Direct attribution of game reserve management: proof of majority ownership and binding effect of cassation guidance on evidence assessment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală Păduri, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea Hotărârii Comisiei de Analiză a Contestaţiilor, a procesului-verbal nr. x din 16 februarie 2011, a referatului de aprobare nr. 216566/ISZ din 24.02.2011 şi a aprobării date referatului de către Ministrul Mediului şi Pădurilor;

- respingerea contestaţiei formulată de pârâta B. şi recunoaşterea dreptului său la atribuirea Fondului Cinegetic 20 Ernei.

Pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la termenul de judecată din data de 5.10.2011, reclamanta a modificat şi completat acţiunea, solicitând şi anularea în ceea ce o priveşte a:

- hotărârii Comisiei de atribuire, consemnată în procesul-verbal nr. x din 04.05.2011;

- hotărârii Comisiei de analiză a contestaţiilor nr. 218331 din 16.05.2011;

- procesului-verbal nr. x din 16 mai 2011;

- referatului nr. 224061/DA din 16.05.2011;

- aprobarea dată de Ministerului Mediului şi Pădurilor;

- referatului menţionat la propunerea Secretarului de Stat;

- contractului de gestionare încheiat cu B., cu obligarea autorităţii pârâte la atribuirea, în favoarea sa, a dreptului de gestionare a Fondului Cinegetic 20 Ernei.

La termenul de judecată din 30.11.2011, Curtea a dispus introducerea în cauză a C., în calitate de pârâtă, conform art. 16 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Pârâta C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Soluţiile pronunţate în primul ciclu procesual

2.1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3254 din 16.05.2012, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2.2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 7252 din 14 noiembrie 2013, a admis recursul, a casat sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi a trimis cauza spre rejudecare, cu recomandarea administrării în cauză a expertize topografice.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

- din cuprinsul actelor administrative atacate reiese faptul că cererea reclamantei a fost respinsă pe motivul nedovedirii deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa Fondului Cinegetic 20 Ernei, în condiţiile în care hotărârea şi adeverinţa depuse la dosar nu sunt acte doveditoare.

- în scopul probării suprafeţei reale a Fondului cinegetic Ernei, precum şi a includerii în acesta a suprafeţelor de 630 ha/159 ha, recurenta-reclamantă a solicitat în faţa instanţei de fond administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie-cadastru, care ar fi lămurit aspectele contestate;

- nu s-a verificat dacă, în situaţia în care suprafaţa reală a Fondului Cinegetic 20 Ernei, la data depunerii documentaţiei de atribuire, era de 10.942,68 ha şi nu de 12.159 ha, astfel cum a arătat recurenta, aceasta îndeplinea în continuare condiţiile de deţinere a unei suprafeţe mai mari de 50% din fondul cinegetic; toate aceste susţineri puteau fi dovedite prin efectuarea unei expertize în specialitatea solicitată de reclamantă.

- în ceea ce priveşte dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari, aceasta se poate face, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Regulamentul din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, prin depunerea de copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective;

- Hotărârea nr. 442 din 16 decembrie 2010 şi Adeverinţa nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 reprezintă astfel de documente permise de Regulament, iar în ipoteza în care nu există dubiu cu privire la identificarea terenurilor pentru a fi localizate în fondul cinegetic, aşa cum a reţinut prima instanţă, suplimentarea probatoriului prin efectuarea expertizei în specialitatea topografie-cadastru era utilă cauzei.

3. Procedura derulată în fond după casare şi Hotărârea Curţii de Apel

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare, la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. x/2/2011* la data de 16.01.2014.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza judiciară în specialitatea topografie şi cadastru.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3362 din 10.12.2014, a respins acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, primă instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Din conţinutul Hotărârii Consiliului Local Târgu Mureş nr. 442 din 16 decembrie 2010, prin care s-a aprobat asocierea Municipiului Târgu Mureş cu D., nu rezultă că suprafaţa de 630 ha se află în perimetrul Fondului Cinegetic Ernei. Pe lângă această hotărâre, reclamanta nu a anexat şi alte înscrisuri doveditoare cu privire la proprietatea celor 630 ha pădure, astfel că nu a fost îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.M.P. nr. 1221/2010.

Ca atare, soluţia legală este respingerea cererii de atribuire directă a fondului cinegetic, deoarece sunt încălcate prevederile imperative ale Regulamentului anterior nominalizat.

