Legality of dual route codes for identical itineraries in inter-county transport programs and evidentiary requirements for seniority points

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română (ARR), Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională (CNMSI), S.C. B. S.R.L., a solicitat următoarele:

- anularea parţială a actului administrativ intitulat "Program de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019" întocmit de pârâta ARR în privinţa dispoziţiilor prin care au fost instituite două coduri de traseu diferite (2335 şi 2337) pentru traseul Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L.;

- obligarea pârâtei ARR să procedeze la stabilirea în cadrul Programului de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019 a unui singur cod de traseu pentru traseul Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ-At. D. S.R.L.;

- anularea rezultatelor şedinţei electronice de atribuire organizată de CNMSI la data de 28.02.2013 pentru Cursele 1, 4, 5, 6, 8 şi 9 ale Traseului interjudeţean Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. (Cod Traseu 2337);

- obligarea pârâtelor ARR şi CNMSI să procedeze la atribuirea exclusivă în favoarea S.C. A. S.R.L. a Curselor 1, 5 şi 9 ale Traseului interjudeţean Iaşi - At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. (Cod Traseu 2337) şi la atribuirea Curselor 4, 6 şi 8 ale aceluiaşi traseu în favoarea S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L.;

- obligarea pârâtei ARR să procedeze la emiterea în favoarea reclamantei a Licenţelor de traseu aferente Curselor l, 4, 5, 6, 8 şi 9 ale Traseului interjudeţean Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. (Cod Traseu 2337).

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 182 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii, lipsei de interes, tardivităţii formulării procedurii prealabile, lipsei procedurii prealabile şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională şi Autoritatea Rutieră Română.

Pe fond, a respins acţiunea şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L suma de 4.960 RON reprezentând cheltuieli de judecată şi suma de 5.323 RON pârâtei Autoritatea Rutieră Română.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, şi solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată şi completată.

În motivarea căii de atac a prezentat situaţia de fapt şi a făcut referire la caracterul nefondat al raţionamentului instanţei constând în faptul că traseul Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. a figurat şi în programul de tansport 2008 - 2013 sub forma a două coduri de traseu diferite, fără a fi fost contestat de către reclamantă.

Consideră că acest argument este nefondat, împrejurarea că dispoziţiile nelegale privind existenţa a două coduri de traseu distincte pentru unul şi acelaşi traseu au existat şi în programul de transport anterior (2008 - 2013) nu înseamnă că reclamanta nu are dreptul sa conteste noul program de transport (2013 -2019) în privinţa aceloraşi dispoziţii.

Programul de transport interjudeţean 2008 - 2013 şi Programul de transport interjudeţen 2013 - 2019 sunt două acte administrative distincte, astfel că omisiunea reclamantei de a contesta dispoziţiile nelegale cuprinse în Programul de transport 2008 -2013 nu echivalează cu decăderea din dreptul de a contesta aceleaşi dispoziţii nelegale cuprinse într-un alt act administrativ (Programul de transport interjudeţean 2013 - 2019).

Legalitatea oricărui act administrativ, inclusiv a programului de transport interjudeţean, se analizează în raport cu cadrul normativ existent la data edictării actului respectiv şi nu în raport cu un act administrativ precedent. Prin urmare, şi în cazul concret, instanţa avea obligaţia să analizeze legalitatea dispoziţiilor Programului de transport interjudeţean 2013 - 2019, în mod de sine stătător, în raport cu cadrul legal în vigoare la data întocmirii acestui act, şi nu în raport cu actul administrativ prin care a fost aprobat programul de transport precedent.

În ceea ce priveşte raţionamentul instanţei conform căruia reclamanta ar fi trebuit să solicite modificarea programului de transport în termenele prevăzute de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011, precizează că modificarea (anuală sau trimestrială) a programului de transport reprezintă o modalitate de ajustare a programului de transport în vigoare, în raport cu modificările intervenite în cerinţele de transport ale populaţiei şi nu un mod de acoperire a unei dispoziţii nelegale cuprinse în programul de transport şi că modificările prevăzute de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011 nu pot avea ca obiect eliminarea unui traseu/cod de traseu din programul de transport, ci doar modificarea numărului de curse ale unui traseu existent, modificarea numărului de opriri în tranzit (staţii) sau modificarea capacităţilor de transport ale vehiculelor cu care se efectuează un anumit traseu.

