Challenge to administrative refusal of zoning approval: classification of document restitution as unjustified refusal versus premature action

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 09 octombrie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale S.A. (CNADNR) şi B. - director general CNADNR, solicitând anularea actului administrativ individual reprezentat de refuzul CNADNR de a emite avizul favorabil pentru documentaţia "PUZ - cu funcţiuni mixte, servicii şi comerţ, industrie nepoluantă şi depozitare - lucrări rutiere, amenajare accese rutiere în zona DN 69, Timişoara-Arad, la km 45+435 şi km 46+115 dreapta" (denumită în continuare "Documentaţia PUZ"), decis în şedinţa CTE - restrâns din data de 29.05.2014 şi comunicat prin adresa emisă de CNADNR sub nr. 11/486 din 17 iunie 2014 (înregistrată la DRDP Timişoara sub nr. x din 17 iunie 2014), obligarea CNADNR la emiterea avizului favorabil pentru proiectul PUZ şi obligarea pârâtului CNADNR, în solidar cu directorul general B., la plata sumei de 1.190.000 euro cu titlu de daune materiale şi a sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului cauzat; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 12.02.2015, reclamantul a depus la dosar o precizare cu privire la cuantumul pretenţiilor formulate în cauză şi cerere de completare a acţiunii prin introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Inspectoratului General al Poliţiei Române, având în vedere că avizul în discuţie este un aviz comun faţă de proiectul urbanistic.

Prin sentinţa civilă nr. 263 din 19 martie 2015 pronunţată în dosar nr. x/2014, Tribunalul Arad a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de judecată a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 150 din data de 15 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a MAI - Inspectoratul General al Poliţiei Române şi s-a admis excepţia prematurităţii introducerii acţiunii.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii CNADNR S.A., B. şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, ca fiind prematur introdusă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând în drept motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, respingerea excepţiei prematurităţii acţiunii şi trimiterea cauzei spre soluţionarea fondului la Curtea de Apel Timişoara.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanţa de fond a admis în mod neîntemeiat excepţia prematurităţii acţiunii, cu toate că aspectul pe care s-a întemeiat aşa-zisa "prematuritate" ţine de însuşi fondul cauzei; în acest mod, s-au încălcat normele de drept material din Legea nr. 554/2004 - art. l alin. (1), art. 8 alin. (1) şi (2); în plus, temeiul de drept invocat de pârâta CNADNR în susţinerea excepţiei prematurităţii (art. 34 C. proc. civ. -acceptat de instanţă ca atare, fără recalificarea temeiului de drept) este inaplicabil în speţă, nefiind vorba de o cerere pentru executarea la termen a unor obligaţii şi nici pentru exercitarea unui drept afectat de condiţie.

Instanţa a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil al reclamantului, prin aceea că a ignorat răspunsul la întâmpinare şi apărările faţă de excepţia prematurităţii ridicate în acest răspuns şi, ulterior, susţinute oral în şedinţa publică (în motivarea sentinţei, instanţa a preluat tale quale susţinerile pârâtului pe excepţie, fără a analiza nici una din apărările reclamantului).

De asemenea, instanţa de fond a menţionat în mod eronat (la primul termen după rezolvarea excepţiei necompetenţei materiale) că "nu mai sunt probe de administrat", cu toate că nu a acordat cuvântul asupra probelor.

Prin soluţionarea cauzei pe excepţia prematurităţii a încălcat dreptul la un recurs efectiv (confirmat atât de practica CEDO, cât şi de cea a CJUE), refuzând reclamantului dreptul de a se adresa justiţiei pentru constatarea refuzului nejustificat, respectiv fără să analizeze dacă susţinerea reclamantului (că există un refuz nejustificat deoarece documentaţia proiectului PUZ respectă prevederile legale) este întemeiată sau nu; aceasta în contextul în care reclamantul arăta şi dovedea prin înscrisuri (deja depuse la dosar, însă neanalizate de instanţă) că s-a conformat la nu mai puţin de 3 solicitări anterioare de modificare a documentaţiei formulate de CNADNR, precum şi că CNADNR invocase, de fiecare dată, motive noi sau chiar contradictorii faţă de solicitările sale anterioare - sens în care era evident cercul vicios şi necesitatea unei soluţii judiciare devenea imperativă.