Nici adeverinţa nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 emisă de Primăria Gorneşti, judeţul Mureş nu îndeplineşte cerinţa din textul normativ mai sus indicat, astfel cum în mod corect a reţinut comisia de analiză a contestaţiilor, deoarece atestă la modul general faptul că S.C. "E." S.R.L. deţine terenuri în satele Pădureni şi Iasa de Mureş, dar fără a se identifica suprafeţele pentru localizarea acestora în Fondul Cinegetic Ernei şi fără a se aproba că terenul în suprafaţă de 159 ha se află în proprietatea S.C. "E." S.R.L., membră în Asociaţia de proprietari.

Ca atare, constatându-se legalitatea acestor acte, nu mai poate fi reţinută nelegalitatea procesului-verbal al Comisiei de atribuire nr. 218020 din 04 mai 2011, a procesului-verbal nr. x din 16 mai 2011, a hotărârii Comisiei de analiză cuprinsă în procesul-verbal nr. x din 16 mai 2011, a referatului nr. 224061/DA din 16.05.2011 privind rezultatele finale şi a aprobării Ministrului cu privire la actele rezultate şi nici a contractului de gestionare încheiat de pârâţi în baza rezultatelor atribuirii.

Mai mult, Fondul cinegetic nr. 20 Ernei nu a suferit nicio modificare legislativă a limitelor sau a suprafeţei în perioada cuprinsă de la emiterea Ordinului Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 193/2002 şi până la data supunerii acestuia la procedura de atribuire în gestiune în perioada 2010 -2011, neexistând nicio solicitare din partea fostului sau actualului gestionar în acest sens. Potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul anterior menţionat, Fondul Cinegetic nr. 20 Ernei din Judeţul Mureş are o suprafaţă de 12.059 ha.

În condiţiile în care suprafaţa fondului a fost determinată şi aprobată printr-un act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, modificarea acesteia se poate realiza doar printr-un act normativ de acelaşi rang.

Obiectivul expertizei tehnice dispuse în cauză cu privire la suprafaţa fondului cinegetic la data depunerii documentaţiei de atribuire este nepertinent şi neconcludent, motivat de faptul că suprafaţa Fondului Cinegetic Ernei a fost determinată şi aprobată printr-un act normativ, situaţie în care instanţa nu poate reţine suprafaţa constatată prin expertiză tehnică, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută în actul normativ, întrucât trebuie să fie aplicate prevederile Ordinului nr. 193/2002.

4. Recursul declarat de reclamantă

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat modificarea acesteia şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost completată şi precizată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este rezultatul aprecierii greşite a probatoriului administrat în faţa primei instanţe şi a interpretării şi aplicării eronate a prevederilor legale ce reglementează rejudecarea după casarea cu trimitere, precum şi a celor care guvernează procedura de atribuire a fondului cinegetic.

Recurenta a prezentat situaţia de fapt, cadrul normativ aplicabil, istoricul litigiului şi a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

- Judecătorul fondului a nesocotit dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, contrar celor statuate prin decizia de casare, a reţinut, pe de o parte, faptul că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate prin depunerea de copii de pe documentele de proprietate sau de pe înscrisurile eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective, iar pe de altă parte, faptul că Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureş nr. 442 din 16 decembrie 2010 şi Adeverinţa nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 nu sunt în măsură să probeze dreptul de proprietate, în sensul avut în vedere de art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulament.

- Soluţia de confirmare a legalităţii actelor şi operaţiunilor administrative contestate în cauză este greşită, în condiţiile în care:

< la data depunerii documentaţiei de atribuire, suprafaţa reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei era cu mult diminuată faţă de suprafaţa înscrisă în cuprinsul Ordinului nr. 193/2002, iar autoritatea intimată a avut în vedere o suprafaţă care nu corespundea realităţii; mai precis, în cuprinsul Fişei fondului de vânătoare se menţiona 12.159 ha, în timp ce expertul desemnat de instanţă a stabilit că suprafaţa reală a fondului cinegetic aflat în discuţie era de 11.030 ha.

