Administrative action over presidential audience rights revived after recusal request ignored; lower judgment quashed and remanded.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, din data de 06.11.2012, reclamanţii A., B., C., D. şi Asociaţia de Locatari nr. x Galaţi au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României şi Preşedinţia României, obligarea acestora să dispună măsurile legale administrative pentru primirea lor în audienţă personal de către Preşedintele României şi la plata unor daune de 5.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 30 iulie 2012 până când vor fi primiţi în audienţă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 72/2017 din 30 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C., D. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială, pentru lipsa semnăturii.

Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui României şi a Administraţiei Prezidenţiale, invocată de pârâţi prin întâmpinare.

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi Asociaţia de Locatari nr. x Galaţi prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială.

În conformitate cu dispoziţiile art. 108<SUP>1</SUP> din C. proc. civ. de la 1864, a fost aplicată reclamanţilor A. şi Asociaţia de Locatari nr. x Galaţi prin reprezentant legal A. amenda judiciară în sumă de câte 700 RON fiecare, pentru săvârşirea abaterii prevăzută la art. 108<SUP>1</SUP> alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. de la 1864.

A fost aplicată aceloraşi reclamanţi sancţiunea amenzii judiciare în cuantum de 700 RON pentru fiecare, pentru săvârşirea abaterii prevăzute la art. 108<SUP>1</SUP> alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. de la 1864.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat întemeiată excepţia invocată din oficiu, la termenul de judecată din 07.12.2015, privind nulitatea cererii de chemare în judecată în privinţa reclamanţilor, care nu şi-au însuşit-o prin semnătură, cu toate că a fost acordat un termen în acest sens.

Potrivit dispoziţiilor art. 112 din C. proc. civ. de la 1864, una dintre condiţiile formale ale cererii de chemare în judecată este aceea de a cuprinde semnătura reclamantului. Instanţa a reţinut că reclamanţii în discuţie nu au semnat cererea de chemare în judecată şi nu au mandatat pe reclamantul A. să promoveze acţiunea de faţă în numele lor, motiv pentru care cererea de chemare în judecată ce-i priveşte pe reclamanţii C., D. şi B. este lovită de nulitate.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui României, Curtea constată că aceasta este nefondată, faţă de solicitările concrete formulate, respectiv solicitarea de obligare a Preşedintelui României să primească personal în audienţă pe reclamanţi.

Instanţa a constatat că pe fondul cauzei cererea reclamanţilor se apreciază ca fiind neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 se pot adresa instanţei de contencios administrativ persoanele ale căror drepturi au fost vătămate de către o autoritate administrativă, iar instanţa de fond a reţinut că împrejurarea nu se confirmă în cauză.

Faţă de rolul stabilit de Constituţie Preşedintelui Românei, a reţinut instanţa de primă jurisdicţie că excede atribuţiilor acestuia (expres prevăzute la art. 85 şi următoarele din Constituţia României) obligaţia de a ţine personal audienţe pentru persoanele fizice şi juridice, întrucât aceste obligaţii legale revin unui compartiment special organizat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale (Compartimentului Probleme Cetăţeneşti), în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, compartiment unde reclamantul A. a primit audienţă, cel puţin în două rânduri, petiţiile sale fiind redirecţionate către autorităţile competente, potrivit precizărilor pârâtei Administraţia Prezidenţială, necontestate de către reclamanţi.

Pentru motivele expuse, instanţa de fond a constatat că se impune respingerea ambelor capete de cerere formulate în cauză (obligarea la primirea în audienţă şi acordarea de despăgubiri), dată fiind corelaţia dintre acestea.

Reţinând că reclamanţii A. şi Asociaţia de Locatari nr. x Galaţi, pe tot parcursul procesului de faţă, au exercitat abuziv drepturile procesuale, determinând tergiversarea soluţionării pe fond a litigiului, instanţa de fond a apreciat că pentru sancţionarea abuzului de drept în discuţie nu este suficientă doar respingerea solicitărilor obsesive formulate în cauză (amânări, intimidări cu plângeri penale ori disciplinare, recuzări, reexaminări şi cereri de ajutor public judiciar), ci, se impune a da eficienţă şi dispoziţiilor procedurale privind amenzile judiciare, sens în care se va proceda la amendarea ambilor reclamanţi, o atare sancţiune urmărind şi descurajarea acestora în reiterarea de cereri vădit şicanatorii a căror soluţionare distrage instanţele de la litigii reale şi semnificative pentru părţi.

3. Recursul formulat de Asociaţia de Locatari nr. x Galaţi, C., A., D., B.

Recurenţii au criticat hotărârea instanţei de fond, fiind invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 din C. proc. civ., respectiv când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Astfel, recurenţii-reclamanţi C., D., B. arată instanţei faptul că dintr-o eroare de redactare, fără a-şi exprima vreodată voinţa au fost menţionaţi în preambulul acţiunii, deşi nu au formulat cerere de primire în audienţă la Preşedintele României, nu au formulat acţiune în instanţă şi nu au semnat această cerere întrucât nu şi-o însuşesc.

Recurenţii A. şi Asociaţia de Locatari nr. x Galaţi critică hotărârea instanţei de fond, întrucât a soluţionat cauza înainte de a se pronunţa asupra cererii de recuzare formulată în cauză şi aplicând amenda prin sentinţă şi nu prin încheiere executorie.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recursul formulat de reclamanţi va fi admis de instanţa de control judiciar, având în vedere incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că la termenul din data de 30 martie 2017, instanţa de fond a reţinut că reclamantul A. a formulat cerere de recuzare atât pentru reclamanta Asociaţia de Locatari nr. x Galaţi, cât şi în nume propriu, însă cererea de recuzare a rămas nesoluţionată, instanţa de primă jurisdicţie apreciind că nu se impune soluţionarea cererii de recuzare, având în vedere că este vorba de o exercitare cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.

Or, instanţa de control judiciar constată încălcarea dispoziţiilor procedurale de către instanţa de fond, întrucât cererile formulate de părţi trebuie să primească o soluţionare.

Astfel, dacă instanţa de fond aprecia că sunt incidente dispoziţiile art. 28 alin. (3) din C. proc. civ. avea posibilitatea de a face aplicarea prevederilor art. 30 alin. (4) din C. proc. civ., respingând ca inadmisibilă cererea de recuzare.

Constatând faptul că au fost încălcate normele cu privire la soluţionarea cererii de recuzare formulate în cauză, Înalta Curte va sancţiona încălcarea normelor procedurale şi constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 723 din C. proc. civ., în conformitate cu care "(1) Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. (2) Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite", instanţa de judecată nu poate sancţiona partea cu nesoluţionarea unei cereri apreciată a fi formulată cu rea-credinţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond trebuie să clarifice şi cadrul procesual al cauzei, având în vedere susţinerile reclamanţilor C., D., B., conform cărora nu au formulat nicio cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor şi nici nu îşi însuşesc acţiunea prezentă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Asociaţia de Locatari nr. x Galaţi, C., A., D., B. împotriva sentinţei nr. 72/2017 din 30 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.