Recurentul reclamant a prezentat situaţia de fapt şi a precizat, cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că în raport cu disp. art. 1 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 a solicitat anularea actului administrativ prin care CNADNR refuză emiterea avizului şi propune o serie de modificări la documentaţia PUZ, respectiv adresa din 17 iunie 2014 prin care i se comunică faptul că nu i-a fost avizată documentaţia, prin acţiune arătând că acest act este nelegal şi că modificările propuse sunt arbitrare şi lipsite de necesitate, fiind făcute cu exces de putere. De asemenea, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la emiterea actului, respectiv emiterea avizului cu privire la documentaţia PUZ.

Prematuritatea presupune ca anterior sesizării instanţei de judecată să fie necesară parcurgerea unei proceduri prealabile. Astfel, se punea problema prematurităţii acţiunii în ipoteza în care era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile şi această cerinţă nu era îndeplinită sau dacă se formula acţiune pentru refuz nejustificat fără să existe o cerere adresată autorităţii respective, dar în speţă nu ne aflăm în nici una din aceste situaţii.

Deşi nu era necesar, reclamantul a îndeplinit şi procedura prealabilă la care nu a primit răspuns în termenul prevăzut de lege. A formulat şi plângere la Ministerul Transporturilor, cu titlu de recurs ierarhic împotriva aceluiaşi refuz al CNADNR de emitere a avizului, dar nici la acesta nu a primit răspuns.

Temeiul de drept pentru care s-a ridicat şi s-a admis excepţia prematurităţii, respectiv art. 34 C. proc. civ., nu este aplicabil în speţă, întrucât acţiunea nu pune problema exercitării unui drept afectat de un termen sau de o condiţie suspensivă.

Reclamantul a argumentat foarte clar acest lucru în răspunsul la întâmpinare (aspecte reluate şi în concluziile orale), însă instanţa pur şi simplu a ignorat aceste apărări faţă de excepţie, fără a arăta motivele/argumentele pentru care ar trebui înlăturate; de altfel, sentinţa recurată nici nu arată care este termenul sau condiţia suspensivă care împiedică exercitarea dreptului la acţiune. De asemenea, în acelaşi răspuns la întâmpinare s-a arătat că determinarea faptului că există sau nu un refuz nejustificat din partea pârâţilor, respectiv determinarea faptului că documentaţia PUZ întruneşte sau nu condiţiile legale pentru a fi avizată favorabil, ţine de fondul cauzei şi nu poate face obiectul excepţiei de prematuritate.

Aspectul reţinut de instanţa de fond în motivarea admiterii excepţiei prematurităţii, în sensul că refuzul nu ar avea caracter nejustificat deoarece s-a dat un răspuns de către CNADNR şi s-a menţionat de ce nu se emite avizul nu priveşte prematuritatea acţiunii, ci ţine de fondul cauzei.

Instanţa de fond, fără a administra nici un fel de probatorii, reţine că nu ar fi vorba de un refuz nejustificat, ci de unul justificat şi, din acest considerent, acţiunea ar fi prematur formulată. Şi aceasta în condiţiile în care, în mod surprinzător, în practicaua sentinţei recurate se reţine că nu mai sunt cereri de formulat şi probe de administrat, deşi nu s-a acordat cuvântul pe probe, ci doar pe excepţiile formulate cu caracter prealabil.

Procedând în această manieră, instanţa de fond a încălcat şi regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii întrucât, deşi a rămas în pronunţare pe o excepţie procesuală - excepţia prematurităţii, - s-a pronunţat asupra aspectelor de fond ale cauzei fără a permite reclamantului să administreze nici un fel de probe în dovedirea susţinerilor sale. În acest fel sunt incidente şi dispoziţiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Recurentul reclamant a invocat practică judiciară incidentă în speţă - Decizia nr. 2852 din 6 martie 2013, Decizia nr. 7171 din 8 noiembrie 2013 pronunţate de ÎCCJ - SCAF, sent. civ. nr. 595/1999 a Curţii de Apel Bucureşti.

De asemenea, a invocat art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care consacră pentru prima oară, în mod expres, printre drepturile cetăţeneşti, dreptul la o bună administrare, precizând în alin. (1) că orice persoană "are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii"

CJUE a consacrat dreptul la un recurs efectiv ca fiind unul din principiile generale de drept ale Uniunii Europene, iar efectivitatea recursului se reflectă tocmai în posibilitatea reală a petentului de a critica, în faţa instanţelor, încălcarea drepturilor sale de către autorităţile administrative.

În speţă, avizul CNADNR pentru documentaţia PUZ este un aviz obligatoriu în sensul jurisprudenţei CJUE. În consecinţă, în mod obligatoriu trebuie supus controlului judecătoresc refuzul emiterii acestui aviz şi modificările solicitate de CNADNR, instanţa urmând să stabilească soluţionând fondul cauzei dacă respectivele modificări sunt necesare şi dacă refuzul este justificat sau nejustificat.