< solicitantul a probat faptul că îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice;

< la dosarul de atribuire directă au fost depuse înscrisurile prevăzute la art. 4, art. 6 şi art. 7 din Regulament;

< Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureş nr. 442 din 16 decembrie 2010 reprezintă un act administrativ de gestiune cu privire la patrimoniul propriu al municipiului Târgu Mureş, care se încadrează în art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulament;

< la dosarul cauzei au fost depuse titlurile de proprietate nr. 10.315 - 10.317 din 10.06.2004 ce atestă dreptul de proprietate al acestei unităţi administrativ teritoriale asupra unor terenuri cu destinaţie forestieră;

< solicitantul a dovedit că D. deţine în proprietate o suprafaţă de 6.372,14 ha din suprafaţa fondului cinegetic, astfel cum este menţionată această suprafaţă în cuprinsul centralizatorului depus la dosarul de atribuire; ca atare, Asociaţia anterior nominalizată deţine în proprietate un procent de 57,77% din suprafaţa reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei;

< în condiţiile în care era îndreptăţită la atribuirea fondului aflat în litigiu, acesta nu putea face obiectul celei de a doua faze a procedurii de atribuire, derulate în temeiul art. 81 din Regulament. II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi din oficiu, după cum permit dispoziţiile art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii tuturor actelor şi operaţiunilor administrative adoptate în procedura de atribuire a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, judeţul Mureş.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, astfel cum a fost completată şi precizată, ca neîntemeiată, pentru argumentele prezentate la pct. I.3 din decizia de faţă.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte consideră că se impun a fi făcute câteva precizări cu privire la cadrul normativ aplicabil în speţa de faţă.

Astfel, conform art. 8 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalităţi:

a) direct;

b) prin licitaţie publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a).

(2) Atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:

a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv unităţile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociaţie legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani.

b) fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condiţiile legii, după cum urmează:

1. organizaţiilor vânătoreşti care la data atribuirii gestionează cel puţin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacraţi, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat şi au rămas neatribuite;

2. organizaţiilor vânătoreşti, instituţiilor de învăţământ de stat care au ca discipline de studiu vânatul şi vânătoarea şi instituţiilor de stat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic, care la data atribuirii gestionează până la 5 fonduri cinegetice, în calitate de gestionari consacraţi, li se atribuie în gestiune, la cerere, aceleaşi fonduri cinegetice rămase neatribuite direct;

3. administratorului pădurilor proprietate publică a statului, în calitate de gestionar consacrat, i se atribuie, la cerere, 200 de fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite direct şi 50% din restul fondurilor cinegetice pe care le-a gestionat şi au rămas neatribuite;

c) fondurile cinegetice care nu au fost atribuite în condiţiile prevăzute la lit. a) şi b), pentru care statul este proprietar al fondului funciar în suprafaţă mai mare de 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se poate realiza pentru instituţiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic şi pentru instituţiile de învăţământ de stat care au ca disciplină de studiu vânatul şi vânătoarea.

(3) Numărul fondurilor cinegetice rezultat prin aplicarea procentelor prevăzute la alin. (2) lit. b) se rotunjeşte în plus, dacă este cazul, până la nivel de număr întreg.

(4) Atribuirea dreptului de gestionare se realizează ori de câte ori este cazul, ca urmare a încetării contractelor anterioare de gestionare a fondurilor cinegetice, din orice motive."

Procedura de atribuire a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei a fost reglementată de Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1221 din 11.08.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările şi completările ulterioare.

De menţionat faptul că Regulamentul în discuţie prevede, la rândul său, două modalităţi de atribuire a fondurilor cinegetice:

a) directă - în situaţiile reglementate de art. 1 alin. (1);

b) licitaţia publică - pentru fondurile cinegetice de atribuite prin prima modalitate.

Atribuirea directă a fondului cinegetic poate fi realizată prin urmarea fazei prevăzute la art. 8 din Regulament, la solicitarea gestionarului propus de proprietarii de terenuri/asociaţia proprietarilor de terenuri, ori, după caz, prin urmarea fazei reglementate la art. 81 din acelaşi Regulament, la solicitarea gestionarului consacrat/a altor entităţi anume prevăzute, în situaţia în care prima fază a procedurii nu este soluţionată favorabil.

După cum se va prezenta mai jos, în speţa dedusă judecăţii, au fost urmate ambele faze ale procedurii de atribuire anterior nominalizate.

După publicarea anunţului privind demararea procedurii de atribuire directă a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, recurenta-reclamantă a formulat cerere de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul acestui fond.

Prin procesul-verbal nr. x din 04.02.2011, Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a hotărât atribuirea directă a dreptului de gestionare a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei în favoarea recurentei-reclamante.

Aşa cum se consemnează la pct. 41 din Anexa la procesul-verbal nr. x din 16.02.2011, Comisia de analiză a contestaţiilor din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor a admis contestaţia formulată de C., cu motivarea că D. nu a făcut dovada deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză.