Aspectul invocat de instanţă, constând în faptul că în programul de transport mai există situaţii similare în care pentru acelaşi traseu interjudeţean există mai multe coduri, nu este de natură a valida nelegalitatea unei astfel de practici, utilizată de ARR pentru a anihila avantajul pe care vechimea pe un anumit traseu îl conferă titularului acesteia la momentul unei noi atribuiri a traseului respeciv (spre exemplu, dacă punctajul obţinut de un anumit operator de transport în baza vechimii pe un anumit traseu face ca atribuirea traseului în cauză să revină cu siguranţă operatorului respectiv, prin introducerea aceluiaşi traseu sub un alt cod în programul de transport, acest avantaj legal este anulat, traseul în cauză putând fi atribuit - sub noul cod - oricărui alt operator de transport care nu are vechime pe traseul respectiv).

S-a mai invocat de către recurentă caracterul nefondat al argumentului potrivit căruia cele două trasee nu ar fi identice din cauza numărului diferit de staţii existente pe parcursul fiecăruia dintre acestea. Parcursul aferent celor două coduri de traseu este identic.

Acest argument este considerta vădit nefondat, pe de o parte, motivat de împrejurarea că art. 3 pct. 38 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere nu enumera staţiile publice (sau numărul acestora) printre elementele care definesc sau individualizează traseul, iar, pe de altă parte, motivat de faptul că parcursul unui traseu reprezintă itinerariul, ruta pe care se deplasează un vehicul între capătul de traseu de plecare şi capătul de traseu de destinaţie, parcursul fiind acelaşi indiferent de numărul de staţii situate pe acesta (conform art. 3 pct. 27 din O.G. nr. 27/2011, staţia publică este definită ca fiind spaţiul delimitat, situat pe traseul unui serviciu regulat de transport de persoane, amenajat de către administraţia publică locală, destinat îmbarcării/debarcării persoanelor, semnalizat şi prevăzut cu un panou destinat afişării unor informaţii).

Aşadar, numărul de staţii nu afectează ruta pe care circulă un vehicul de transport între punctul de plecare şi cel de destinaţie, ci stabileşte doar numărul de opriri pe care îl efectuează vehiculul pe ruta respectivă, rută care rămâne aceeaşi.

Împrejurarea că numărul diferit de staţii existente pe acelaşi parcurs nu este de natură a conduce la crearea de trasee diferite, rezultă şi din disp. art. 61 alin. (1) lit. a) pct. (ii) din Ordinul MTI nr. 980/2011 potrivit cărora, Programul de transport interjudeţean se poate modifica de către Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deţinător al licenţei de traseu pentru traseul respectiv, astfel: a) anual, în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, prin: (...) (ii) introducerea de opriri în tranzit, care pot fi staţii sau autogări.

Din moment ce legea prevede posibilitatea introducerii de opriri în tranzit (în staţii sau autogări) pe un traseu deja atribuit şi pentru care a fost emisă o licenţă de traseu, este evident că nu se poate susţine că în urma introducerii de noi staţii se crează un nou traseu, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei recurate. Ar însemna ca după fiecare modificare a numărului de staţii de pe un traseu (modificare care poate avea loc anual), ar lua naştere noi trasee care ar trebui să figureze în cadrul programului de transport sub alte coduri de traseu.

Această posibilitate este infirmată însă de disp. art. 55 alin. (2) din Ordinul MTI nr. 980/2011.