A mai susţinut că soluţia de respingere a acţiunii în contradictoriu cu IGPR ca prematur formulată este nelegală, întrucât această pârâtă nu a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, ci excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. În condiţiile în care instanţa de fond a reţinut în mod corect că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză, respingerea acţiunii faţă de această pârâtă ca fiind prematur formulată este nelegală, o asemenea excepţie nefiind invocată de această parte. Nefiind o chestiune de ordine publică, nu putea fi invocată de instanţă din oficiu.

De altfel, instanţa nici nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor această chestiune, fiind vorba aşadar, şi de încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Din reglementarea de la art. 52 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 nu rezultă că ar exista o ordine obligatorie în care aceste avize administrative trebuie obţinute de beneficiarul proiectului PUZ. Astfel, sunt lipsite de orice consistenţă susţinerile pârâtului IGPR în sensul că această autoritate publică se poate pronunţa cu privire la emiterea avizului prevăzut de art. 52 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 doar ulterior obţinerii avizului prealabil al administratorului drumului public.

Practica administrativă presupune depunerea documentaţiei doar la structura teritorială a CNADNR, care comunică dosarul către CNADNR, iar aceasta face comunicarea către IGPR şi împreună cu IGPR emite un aviz comun, prin care îşi exprimă acordul pentru proiectarea, construcţia sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulaţiei publice de către beneficiarul PUZ-ului.

Reclamantul a depus documentaţia necesară în vederea obţinerii avizului prevăzut la art. 52 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 încă din luna iulie a anului 2013, interval în care nu a primit niciun răspuns de la IGPR. Comunicarea şi coordonarea activităţii între autorităţile publice ale statului nu îi este în niciun fel imputabilă reclamantului, care şi-a îndeplinit toate obligaţiile şi a făcut toate demersurile impuse de lege. Faptul că CNADNR, legal sesizat cu solicitarea reclamantului, nu a implicat şi IGPR în comisia abilitată să emită respectivul aviz comun nu îi poate fi opus reclamantului şi nu poate reprezenta un argument pentru ca IGPR să se eschiveze în a răspunde juridic în acest litigiu.

Referitor la încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie/dreptului la un recurs efectiv a menţionat că instanţa a omis (sau, mai degrabă, a refuzat) să analizeze apărarea reclamantului faţă de excepţia prematurităţii, preluând pur şi simplu, tale quale, susţinerile şi teza interpretativă a pârâtei CNADNR privind aşa-zisa prematuritate invocată în temeiul art. 34 C. proc. civ.

Astfel, instanţa a încălcat art. 21 din Constituţie, art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, dreptul la un recurs efectiv este confirmat şi de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, ca unul din principiile generale de drept ale Uniunii Europene.

4. Apărările intimatei

Intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând, cu privire la excepţia prematurităţii, că nu a formulat un refuz explicit de a emite avizul favorabil şi nici Ministerul Transporturilor nu a exprimat un astfel de refuz.

A fost invocată şi excepţia lipsei obiectului acţiunii în raport cu corespondenţa purtată cu reclamantul, din care rezultă că era necesară completarea documentaţiei tehnice.

A precizat că nu a avut niciodată intenţia de a refuza emiterea favorabilă a avizului, cerând numai completarea acestei documentaţii.

Intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că nu şi-a manifestat niciun refuz nejustificat referitor la acordarea avizului în cauză, reclamantul nedepunând niciun înscris în acest sens.

Direcţia Rutieră din cadrul IGPR acordă un asemenea aviz după ce administratorul drumului public îşi dă acordul pentru proiectarea, construcţia sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulaţiei publice.

Intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât CNADNR, prin adresa contestată, nu a făcut decât să indice precizările cu privire la modificarea şi completarea documenzaţiei tehnice depuse de reclamant.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

Reclamantul a întocmit documentaţia necesară în vederea aprobării Planului Urbanistic Zonal prin care terenului, proprietatea sa, în suprafaţă de aproximativ 100 ha, să îi fie atribuit statutul juridic de teren intravilan.

Proiectul denumit "PUZ cu funcţiuni mixte, servicii de comerţ, industrie nepoluantă şi depozitare - lucrări rutiere. Amenajare accese rutiere în zona DN69, Timişoara - Arad, la km. 45+435 şi km. 46+115 dreapta" presupune parcurgerea unei proceduri administrative în cadrul căreia se obţin certificatul de urbanism şi mai multe avize, conform dispoziţiilor legale, de la autorităţile publice şi entităţile private implicate în proiect, potrivit legii.

