obiectul contractului charter de prestări servicii nr. 3944 din 14.08.2012 nu se regăsesc în obiectul de activitate al R.A.A.P.P.S., după cum acestea nu se regăsesc nici în anexa nr. 1 la H.G. sau în alte acte normative.

Având în vedere ca în anul 2012, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 101/2011, a fost încheiat contractul charter de prestări servicii nr. 3944 din 14.08.2012, raportat la art. 25 din O.U.G. nr. 101/2011, rezultă că acest contract nu putea să fie o sarcină asupra imobilului, nefiind un contract care să fie încheiat potrivit legii.

A mai arătat recurenta că în speţă nu erau aplicabile prevederile art. 13, ci prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 101/2011 care arată că "Imobilele, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", denumită în continuare R.A.A.P.P.S., respectiv imobilele proprietatea R.A.A.P.P.S., care au situaţia juridică clarificată şi nu sunt grevate de sarcini, pot fi vândute potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă".

Precizează că nu există de fapt o sarcină care sa afecteze imobilul şi faptul ca anterior, la data de 28.10.2013, aceasta s-a prezentat la o altă licitaţie, anunţată pentru vânzarea aceluiaşi bun şi, în condiţii la fel de misterioase, licitaţia nu a mai avut loc, invocând-se tot aspecte legate de contractul charter de prestări servicii din 14.08.2012.

Din înscrisurile aferente acestei prime licitaţii (Anexa nr. 1) la aceasta licitaţie a participat şi beneficiarul contractului charter de prestări servicii, Cabinet de Avocat D., şi ca licitaţia a fost anulată tot ca efect a unei notificări a acesteia care făcea referire la alte aspecte privind contractul.

În condiţiile în care anterior licitaţia anunţată pentru data de 28.10.2013 nu a mai avut loc presupunându-se că pentru ca erau necesare anumite clarificări juridice ale imobilului, o noua licitaţie cu privire la acest imobil, publicată pe site-ul oficial al R.A.A.P.P.S., cu data licitaţiei 08.01.2014, conduce în mod automat la confirmarea faptului că imobilul nu avea nicio sarcină de fapt.

- În mod nelegal instanţa de fond a reţinut, cu încălcarea normelor de drept material cuprinse la art. 8, art. 24 din O.U.G. nr. 101/2011 şi cu aplicarea greşita a art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011 că R.A.A.P.P.S. ar fi anulat legal procedura de vânzare pentru B. (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Ca atare, raportat la prevederile art. 1, art. 13 şi art. 24 din O.U.G. nr. 101/2011, este nelegală motivarea instanţei de fond din considerente potrivit căreia simpla existenta a contractului de prestări servicii (dacă ar fi considerat ca fiind o sarcină), urmată de o notificare a beneficiarului adresata prestatorului R.A.A.P.P.S., pentru motive care nici măcar nu au fost dovedite, prin care se solicita "renegocierea unor clauze contractuale, ca urmare a neexecutării de către prestator a obligaţiilor ce îi incumba, ar fi o împrejurare care să justifice anularea licitaţiei.

Prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011. invocate in considerente ca şi temei legal pentru menţinerea actelor administrative, permit de fapt vânzarea oricărui imobil cu sarcina şi cu orice obligaţii, articolul arătând in mod clar că în acest caz se va introduce "în contractul de vânzare-cumpărare a unei clauze prin care cumpărătorul se obligă să exercite drepturile şi să preia obligaţiile din contractele de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau prestări de servicii încheiate potrivit legii, precum fi orice alte sarcini, după caz, care au ca obiect imobilul în cauză".

Sentinţa recurată este nelegală, aceasta încălcând prevederile art. 1, art. 13 şi art. 24 din O.U.G. nr. 101/2011, având în vedere ca indiferent dacă imobilul era sau nu afectat de unele sarcini, şi chiar dacă se presupune ca R.A.A.P.P.S. nu şi-ar fi executat obligaţiile fata de beneficiar privind acest imobil izvorâte din Contractul nr. x/2012, acesta putea fi scos la vânzare de R.A.A.P.P.S. şi, în măsura în care s-a procedat în acest sens, era obligatorie desfăşurarea licitaţiei, urmând ca imobilul să fie vândut după caz, ulterior acestui moment potrivit procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 101/2011

După licitaţie, conform_art. 13 din O.U.G. nr-101/2011, urma sa se procedeze la înserierea clauzei în contractul de vânzare, prin care cumpărătorul prelua toate obligaţiile şi drepturile R.A.A.P.P.S. care ar rezulta din Contractul nr. x/2012 neexistând astfel vreun temei legal faţă de existenţa acestor presupuse obligaţii să se anuleze licitaţia.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Administraţia Protocolului de Stat - RA a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică.

