Suspension of fiscal assessment for second-hand vehicle VAT margin scheme upheld against tax authority appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.07.2014 sub nr. x/44/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila, prin reprezentanţii săi legali, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila - Activitatea de Inspecţie Fiscală, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună suspendarea efectelor următoarelor acte administrative fiscale emise de pârâtă: Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 22 iulie 2014, Decizia de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de instanţie fiscală nr. F - BR 339 din 22 iulie 2014, Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 36658 din 22 iulie 2014, până la pronunţarea instanţei de fond, conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 186 din data de 30.09.2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila - Activitatea de Inspecţie Fiscală, a dispus suspendarea efectelor Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 22 iulie 2014, ale Deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F - BR 339 din 22 iulie 2014 şi ale Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 36658 din 22 iulie 2014 până la pronunţarea instanţei de fond.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei S.C. A. S.R.L., ca nefondată.

Recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila a criticat soluţia primei instanţe în raport de prevederile art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., considerând că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material.

A susţinut recurenta că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-MC 1330 din 14 iulie 2014, motivele invocate de intimata - reclamantă nefiind de natură a demonstra că actele atacate ar fi fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale, iar motivele invocate de intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. pentru nelegalitatea actului administrativ atacat vizează fondul cauzei şi nu îndeplinirea condiţiilor privind cererea de suspendare a actului atacat.

A mai susţinut recurenta pârâtă că actul administrativ fiscal a cărui suspendare s-a solicitat se bucură de prezumţia de legalitate, fiind respectate dispoziţiile legale ce au condus la stabilirea unei creanţe certe, lichide şi exigibile datorate bugetului de stat, fiind menţionată în acest sens decizia nr. 257 din 27 octombrie 2006 a Curţii Constituţionale.

Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11.02.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26.04.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma criticilor arătate şi a temeiului juridic invocat, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanţă, în urma analizei celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat şi paguba iminentă - a ajuns la concluzia că acestea sunt îndeplinite.

Soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării actului de impunere este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Potrivit prevederilor ar. 14 din Legea nr. 554/2004, "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond."

După cum se cunoaşte, suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există.

Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004, modificată.

În altă ordine de idei, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.

Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Totodată, din lecturarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, ca cerinţă indispensabilă pentru a obţine protecţia juridică a măsurii suspendării executării unui act administrativ contestat, reprezintă, conform definiţiei cuprinse la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, " acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ."

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În speţă, cazul bine justificat incident în emiterea actului administrativ contestat este relevat de împrejurarea că, anterior, aceleaşi operaţiuni de aplicare a T.V.A. la marja de profit au fost apreciate ca fiind corecte prin procesul-verbal nr. x din 14 iunie 2011, precum şi prin decizia nr. 68 din 18 martie 2014 pronunţată în dosar nr. x/2013 al Curţii de Apel Galaţi şi Rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale nr. x/P/2013 şi nr. x/P/2012.

În fapt, în perioada 18.06.2014 - 22.07.2014, societatea intimată a făcut obiectul unui control fiscal efectuat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, ce s-a finalizat prin emiterea Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 22 iulie 2014, a Deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de instanţie fiscală nr. F - BR 339 din 22 iulie 2014 şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 36658 din 22 iulie 2014, a căror suspendare s-a solicitat în prezenta cauză.

Anterior inspecţiei fiscale mai sus arătate, la data de 14.06.2011, societatea a făcut obiectul unui control efectuat de intimata care a avut ca obiect verificarea achiziţiilor intracomunitare de bunuri în perioada iulie 2010 - ianuarie 2011.

În urma finalizării controlului, a fost încheiat Procesul-verbal nr. x din 14 iunie 2011, prin care s-a arătat că "achiziţiile efectuate de către S.C. A. S.R.L. Brăila reprezintă bunuri - autoturisme - second hand şi, în conformitate cu prevederile art. 152<SUP>2</SUP> din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, sunt supuse regimului special de scutire"... şi că, "potrivit art. 152<SUP>2</SUP> alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003, persoana impozabila revânzătoare (SC A. SRL) va aplica regimul special de taxa pentru livrările de bunuri second hand, baza de impozitare fiind marja profitului".

În perioada octombrie - noiembrie 2011, societatea a fost verificata din nou de organele de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Brăila, în ceea ce priveşte achiziţiile intracomunitare de bunuri şi modul de calcul, declarare şi virare a TVA, pentru perioada 13.01.2010 - 31.08.2011. Urmare a inspecţiei fiscale, a fost întocmit RIF F-BR 561 din 14 noiembrie 2011 în baza căruia a fost emisa Decizia de impunere nr. F-BR 703 din 14 noiembrie 2011, prin care au fost stabilite obligaţii suplimentare de plata în cuantum de 2.742.068 RON şi majorări de întârziere în cuantum de 227.434 RON, aceasta suma reprezentând TVA stabilit suplimentar de plata, organul de inspecţie fiscala considerând ca societatea în mod greşit a aplicat TVA la marja de profit in cazul vânzării autoturismelor second hand. Aceste acte administrative au fost contestate de către reclamantă, iar prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosar nr. x/2013 s-a dispus anularea acestor acte administrativ fiscale, fiind exonerata de la plata sumei de 2.742.068 RON şi majorări de întârziere în cuantum de 227.434 RON - TVA suplimentar de plata stabilit de organele de inspecţie fiscala.

Urmare a formulării plângerii penale împotriva administratorilor societăţii cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către A.J.F.P. Brăila, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus neînceperea urmăririi penale, statuând ca reclamanta în mod corect aplica TVA la marja profitului în cazul vânzării de autoturisme second hand achiziţionate din spaţiul Uniunii Europene.

Prin urmare, regimul fiscal corect aplicat a fost practicat în continuare.

Cu toate acestea, la data de 22.07.2014 au fost emise actele administrative ce fac obiectul prezentei cereri, acte administrative prin care se imputa societăţii reclamante un alt regim fiscal decât cel statuat de către instanţa de judecata, precum şi de către D.G.F.P. Brăila la controlul fiscal anterior.

În privinţa pagubei iminente, pe care a pretins recurenta pârâtă că nu a dovedit-o intimata reclamantă, Înalta Curte reţine că stabilirea unor obligaţii fiscale în cuantum de aproximativ 2.300.000 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, apte de executare imediată, este de natură să provoace un prejudiciul material viitor şi previzibil, constând în lipsirea persoanei impozabile de lichidităţile necesare pentru plata salariaţilor săi, cu consecinţe asupra derulării contractelor, putând conduce la falimentul acesteia.

În aceste împrejurări, reţine Înalta Curte că hotărârea supusă recursului este legală şi temeinică, nefiind evidenţiate aspecte care să conducă la o altă soluţie decât cea avută în vedere de judecătorul primei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila împotriva sentinţei nr. 186 din 30 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.