Revocation of classified information access clearance and consequent transfer to military reserve under national security standards

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de21 martie 2012, sub nr. x/39/2012, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii Bucureşti, UM Bucureşti şi Direcţia Judeţeană de Informaţii Botoşani, a solicitat instanţei să dispună următoarele:

- Anularea actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, respectiv a raportului din 9 noiembrie 2011;

- Anularea actului de trecere în rezervă, respectiv a Ordinului Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. D.P. 0469 din 15.12.2011, înregistrat în Ordinul de zi pe Unitate al Direcţiei Judeţene de Informaţii Botoşani cu nr. 246 din 16 decembrie 2011, acte ce nu i-au fost comunicate;

- Obligarea pârâtului Serviciul Român de Informaţii la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior, cu plata despăgubirilor, constând în salarii, actualizate începând cu data de 15.12.2011;

- Suspendarea actelor contestate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea contestaţiei, reclamantul arată, în esenţă, că la data de 15 decembrie 2011 a fost încunoştiinţat verbal că a fost trecut în rezervă, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995, fără să-i prezinte un înscris care să ateste acest fapt şi fără să cunoască motivele de fapt şi drept care au stat la baza trecerii sale în rezervă.

În cariera sa de ofiţer, a obţinut rezultate foarte bune, iar pentru activităţile cu grad ridicat de risc a fost avansat "la excepţional" şi promovat spre vârful ierarhiei militare".

Analizând dispoziţiile art. 159 şi următoarele din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România rezultă că, chiar şi în situaţia dată de cercetarea penală a fratelui său în dosarul instrumentat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, nu sunt întrunite elementele cerute de lege pentru retragerea avizului de acces la informaţii clasificate pentru reclamant.

Retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate are drept consecinţă trecerea în rezervă, conform art. 85 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995, context în care se solicită anularea actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, respectiv a raportului din 9 noiembrie 2011, precum şi a actului de trecere în rezervă, respectiv a ordinului directorului Serviciului Român de Informaţii nr. DP 0469 din 15 decembrie 2011, acte întocmite cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente.

Intimatul Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea acţiunii ca nefondată, dezvoltând pe larg situaţia de fapt şi drept.

Prin sentinţa nr. 223 din 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului A., având ca obiect anularea actelor administrative enumerate în petitul acţiunii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1099 din 5 martie 2014 a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 223 din 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, a casat sentinţa menţionată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceiaşi instanţă pentru analizarea legalităţii actelor contestate după stabilirea corectă a tuturor elementelor de fapt şi drept ale litigiului, pe baza documentelor ce se impun a fi administrate, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 7 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale Regulamentului privind accesul judecătorilor şi procurorilor la informaţii clasificate, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140 din 6 februarie 2014.

Hotărârea instanţei de fond

În rejudecare, prin sentinţa nr. 47 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă cererea de declasificare acte, fiind respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii Bucureşti, UM Bucureşti şi Direcţia Judeţeană de Informaţii Botoşani, având ca obiect anularea actelor de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi a actului de trecere în rezervă.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de declasificare a documentelor este nefondată, având în vedere datele reţinute din consultarea documentelor, ce au stat la baza emiterii actelor contestate care pun în evidenţă gravitatea faptelor săvârşite de reclamant, iar admiterea cererii de declasificare o avea drept consecinţă "diseminarea informaţiilor".

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, este o măsură administrativă de protecţie a informaţiilor clasificare pentru cazul existenţei unor riscuri şi vulnerabilităţi de securitate, în contextul reglementării cuprinse în Legea nr. 182/2002.

Reclamantul a semnat la data de 18 februarie 2008 "formularul de securitate", conform Anexei 15 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate de România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, consimţind ca în caz de neacordare a avizului de securitate, acesta să nu fie motivat.