Ulterior a fost adoptat de către Ministrul Mediului şi Pădurilor Referatul de aprobare nr. 216566/ISZ din 24.02.2011 având ca obiect rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice. În temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, ministerul, în calitate de administrator al fondului cinegetic naţional, a dispus atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice către solicitanţii menţionaţi în Anexa nr. 1 la Referat, pentru o perioadă de 10 ani. La pct. 2 din Referat s-a dispus continuarea procesului de atribuire, în condiţiile art. 8 alin. (2) lit. b) din aceeaşi lege, pentru fondurile cinegetice rămase neatribuite, menţionate în Anexa nr. 2 la Referat. Recurenta figurează la poziţia 51, unde se consemnează faptul că din Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureş nr. 442 din 16 decembrie 2010 nu rezultă dreptul de proprietate a municipiului Târgu Mureş asupra terenului în suprafaţă de 630 ha pădure; din adeverinţa din 06 ianuarie 2011 emisă de Primăria Gorneşti nu rezultă că terenul în suprafaţă de 159 ha se află în proprietatea S.C. "E." S.R.L.

În cadrul celei de a doua faze a procedurii de atribuire, C. a depus cerere de atribuire în care a arătat că are calitatea de gestionar consacrat, prin raportare la prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulament, conform căruia: "atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedeşte îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii (…) b) deţine calitatea de gestionar consacrat, potrivit legii, dovedită prin înscrisuri în copie, conform cu originalul, care gestionează la data atribuirii cel puţin 5 fonduri cinegetice."

În această fază a procedurii de atribuire au fost emise următoarele acte şi operaţiuni administrative:

- procesul-verbal nr. x din 04.05.2011 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice,;

- procesul-verbal nr. x din 16.05.2011 întocmit de Comisia de Analiză a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor;

- referatul de aprobare nr. 224061 din 16.05.2011 emis de Direcţia Păduri şi Dezvoltare Forestieră din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor, ce a fost ulterior aprobat de către ministrul de resort;

- contractul de gestionare încheiat la data de 02.06.2011 între AJVPS Mureş şi C., având ca obiect Fondul Cinegetic nr. 20 Ernei, judeţul Mureş.

În speţa de faţă, după cum s-a prezentat la pct. 2.2, instanţa de casare a fixat limitele şi obiectul rejudecării în cel de al doilea ciclu procesual.

În concret, hotărârea instanţei de recurs conţine:

a) dezlegarea problemei de drept referitoare la faptul că Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureş nr. 442 din 16 decembrie 2010, privind asocierea municipiului Târgu Mureş cu D. cu suprafaţa de 630 ha pădure, şi Adeverinţa din 06 ianuarie 2011 (nr. 5) emisă de Primăria comunei Gorneşti, jud. Mureş, în care se consemnează că S.C. "E."S.R.L. deţine suprafaţa de 159,02 ha în satele Pădureni şi Iara de Mureş, reprezintă acte doveditoare în sensul arătat de art. 4 alin. (1) din Regulament;

b) indicaţia ca instanţa de rejudecare să administreze proba cu expertiză de specialitate topografie-cadastru pentru a se stabili două aspecte: (i) suprafaţa reală a Fondul Cinegetic nr. 20 Ernei, judeţul Mureş; (ii) includerea celor două suprafeţe de 630 ha şi 159 ha în perimetrul fondului cinegetic.

În motivarea soluţiei pronunţate în al doilea ciclu procesual judecătorul fondului a menţionat, în esenţă, faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţei impuse de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulament, în condiţiile în care nu a probat deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză. În opinia sa, cele două acte anterior nominalizate nu demonstrează dreptul de proprietate asupra suprafeţelor forestiere arătate în cuprinsul acestora, iar expertiza judiciară administrată în cauză nu prezintă relevanţă, deoarece trebuie avut în vedere Ordinul MAAP nr. 193/2002.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a încălcat prevederile procedurale instituite de art. 315 C. proc. civ., care dispun următoarele: "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului."

În concret, instanţa de trimitere nu mai putea aprecia în ce măsură Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureş nr. 442 din 16 decembrie 2010 şi Adeverinţa nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 fac dovada dreptului de proprietate, conform art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulament, această problemă fiind în mod irevocabil dezlegată în sens pozitiv de către instanţa de casare.

De asemenea, instanţa nu putea înlătura concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză, în condiţiile în care necesitatea administrării acesteia a fost stabilită de către instanţa de recurs.

Chiar dacă chestiunea probării dreptului de proprietate a fost lămurită, după cum s-a arătat în cele de mai sus, instanţa de control judiciar consideră că se impun a fi făcute câteva precizări suplimentare.