Prin urmare, atât timp cât legea, pe de o parte, nu permite crearea de noi trasee după momentul întocmirii şi aprobării programului de transport, iar, pe de altă parte, permite introducerea de noi staţii/autogări în tranzit în perioada de valabilitate a programului de transport, este evident că prin modificarea numărului de staţii de pe un anumit traseu nu ia naştere un nou traseu.

Recurenta mai susţine că din interpretarea art. 3 pct. 38 din O.G. nr. 27/2011 rezultă că elementele care individualizează traseele unele în raport cu altele sunt: capetele de traseu (de plecare şi de destinaţie) şi, respectiv, parcursul dintre acestea. Cu alte cuvinte, pentru a fi în prezenţa a două trasee distincte este necesar ca acestea să aibă fie capete de plecare sau de destinaţie diferite, fie, în situaţia în care capetele de traseu sunt identice, parcursul dintre acestea să fie diferit.

În speţă, traseele care corespund codurilor 2335 şi 2337 sunt identice, în sensul că acestea au acelaşi capăt de plecare (Iaşi - Autogara C.), acelaşi capăt de destinaţie (Piatra Neamţ - Autogara D.), împrejurare ce rezultă chiar din cuprinsul Programului de transport 2013 - 2019 şi acelaşi parcurs, în sensul că traseul se realizează prin aceleaşi localităţi şi, implicit, distanţa parcursă este identică în cazul ambelor coduri de traseu.

Existenţa aceluiaşi parcurs (şi implicit distanţe) în cazul ambelor coduri de traseu este dovedită prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto întocmit de exp. E. ale cărui cuprins şi concluzii evidenţiază clar faptul că atât vehiculele reclamantei (deservind codul 2335), cat şi cele ale paratei S.C. B. S.R.L. (deservind codul 2337) parcurg aceeaşi rută şi aceeaşi distanţă pe traseul Iaşi - At. C. S.R.L. -- Piatra Neamţ - At. D. S.R.L.

Precizează, de asemenea, că potrivit programului de transport, codului de traseu 2337, exploatat de S.C. B. S.R.L., îi corespund un număr de 11 curse, din care 5 au un număr de 4 staţii (cursele 1 - 4 şi 8), iar restul de 6 curse au un număr de trei staţii (cursele 5, 6, 7, 9 - 11).

Dacă argumentul instanţei de judecată ar fi valid, ar însemna că, în realitate, cele două categorii de curse (cu 3 şi respectiv 4 staţii) aferente codului 2337 reprezintă trasee diferite, realitate contrazisă tocmai de faptul că toate cele 11 curse sunt aferente unui singur cod de traseu (2337).

În cererea de recurs se invocă şi caracterul nefondat al argumentului conform căruia codificarea diferită a aceluiaşi traseu este determinată de faptul că, în cazul traseelor interjudeţene, fiecare cursă a acestora face obiectul unei atribuiri distincte. Astfel, deşi este adevărat că în cazul transportului interjudeţean cursele aferente fiecărui traseu se atribuie în mod separat, nu există coduri aferente fiecărei curse în parte, aşa cum se susţine în considerentele hotărârii.

În realitate, fiecărui traseu îi corespunde un anumit cod, identificarea unei curse realizându-se prin menţionarea numărului cursei după precizarea numărului traseului respectiv. Dacă argumentul instanţei ar fi valid, ar însemna că fiecare din cele 11 curse ale traseului 2337 ar trebui să aibă un cod distinct în cadrul programului de transport. În realitate, există un singur cod de traseu, iar individualizarea unei anumite curse se realizează prin menţionarea numărului cursei, aşa cum a făcut-o şi reclamanta în petitul cererii de chemare în judecată.

Împrejurarea că fiecărui traseu îi corespunde un singur cod, indiferent de numărul de curse, rezultă din simpla verificare a programului de transport în cuprinsul căruia un traseu cu mai multe curse este identificat prin aceleşi cod, urmat, pentru fiecare cursă, de numărul acesteie (C1, C2, etc). De altfel, această chestiune este expres prevăzută de disp. art. 26 alin. (4) din Normele şi procedurile de utilizare şi securitate ale Sistemului Informatic de Atribuire Electronică în Transporturi (SIAE), aprobate prin Decizia nr. 1042 din 14 ianuarie 2013 a vicepreşedintelui CNMSI.