Prin adresa din 16 februarie 2012, pârâtul S.R.I. a oferit reclamantului informaţii esenţiale cu privire la natura măsurilor dispuse, temeiurile de drept şi circumstanţele de fapt care au determinat luarea măsurilor contestate.

Ordinul de trecere în rezervă a fost consecinţa directă a retragerii autorizaţiei de acces la informaţiile clasificate conform art. 85 lit. m) din Legea nr. 80/1995, iar în raport cu Regulamentele disciplinei militare, Ordinul de trecere în rezervă poate fi comunicat şi verbal în conformitate cu Ordinul nr. M.26/2009 pentru aprobarea Regulamentelor disciplinei militare.

În raport de probatoriul administrat în cauză, instanţa de faţă, ţinând cont de dispoziţiile art. 7 alin. (4), alin. (5) din Legea nr. 182/2002, a concluzionat că măsurile dispuse prin actele contestate sunt legale şi proporţionale cu pericolul social generat de faptele reţinute în sarcina reclamantului.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 47 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava a declarat recurs, reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând să se admită cererea de declasificare a actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, anularea actului de retragere a autorizaţiei, respectiv a raportului nr. 001556808/11 - 2011; anularea actului de trecere în rezervă, respectiv a Ordinului Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. DP 0469 din 15 decembrie 2011; obligarea intimaţilor la reintegrarea recurentului pe postul deţinut anterior şi la plata drepturilor constând în salarii actualizate începând la data de 15 decembrie 2011; obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 9 şi art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., recurentul a prezentat pe larg situaţia de fapt cu referire la fiecare act administrativ contestat, arătând că în mod nelegal a fost respinsă cererea de declasificare şi de anulare a actelor emise de părţi.

Astfel, instanţa de fond nu a motivat hotărârea, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului.

Dreptul de a avea acces concret şi efectiv la un tribunal, în sensul exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, implică şi dreptul de a obţine o hotărâre motivată, judecătorii având obligaţia să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile luate, pentru a da posibilitatea părţilor să poată exercita căile de atac în cunoştinţă de cauză.

Instanţa de fond nu a examinat în mod real şi efectiv problemele esenţiale invocate cum ar fi: principiul egalităţii armelor, efectele juridice ale necomunicării actului administrativ, consecinţele nemotivării retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, afectele aplicabilităţii dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi art. 72 lit. a) din Regulamentul disciplinei militare, şi ale art. 85 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul arată că în cauză erau aplicabile dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. b) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate, aprobate prin H.G. nr. 585/2002 având în vedere că informaţiile privesc exclusiv faptele personale ale reclamantului, iar diseminarea acestor informaţii nu pot avea o influenţă negativă asupra siguranţei naţionale sau a capacităţii de apărare a ţării.

Soluţia de respingere a cererii de declasificare a actelor administrative, trebuia motivată distinct, atât pentru Raportul nr. x din 9 noiembrie 2011, cât şi Ordinul Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. D.P. 0469 din 15.12.2011.

Referitor la Rapoartele nr. 001556808 din 9 noiembrie 2011 prin care s-a dispus retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, se apreciază că acesta este nelegal, instanţa aplicând în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 182/2000 şi dispoziţiile Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate din România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, în ceea ce priveşte procedura de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.

Conform normelor legale, în vederea interzicerii accesului la informaţii clasificate este necesară efectuarea unor verificări cu privire la persoana ce deţine autorizaţie urmată de emiterea unei decizii motivate cu privire la retragerea autorizaţiei, dar în cazul de faţă nu au fost efectuate legal verificările necesare.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate din România, în vederea retragerii autorizaţiei se iniţiază procedura revalidării, procedură care conform art. 169 din acelaşi act normativ presupune derularea aceleiaşi proceduri ca şi în cazul avizului iniţial dar în cauza de faţă nu a fost efectuată procedura revalidării, formularele de securitate nefiind comunicate.