Prin certificatul de urbanism nr. 734 din 12.06.2012, Primăria Arad a confirmat posibilitatea şi oportunitatea includerii în intravilan a terenurilor proprietatea reclamantului. În acest scop a fost întocmită documentaţia PUZ - Zonă de servicii şi comerţ extravilan Sud Municipiul Arad, jud. Arad.

Conform certificatului de urbanism, unul din avizele obligatorii necesare este cel al CNADNR. În consecinţă, reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea acestui aviz în cursul lunii august 2013.

Prin adresa din 20 august 2013, CNADNR - Direcţia Întreţinere şi Siguranţa Circulaţiei - Serviciul Autorizaţii pentru Acces la Drumuri Naţionale a restituit reclamantului documentaţia tehnică pentru a fi completată şi modificată, cu precizarea că membrii comisiei nu au avizat documentaţia solicitând să se analizeze soluţia de amenajare propusă, fiind necesară completarea cu punctul de vedere al proiectantului de la Varianta de Ocolire Arad Vest, punctul de vedere al regionalei emis ca urmare a analizării în C.T.E., avizul Serviciului Rutier Arad, chitanţa aferentă avizului de la poliţie.

Reclamantul a depus documentaţia PUZ modificată, dar prin adresa din 29 august 2013, CNADNR îi comunică o serie de "completări" la adresa din 20 august 2014 şi solicită noi modificări la proiect.

Reclamantul a depus la CNADNR documentaţia PUZ modificată, dar prin adresa din 17 aprilie 2014, CNADNR i-a restituit documentaţia tehnică pentru a fi completată şi modificată, cu precizarea că membrii comisiei nu au avizat documentaţia solicitând să se analizeze soluţia de amenajare propusă.

Reclamantul a depus la CNADNR documentaţia PUZ modificată, dar prin adresa din 17 iunie 2014, care face obiectul prezentului litigiu, CNADNR a restituit din nou reclamantului documentaţia tehnică pentru a fi completată şi modificată, cu precizarea că membrii comisiei nu au avizat documentaţia, întrucât sensurile giratorii realizate în cadrul proiectului de construcţie a autostrăzii nu au fost proiectate şi nu au capacitatea necesară să preia traficul generat de dezvoltarea propusă în zonă; se va prezenta reglementarea din PUG-ul aprobat al oraşului Arad pentru zona respectivă, cu precizarea căilor de comunicaţie prevăzute pentru dezvoltarea propusă, astfel încât să nu fie afectat traficul rutier pe autostradă şi pe DN 69; comisia nu a fost de acord cu amenajarea celei de-a patra ramuri a sensului giratoriu de la km. 46+115, deoarece în zonă este prevăzută a se construi Centura Arad Sud-Est; accesul către dezvoltarea prevăzută între autostradă şi km. 46+115 se va realiza prin intermediul sensului giratoriu existent la km. 46+585, aflat pe raza administrativă a municipiului Arad; beneficiarul trebuie să gândească o soluţie denivelată pentru zona unde este prevăzut traseul Centurii Arad Sud-Est, astfel încât trecerea către sensul giratoriu existent la km. 46+585, aflat pe raza administrativă a municipiului Arad să nu fie la nivel.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

De asemenea, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevede: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

În temeiul acestor dispoziţii legale, reclamantul a solicitat instanţei anularea adresei sus menţionate care, în opinia sa, exprimă un refuz nejustificat de emitere a avizului favorabil, obligarea la emiterea acestui aviz, precum şi plata de despăgubiri, iar instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a respins acţiunea ca prematur formulată reţinând că, din analiza adresei nr. x/486 din 17 iunie 2014, rezultă că pârâta CNADNR nu a formulat un refuz explicit de a emite avizul favorabil, ci a făcut câteva precizări cu privire la modificarea şi completarea documentaţiei tehnice privind lucrarea "PUZ - cu funcţiuni mixte, servicii şi comerţ, industrie nepoluantă şi depozitare - lucrări rutiere, amenajare accese rutiere în zona DN 69, Timişoara-Arad, la km 45+435 şi km 46+115 dreapta", pentru care se solicită emiterea avizului favorabil.

Având în vedere cele constatate ca urmare a analizării documentaţiei, CNADNR a restituit documentaţia tehnică pentru a fi completată şi modificată, conform celor precizate, şi nu a refuzat acordarea avizului favorabil, astfel cum susţine reclamantul.