Raţionamentul instanţei este şi lipsit de logică, în opinia recurentei, întrucât codurile din programul de transport sunt stabilite anterior momentului la care se atribuie cursele şi traseele din cuprinsul programului de transport, astfel că autoritatea care întocmeşte programul nu poate cunoaşte dinainte dacă cursele aferente unui traseu vor fi câştigate de unul sau de mai mulţi operatori pentru a stabili coduri de traseu diferite în funcţie de rezultatul atribuirii. De altfel, în cadrul programului de transport există rubrici separate pentru a identifica "numărul cursei" şi "numărul traseului". Dacă ar fi necesară codificarea separată a curselor câştigate de operatori de transport diferiţi, rubrica "numărul cursei" nu şi-ar găsi locul în formularul programului de transport.

Un alt argument al instanţei de fond, criticat de recurentă, este cel conform căruia solicitarea privind obligarea ARR de a proceda la stabilirea unui singur cod de traseu contravine dispoziţiilor care prevăd condiţiile în care operatorii de transport pot solicita modificarea programului de transport interiudetean.

Acest argument, consideră recurenta, este rezultatul confuziei între două instituţii juridice distincte: modificarea programului de transport, pe de o parte, şi anularea dispoziţiilor nelegale din programul de transport, pe de altă parte.

În cazul concret, cererea privind obligarea ARR de a stabili un singur cod de traseu are un caracter subsecvent în raport cu cererea privind anularea dispoziţiilor prin care traseul Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. a fost inclus în Programul de transport interjudeţan 2013 - 2019 sub forma a două coduri diferite, având natura juridică a unei cereri prin care se solicită repunerea în situaţia anterioară în urma anulării dispoziţiilor nelegale din programul de transport.

Modificarea de către ARR a programului de transport, prevăzută de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011, este o instituţie distinctă de cea a nulităţii actului juridic, scopul său fiind acela de a conferi un caracter dinamic programului de transport, prin adaptarea dispoziţiilor sale la cerinţele de transport ale pasagerilor, cerinţe care se pot schimba în perioada în care un astfel de program este în vigoare. De altfel, modificarea programului de transport prevăzută de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011 poate fi solicitată doar de operatorul de transport titular al unui traseu interjudeţean şi poate avea ca obiect doar traseul respectiv (schimbarea numărului de curse, de staţii, schimbarea capacităţii de transport a vehiculelor cu care se deserveşte traseul).

Raţionamentul instanţei de fond conform căruia rezultatele şedinţei electronice de atribuire ale Curselor 1, 4, 5, 6, 8 şi 9 ale Traseului 2337 sunt legale este nefondat, se susţine în cererea de recurs, deoarece diferenţa între punctajul total obţinut de către pârâta S.C. B. S.R.L. şi cel obţinut de reclamanta S.C. A. S.R.L. la şedinţa de atribuire din data de 28.02.2013 a Curselor 1, 4, 5, 6, 8 şi 9 ale Traseului 2337 a fost dată de punctajul acordat pentru criteriul vechimii pe traseu; în privinţa celorlalte criterii de punctare reclamanta a obţinut fie un punctaj egal (în cazul Curselor 4, 6 şi 8), fie superior celui obţinut de S.C. B. S.R.L. (în cazul Curselor 1, 5 şi 9).

În măsura în care reclamanta ar fi primit punctajul aferent vechimii rezultate din exploatarea neîntreruptă a traseului Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. (12 puncte corespunzătoare unei vechimi mai mari de 8 ani), reclamanta S.C. A. S.R.L. ar fi obţinut, în privinţa Curselor 1, 5 şi 9 un punctaj total de 61 puncte (49+12), fiind urmată de S.C. B. S.R.L. cu un punctaj total de 59 puncte pentru Cursele 1 şi 9 şi, respectiv, 52 puncte pentru cursa 5, iar, în privinţa Curselor 4, 6 şi 8 un punctaj de 61 de puncte, egal cu cel obţinut de operatorul S.C. B. S.R.L..