Conform art. 28 alin. (5) din Legea nr. 182/2002, interdicţia de a avea acces la documente clasificate poate avea loc în urma unei decizii motivate dar în speţa de faţă intimatul nu a motivat şi comunicat deciziile luate.

De asemenea, Ordinul Directorului S.R.I. nr. DP 0469 din 15 decembrie 2011 prin care s-a dispus trecerea în rezervă este nelegal, instanţa ignorând dispoziţiile art. 72 din Ordinul MAPN nr. 26/2009 cu privire la modul de comunicare a ordinului de trecere în rezervă.

La data de 15 decembrie 2011 a fost comunicat verbal ordinul de trecere în rezervă, fără altă formalitate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 72 din Ordin.

Măsurile dispuse prin actele contestate sunt de o gravitate considerabilă, fiind afectată atât cariera cât şi modul de viaţă al reclamantului, iar necomunicarea şi nemotivarea actelor emise sunt contrare dispoziţiilor art. 21, art. 31, art. 52 din Constituţia României a art. 6 CEDO şi Rezoluţia (77) 33 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia individului în raport cu autorizaţia administrativă.

Intimatul Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru aceleaşi argumente dezvoltate pe larg şi în întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în limitele criticilor formulate se constată că în cauză nu subzistă motive de casare sau modificare a sentinţei recurate.

Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurent, vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, dar sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ţinând cont totodată de caracterul informaţiilor de care instanţa a luat cunoştinţă prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, Regulamentul privind accesul judecătorilor şi procurorilor la informaţii clasificate, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140 din 6 februarie 2014 dar şi de dispoziţiile art. 74 şi art. 5 din Legea nr. 182/2002.

Instanţa de contencios a fost sesizată să se pronunţe asupra cererii de declasificare a actelor, asupra legalităţii actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, respectiv Raportul nr. x din 9 noiembrie 2011 şi asupra actului de trecere în rezervă, respectiv a Ordinului Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. DP 0469 din 15 decembrie 2011.

Instanţa de fond a verificat legalitatea actelor contestate cu respectarea regulilor de natură procedurală prevăzute de dispoziţiile legale evocate mai sus, motivând în fapt şi drept hotărârea luată.

Este adevărat că instanţa a motivat pe scurt hotărârea pronunţată ţinând cont de caracterul informaţiilor, dar a examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.

Atât doctrina cât şi practica, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene, au statuat că nu se poate cere instanţei ca în motivarea hotărârii date să răspundă detaliat fiecărui argument invocat în considerarea unuia şi aceluiaşi argument, instanţa având obligaţia de a examina în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse (Hotărârea Helle contra Finlandei).

Recurenta arată că instanţa a încălcat dreptul său de acces la justiţie din perspectiva dispoziţiilor naţionale şi internaţionale prin raportare la nemotivarea actului administrativ.

Este de remarcat că la nivelul legislaţiei, există două norme care garantează accesul la justiţie - art. 21 din Constituţie şi art. 6 din CEDO, text ce face parte din dreptul intern odată cu ratificarea convenţiei de către Statul Român, dar nemotivarea actului administrativ urmează a fi verificată în raport de criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 şi nu în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceste dispoziţii vizând nemotivarea hotărârii.

Aşa cum s-a reţinut, instanţa de fond a analizat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, motivând pe scurt hotărârea cu respectarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivare ce permite exercitarea controlului judecătoresc în calea de atac a recursului, context în care nu se poate reţine incidenţa în cauză a motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Nu pot fi reţinute nici motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente în raport de situaţia de fapt dovedită cu probatoriul administrat în cauză.

Astfel, reclamantul (fost cadru militar) a solicitat instanţei să se pronunţe asupra legalităţii raportului din 8 noiembrie 2011 şi a Ordinului nr. DP 0469 din 15 decembrie 2011, iar la data de 1 ianuarie 2014 a solicitat instanţei să dispună declasificarea actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi a actului de trecere în rezervă.

