Reversal of rural development funding revocation for failure to prove enterprise in difficulty

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.09.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 29026 din 25 august 2014 emise de pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 25 iunie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 437 din 25 martie 2015, Tribunalul Neamţ a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că actul atacat este emis de o autoritatea publică centrală.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 99 din 11 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost anulată decizia de soluţionare a contestaţiei administrative din 04 august 2014 emisă de AFIR şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 25 iunie 2014.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi modificarea în totalitate a hotărârii.

Recurenta apreciază că instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentul CE nr. 2988/1995, contractul de finanţare, H.G. nr. 224/2006 şi Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312. Se arată că a rezultat din actele care au stat la baza emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 25 iunie 2014 faptul că intimata S.C. A. S.R.L. înregistrează obligaţii de plată restante către Banca B.

Din aceste considerente echipa de control, care a încheiat procesul-verbal în discuţie, a considerat că intimata a încălcat criteriul de eligibilitate EG3-"Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate(anexa 4.3)". Astfel, recurenta arată că beneficiarul Măsurii 312 din cadrul Programului FEADR, S.C. A. S.R.L., a înregistrat obligaţii de plată restante către Banca B., pentru care s-au demarat procedurile de executare silită, apreciind că nu mai sunt respectate de către beneficiar condiţiile în baza cărora s-a acordat sprijinul financiar nerambursabil, conform descrierilor şi angajamentelor asumate prin cererea de finanţare şi contractul de finanţare.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. A. S.R.L. arată că în realitate recurenta nu aduce critici de nelegalitate, ci reiterează aceleaşi argumente din apărările formulate la fond prin întâmpinare, motiv pentru care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 29.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar, care reţine corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa de primă jurisdicţie la situaţia de fapt dedusă judecăţii, motiv pentru care hotărârea primei instanţe va fi menţinută ca legală, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că a fost efectuat un control ex post de către Biroul Control Proiecte Finalizate al Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 1 N-E Iaşi, în data de 9.12.2013, la locul de realizare a proiectului în comuna Dobreni, judeţul Neamţ, iar organul de control a reţinut că beneficiarul nu a pus la dispoziţie documentele necesare stabilirii eligibilităţii.

Ulterior acestui moment beneficiarul a transmis o parte din documente, iar organul de control a reţinut că nu s-a făcut dovada achitării ratelor către Banca B., de la care beneficiarul a luat împrumut pentru a realiza investiţia prin Program FEADR. Astfel, s-a reţinut că prin neprezentarea niciunui document din care să rezulte un grafic de eşalonare a datoriilor cu unitatea bancară sau achitarea acestora, beneficiarul nu a demonstrat viabilitatea proiectului, încălcându-se astfel criteriul de eligibilitate EG3- Microîntreprinderea trebuie să nu fie în dificultate(anexa 4.3).

A concluzionat organul de control că prin neregulile constatate, reclamanta a încălcat obligaţiile contractuale asumate prin contractul de finanţare din 30 mai 2011, precum şi dispoziţiile legale aplicabile, respectiv O.U.G. nr. 13/2006 şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

Analizând dispoziţiile legale aplicabile cauzei şi contractul de finanţare invocat, instanţa de control judiciar reţine, în deplin acord cu considerentele instanţei de fond, că recurenta a aplicat o măsură radicală fără analiza detaliată, aplicată şi argumentată a tuturor condiţiilor definite de Ghidul solicitantului pentru încadrarea unei întreprinderi în dificultate.

Astfel, recurenta a calificat reclamanta ca fiind microîntreprindere în dificultate numai pentru considerentul că societatea a acumulat datorii, deşi acest fapt trebuia analizat împreună cu celelalte simptome prezentate în Ghidul solicitantului, care precizează în dispoziţiile din cap. 4 pct. 4.3 teza finală faptul că "chiar în cazul în care nici una din condiţiile a) sau b) nu este îndeplinită, o firmă este considerată în dificultate când prezintă simultan următoarele simtome: cifra de afaceri este în scădere, înregistrează pierderi, acumulează datorii, scade fluxul în numerar."

Or, organul de control nu a analizat îndeplinirea simultană a parametrilor indicaţi mai sus, ci, constatând faptul că societatea a acumulat datorii, a apreciat că intimata-reclamantă este o societate în dificultate şi a dispus retragerea finanţării, măsură sancţionată în mod corect de instanţa de fond, întrucât încalcă dispoziţiile legale.

Măsura dispusă de recurentă nu poate fi acceptată având în vedere şi prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 care definesc neregularitatea, ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Or, autoritatea recurentă nu a demonstrat existenţa unei neregularităţi, ci, dimpotrivă, a aplicat în mod nelegal măsura restituirii finanţării, deşi nu a procedat la analiza detaliată, cumulativă şi argumentată a condiţiilor prezentate în contractul de finanţare, pentru încadrarea intimatei-reclamante în categoria unei microîntreprinderi în dificultate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 99/2015 din 11 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.