Cele două entităţi - municipiul Târgu Mureş şi S.C. "E."S.R.L. - sunt proprietarii celor două terenuri cu suprafeţele de 630 ha şi 159 ha şi s-au asociat cu D., cea care a propus atribuirea dreptului de gestionare a fondului cinegetic aflat în discuţie în favoarea recurentei.

În concret, pe aspectul analizat, instanţa de control judiciar are în vedere titlurile de proprietate nr. 10315 - 10317 din 10.06.2004 emise de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea Primăriei municipiului Târgu Mureş pentru terenurile în suprafaţă de 245 ha 7700 mp, 386 ha 1700 mp, 214 ha 3300 mp, precum şi Anexa la adeverinţa nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 (nr. 5) în care se menţionează că S.C. "E."S.R.L. figurează înscrisă în Registrul agricol, vol. I, poz. 5 Tip 2 cu teren în suprafaţă de 159,02 ha, categoria de folosinţă - fâneţe.

În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine faptul că, în speţă, nu a fost contestată calitatea recurentei de a gestiona fonduri cinegetice - calitate atestată prin licenţa ce o deţine -, şi nici legala constituire a D., entitate care a propus-o pe recurentă în calitate de gestionar al fondului cinegetic aflat în litigiu.

Înalta Curte constată că este fondată susţinerea recurentei în ceea ce priveşte faptul că, la data depunerii documentaţiei de atribuire, suprafaţa reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, jud. Mureş era cu mult diminuată faţă de suprafaţa înscrisă în cuprinsul Ordinului nr. 193/2002, iar autoritatea intimată a avut în vedere o suprafaţă care nu corespundea realităţii.

Astfel, conform Fişei fondului de vânătoare nr. 20, Ernei, suprafaţa acestuia este de 12.159 ha, din care suprafaţa cinegetic productivă este de 12.059 ha, restul de 100 ha fiind neproductivă; suprafaţa nu include intravilanele localităţilor aflate în interiorul fondului.

Expertul desemnat în cauză a precizat faptul că suprafaţa reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, jud. Mureş, la data depunerii cererii de atribuire, este de 11.030,12 ha; cele 6.372,14 ha ale recurentei, pentru care a fost făcută dovada dreptului de proprietate, conform certificatului nr. 253/2 din 14 ianuarie 2011 emis de ITSRV Braşov, se află în interiorul Fondului Cinegetic; ca atare, recurenta deţine un procent de 57,77% din suprafaţa reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei şi face dovada îndeplinirii cerinţei impuse de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulament, conform căruia: "Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedeşte îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii: a) este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociaţie de proprietar de terenuri legal constituită, care dovedeşte deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză."

Aşadar, în condiţiile în care recurenta era îndreptăţită la atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, potrivit art. 8 din Regulament, nu se mai impunea declanşarea fazei a doua a procedurii de atribuire, reglementată de art. 81 din acelaşi act normativ.

Concluzionând, în raport de cele mai sus expuse, instanţa de control judiciar apreciază că actele şi operaţiunile administrative deduse judecăţii sunt nelegale, iar recurenta este îndreptăţită să i se atribuie dreptul de gestionare a faunei de interes cinegetic din cadrul Fondului Cinegetic Ernei, jud. Mureş.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va anula actele şi operaţiunile administrative contestate în cauză şi va obliga pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să încheie cu reclamanta contractul de gestionare a faunei de interes cinegetic din cadrul Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, jud. Mureş.

În baza art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 13.870 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3362 din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A., astfel cum a fost precizată şi completată.

Anulează:

- pct. 41 din Anexa la procesul-verbal nr. x din 16 februarie 2011 încheiat de Comisia de Analiză a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor;

- poz. 51 din Anexa 2 la referatul de aprobare nr. 216566/ISZ din 24 februarie 2011 emis de Direcţia Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor;

- pct. 91 din Anexa 2 la procesul-verbal nr. x din 04 mai 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor;

- pct. 4 din Anexa la procesul-verbal nr. x din 16 mai 2011 încheiat de Comisia de Analiză a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor;

- pct. 91 din Anexa la referatul de aprobare nr. 224061 din 16 mai 2011 emis de Direcţia Păduri şi Dezvoltare Forestieră din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor.

Anulează contractul de gestionare încheiat la data de 02 iunie 2011 având ca obiect Fondul Cinegetic 20 Ernei, judeţul Mureş.

Obligă pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să încheie cu reclamanta A. contractul de gestionare a faunei de interes cinegetic din cadrul Fondului Cinegetic 20 Ernei, judeţul Mureş.

Obligă pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 13.870 RON către reclamanta A., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2015.