Cu privire la cererea de declasificare a actelor contestate este de remarcat că recurentul arată că instanţa nu a aplicat dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. b) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate din România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, încălcându-se astfel, dreptul său la un proces echitabil, critică ce nu poate fi reţinută în raport de situaţia de fapt şi drept rezultată din probatoriul administrat în cauză.

Se reţine că cererea de declasificare a actelor a fost formulată de recurent în urma casării cu trimitere a cauzei pentru rejudecare, instanţa de trimitere stabilind că legalitatea actelor contestate poate fi verificată prin administrarea de probe în condiţiile art. 172 şi următoarele C. proc. civ., respectiv fie prin prezentarea documentelor contestate care pot fi declasificate, fie prin consultarea lor în condiţiile prevăzute de Legea nr. 182/2002.

Instanţa de fond, cu respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. dar şi a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate prin raportare la Regulamentul privind accesul judecătorilor la informaţii clasificate, aprobat prin Hotărârea nr. 140 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a examinat efectiv documentele clasificate înaintate de intimata B. Bucureşti cu adresa nr. x, apreciind în mod corect în raport de conţinutul lor şi dispoziţiile legale incidente că nu se impune declasificarea, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) lit. b) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, în sensul că "dezvăluirea informaţiilor nu mai poate prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică, ori interesul persoanelor de drept public sau privat deţinătoare" având în vedere faptele reţinute în sarcina recurentului prin actele contestate şi consecinţele în caz de declasificare pentru ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat deţinătoare.

Cu privire la anularea actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, recurentul arată că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 167 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate din România, în sensul că nu a fost efectuată procedura revalidării, susţinere ce nu poate fi reţinută având în vedere că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 175 din actul normativ menţionat, ce vizează retragerea certificatului, măsură dispusă de intimată după efectuarea verificărilor efectuate anterior retragerii autorizaţiei, verificări ce au stabilit elemente de incompatibilitate pentru accesul la informaţii clasificate, ţinând cont de dispoziţiile art. 160 lit. a) şi f) din Standardele menţionate.

Decizia de retragere a autorizaţiei a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 160 lit. a) şi f) din Standardele menţionate aprobate prin H.G. nr. 585/2002, iar din probatoriul administrat în cauză şi analizat de instanţă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 şi a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/2014, rezultă că incompatibilităţile reţinute în sarcina recurentului au fost stabilite în mod corect prin raportarea la situaţia de fapt stabilită de intimată din care a rezultat săvârşirea unei fapte incompatibile cu calitatea avută de recurent, incompatibilităţi ce au dus la retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.

Ca urmare, nu se poate reţine critica recurentului în sensul că actele contestate nu au fost motivate, intimata motivând în fapt şi drept măsurile dispuse. Faptul că nu au fost comunicate şi dezvoltate pe larg cauzele ce au dus la măsurile contestate nu pot fi reţinute ca motive de nelegalitate a actelor emise ţinând cont de caracterele acestora (clasificate la nivel strict secret), dar şi faptul că prin declaraţia din data de 18 februarie 2008, recurenta a consimţit ca neacordarea avizului de securitate să nu fie motivată.

Atât Decizia de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate cât şi Ordinul de trecere în rezervă al recurentului - reclamant au fost aduse la cunoştinţa destinatarului verbal la data de 14 noiembrie (fapt precizat prin acţiunea formulată fila 4 dosar fond) cu respectarea Regulamentului disciplinei militare în vigoare la data emiterii actelor, regulament care permite aducerea la cunoştinţă atât scris cât şi verbal, iar în urma demersurilor făcute de reclamant prin adresele nr. 43757 din 17 ianuarie 2012 şi 44181 din 16 februarie 2012 a fost indicat şi scris temeiul de drept avut în vedere la retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, respectiv art. 160 lit. a) şi lit. f).