II. Considerentele şi sentinţa instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Referitor la aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011

Potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 101/2011:

"prin excepţie de la prevederile art. 1, imobilele, proprietate privată a statului, aflate în administrarea R.A.A.P.P.S., care au situaţia juridică clarificată, dar care sunt grevate de sarcini, pot fi vândute, cu introducerea în contractul de vânzare- cumpărare a unei clauze prin care cumpărătorul se obligă să exercite drepturile şi să preia obligaţiile din contractele de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau prestări de servicii încheiate potrivit legii, precum şi orice alte sarcini, după caz, care au ca obiect imobilul în cauză.

Recurenta arată că acest Contract charter de prestări servicii nr. din 14.08.2012 se referă la prestări de servicii precum servicii turistice de cazare care nu se regăsesc în obiectul de activitate al R.A.A.P.P.S. conform art. 5 din H.G. nr. 60/2005.

Înalta Curte reţine că în caietul de sarcini privind vânzarea imobilului "B." la capitolul 1.2. "Situaţia juridică, Grevare de sarcini" - se arată că acest imobil este închiriat conform contractului de charter de prestări servicii turistice din 14.08.2013 cu modificările ulterioare până în data de 14.08.2007.

Această documentaţie a fost însuşită de către reclamantă care a luat cunoştinţă şi nu a contestat în vreun fel valabilitatea contractului sau caietul de sarcini al licitaţiei deschise cu strigare.

Înalta Curte constată că în prezenta speţă nu se pot face analize ale altor situaţii juridice precum contractul charter de prestări servicii, acesta reprezentând un act valabil exprimat de părţi, neanulat de vreo instanţă de judecată.

Chiar dacă recurenta-reclamantă a invocat o problemă de legalitate a încheierii unui contract de charter prestări servicii turistice cu un cabinet de avocatură, acest contract rămâne valabil cât timp nu a fost reziliat de părţi sau anulat de către vreo instanţă judecătorească.

Prin urmare, reclamanta cunoştea situaţia juridică a imobilului, de la achiziţionarea documentaţiei privind licitaţia, faptul că aceasta nu a mai avut loc şi că şi cabinetul de avocatură titular al contractului de prestări servicii a participat la licitaţie în data de 28.10.2013, iar această licitaţie nu a mai avut loc, nu dovedeşte o rea credinţă din partea autorităţii intimate sau o notificare pro-causa, ci o situaţie incertă asupra situaţiei juridice a imobilului dată fiind solicitarea modificării clauzelor contractuale a contractului de prestări servicii anunţat în caietul de sarcini al licitaţiei deschise cu strigare.

Prin urmare, se reţine că nu se poate tranşa în acest litigiu legalitatea contractului charter de prestări servicii turistice de cazare la B.

Recurenta-reclamantă nu a atacat caietul de sarcini şi nu a solicitat anularea Contractului de prestări servicii nr. x/2012.

În mod corect instanţa de fond a apreciat că prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011 trebuiau interpretate în sensul că situaţia juridică a imobilului în cauză este neclară. Înalta Curte constată că într-adevăr, renegocierea unor clauze din contractul încheiat între alte 2 părţi contractante (intimata şi cabinetul de avocatură) nu ar fi putut fi preluate şi considerate ca fiind o sarcină care grevează imobilul în cauză.

Cum situaţia juridică nu era clarificată, dat fiind şi că acest beneficiar al contractului de prestări servicii a participat la licitaţia care nu a mai avut loc nu se poate aprecia reaua credinţă sau întocmirea de acte pro-causa ci se conturează dreptul de apreciere al autorităţii care a ales oportun să nu organizeze licitaţia, în acest fel instanţa de judecată nu poate să se substituie autorităţii care are putere discreţionară de a-şi exercita competenţele atribuite de lege.

În mod legal şi temeinic instanţa de fond a apreciat situaţia de fapt şi de drept iar sentinţa recurată este legală şi temeinică, neexistând motive de recurs care să atragă modificarea sau casarea acesteia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "C." S.A. (fostă S.C. "A." SA) împotriva sentinţei nr. 383 din 13 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.