Dreptul material la acţiune trebuie să fie actual şi anume, dreptul subiectiv ce se urmăreşte a fi realizat pe cale procesuală să nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive. Astfel fiind, deşi dreptul la acţiune al reclamantului există, câtă vreme nu există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, acţiunea reclamantului apare ca fiind prematur introdusă.

Înalta Curte constată că prematuritatea unei acţiuni poate fi reţinută atunci când însuşi dreptul care se tinde a fi valorificat este supus unui termen sau unei condiţii suspensive, nefiind născut şi actual.

Totodată, constată că, desi instanţa de fond a soluţionat cauza în temeiul unei excepţii procesuale şi anume excepţia prematurităţii, a menţionat în considerentele sentinţei că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, o asemenea constatare vizând, în mod evident, fondul litigiului dedus judecăţii.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin "refuz nejustificat de a soluţiona o cerere" se înţelege "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

Instanţa de fond invocă aceste prevederi legale şi concluzionează că CNADNR nu a formulat un refuz explicit de a emite avizul favorabil, ci a făcut câteva precizări cu privire la modificarea şi completarea documentaţiei tehnice privind PUZ - ul pentru care se solicită emiterea avizului favorabil.

Pentru a stabili dacă refuzul de soluţionare a unei cereri este justificat sau nejustificat, în înţelesul dispoziţiilor legale sus menţionate, se impune examinarea pe fond a cauzei, cu administrarea probelor care îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 255 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, în speţă, prima instanţă a reţinut că nu există un refuz nejustificat, concluzie la care se ajunge ca urmare a examinării pe fond a litigiului dedus judecăţii, dar a respins acţiunea ca prematur introdusă, soluţie care exclude analizarea fondului cauzei.

Reclamantul a supus cenzurii instanţei de contencios administrativ un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv refuzul de emitere a avizului favorabil pentru PUZ-ul anterior menţionat, chiar în adresa contestată facându-se precizarea că "membrii comisiei nu au avizat documentaţia", refuz pe care îl consideră nejustificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Nu se poate reţine prematuritatea formulării prezentei acţiuni, în condiţiile în care nu rezultă că dreptul pe care reclamantul tinde să-l valorifice prin demersul judiciar iniţiat este supus unui termen sau unei condiţii suspensive, că nu este născut şi actual. De altfel, prima instanţă nu a precizat care este termenul suspensiv sau condiţia suspensivă care afectează dreptul reclamantului despre care afirmă în considerentele sentinţei că există.

Se înţelege din aceste considerente că ar fi vorba despre condiţia existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, dar aceasta nu poate constitui, în niciun caz, o condiţie suspensivă, ci este un aspect care vizează fondul cauzei, soluţionarea pe fond a litigiului presupunând tocmai stabilirea existenţei unui astfel de refuz.

În consecinţă, se impune ca prima instanţă să procedeze la analizarea pe fond a cauzei pentru a stabili, în urma administrării probelor, dacă actul contestat, prin care s-a dispus restituirea documentaţiei tehnice depuse de reclamant în scopul obţinerii avizului favorabil, pentru completare şi modificare, reprezintă un act administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat de eliberare a avizului solicitat.

La termenul de judecată din 20.10.2017, reprezentantul intimatei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a depus la dosar copia adresei nr. x/46146 din 28 iulie 2016 emisă de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcţia Generală de Monitorizare şi Mentenanţă a Infrastructurii Rutiere - Direcţia Siguranţă şi Monitorizare Trafic - Serviciul Verificare şi Control UZD, prin care se comunică reclamantului acordul pentru lucrarea "PUZ - cu funcţiuni mixte, servicii şi comerţ, industrie nepoluantă şi depozitare - lucrări rutiere, amenajare accese rutiere în zona DN 69, Timişoara-Arad, la km 45+435 şi km 46+115 dreapta" în condiţiile prevăzute în această adresă, cu precizarea că nerespectarea condiţiilor impuse prin aviz atrage nulitatea de drept a acestuia.

Nu poate fi reţinută susţinerea reprezentantului acestei intimate pârâte potrivit căreia cererea reclamantului a rămas fără obiect, din moment ce prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat doar anularea refuzului de emitere a avizului şi obligarea la emiterea avizului favorabil, ci şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unor daune, soluţionarea unei asemenea cereri impunând analizarea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului de acordare a avizului, exprimat prin actul supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.

Astfel, se impune ca instanţa să examineze fondul litigiului pentru a se pronunţa asupra existenţei actului administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului de eliberare a avizului solicitat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa soluţionând procesul fără a intra în judecarea fondului. În raport cu această împrejurare apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici din cererea de recurs, astfel că, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 150 din 15 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2017.