Este adevărat că prin Ordonanţa de clasare din data de 7 aprilie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2014, s-a dispus clasarea cauzei privind pe A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 270 alin. (1)coroborat cu art. 174 din Legea nr. 86/2006, iar prin Ordonanţa din 4 iulie 2014, emisă în dosarul nr. 23D/P/2011 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a dispus clasarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., dar retragerea autorizaţiei de acces la informaţiile clasificate nu a fost determinată de reţinerea unor fapte de natură penală sau contravenţională în sarcina recurentului ci pentru incompatibilităţile stabilite de art. 160 lit. a) şi f) care vizează ascunderea, interpretarea, falsificarea în mod deliberat a informaţiilor cu relevanţă în planul siguranţei naţionale sau a minţit în completarea formularelor tip sau în cursul interviului de securitate, respectiv a demonstrat lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine.

Recurentul arată că nu au fost respectate dispoziţiile nr. 72 din Ordinul nr. 26/2009 privind Regulamentul disciplinei militare, dar ordinul de trecere în rezervă în cazul de faţă nu a fost emis ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 39 lit. e) din Ordin în raport cu abaterile enumerate la art. 42 alin. (1)-(3) din acelaşi act normativ ci în raport de dispoziţiile Legi nr. 182/2002; art. 43 alin. (1) lit. b) şi art. 85 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 53/2011.

Astfel, Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate stabileşte la art. 2 că " Accesul la informaţiile clasificate este permisă numai în cazurile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege, Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate aprobate prin H.G. nr. 585/2002 stabilesc la capitolul VI, Secţiunea a V-a procedura de acordare a certificatului de securitate, iar la art. 160 lit. a)-i) sunt enunţate incompatibilităţile pentru accesul la informaţiile clasificate.

Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 53/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 290 din 26 aprilie 2011, la art. 85 lit. m) stabileşte trecerea în rezervă în caz de retragere a autorizaţiei de acces la informaţiile clasificate.

În raport de actele normative enunţate, dreptul de acces la informaţii clasificate nu este un drept constituţional, acest drept putând fi exercitat numai în condiţiile stabilite de lege şi nu face parte din drepturile arătate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Ca urmare, critica formulată de recurent în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondată, instanţa de fond interpretând corect dispoziţiile legale în raport de normele juridice aplicabile situaţiei de fapt dovedite prin materialul probator administrat în cauză cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 şi Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/2014.

Legalitatea ordinului de trecere în rezervă a recurentului a fost corect stabilită ţinând cont că în cauză au fost dovedite cerinţele cumulative prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 80/1995 - respectiv retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, măsurile fiind comunicate verbal cu respectarea normelor de disciplină militară şi a Regulamentului de ordine interioară în unitate.

Recurentul a confirmat faptul că a luat la cunoştinţă de retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate la data de 14 noiembrie 2011, iar la data de 15 decembrie 2011 de Ordinul de trecere în rezervă, din oficiu în temeiul art. 85 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995, având posibilitatea, de altfel valorificată, de a formula apărări şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor sale, pretins a fi fost încălcate de către reclamantă.

Ca act administrativ, cu caracter individual, Ordinul de trecere în rezervă al recurentului cuprinde temeiul de drept al deciziei de încetare a raporturilor, măsura fiind determinată de elemente de fapt obiective care caracterizează situaţia profesională şi statutară a recurentului cu privire la cazurile de trecere în rezervă din oficiu.

În plan procesual Rezoluţia nr. 77/31 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, invocată de recurent, a stabilit că orice act administrativ face obiectul controlului judiciar, iar autoritatea emitentă trebuie să prezinte instanţei toate documentele relevante.

În cauza de faţă, recurentul a avut posibilitatea legală de a contesta legalitatea actelor emise de intimată, care la rândul său a pus la dispoziţia instanţei informaţiile cu caracter "strict secret" astfel că nu se poate reţine încălcarea normelor invocate sau a art. 6 din CEDO.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motive de casare sau modificare a sentinţei recurate, situaţie care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei nr. 47 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 47 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2015.