Pe baza acestui punctaj, reclamantei trebuiau să i se atribuie în mod exclusiv Cursele 1, 5 şi 9 ale traseului având codul 2337, cu consecinţa eliberării licenţelor de traseu aferente acestor curse. În ceea ce priveşte Cursele 4, 6 şi 8, ca urmare a punctajului egal obţinut de către S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., cursele trebuiau atribuite ambilor operatori de transport spre a fi exploatate în comun (în sistem de paritate), conform dispoziţiilor pct. 9, teza finală din Anexa 19 a Normelor metodologice aprobate prin Ordinul MTI nr. 980/2011, licenţele de traseu urmând a fi eliberate, de asemenea, în favoarea ambilor operatori de transport.

1.4 Procedura in faţa instanţei de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 iulie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 182 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.5 Apărările intimaţilor

Intimata pârâtă ARR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat.

Intimata pârâtă Agenţia pentru Agenda Digitală a României (fostă CNMSI) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.

2. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

La data de 28.02.2013, pârâta CNMSI a organizat şedinţa electronică de atribuire a traseelor din cadrul Programul de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019, cu privire la traseul Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. figurând în acest Program codul de traseu 2335 şi codul de traseu 2337.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a participat la şedinţa de atribuire a ambelor coduri, fiindu-i atribuită Cursa nr. 1 (unica cursă) a traseului având codul 2335; în ceea ce priveşte traseul având codul 2337 acesta are un număr de 11 curse, reclamanta înscriindu-se la atribuirea Curselor nr. 1, 4, 5, 6, 8 şi 9.

Cursele nr. 1, 4, 5, 6, 8 şi 9 aferente traseului având codul 2337 au fost atribuite pârâtei S.C. B. S.R.L., reclamanta clasându-se pe locul doi, obţinând un punctaj inferior acestui operator, aşa cum rezultă din Adresa nr. x din 15.05.2013 emisă de ARR:

- Cursa 1 - S.C. B. S.R.L. - 59 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 4 - S.C. B. S.R.L. - 61 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 5 - S.C. B. S.R.L. - 52 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 6 - S.C. B. S.R.L. - 61 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 8 - S.C. B. S.R.L. - 61 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 9 - S.C. B. S.R.L. - 59 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte.

În mod corect prima instanţă a reţinut că traseele interjudeţene având aceste coduri de traseu au figurat şi în programele de transport anterioare, art. 55 alin. (1) din Ordinul MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, stabilind că programul de transport interjudeţean se întocmeşte în baza programului de transport anterior.

Împrejurarea că recurenta reclamantă nu a contestat Programul de transport rutier interjudeţean 2008 - 2013 nu este de natură să determine imposibilitatea contestării actualului program de transport, recurenta reclamantă având la dispoziţie prevederile Legii nr. 554/2004 pentru a contesta în instanţa de contencios administrativ actul administrativ pe care îl consideră nelegal, în speţă Programul de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019.

Nu poate fi reţinută critica recurentei referitoare la constatarea instanţei de fond că cele două trasee în discuţie nu sunt identice, între ele existând o diferenţă de parcurs, în sensul că traseul 2335 are mai multe staţii decât traseul 2337.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că traseul 2335 se efectuează pe ruta: Iaşi - Pod Iloaiei - Târgu Frumos - Strunga Băi - Roman - Horia - Dulceşti - Bozieni - Baratca - Girov - Dărmăneşti - Piatra Neamţ, iar traseul 2337 se efectuează pe ruta: Iaşi - Târgu Frumos - Roman - Piatra Neamţ.

Menţionează recurenta reclamantă că O.G. nr. 27/2011 nu enumeră staţiile publice printre elementele care definesc sau individualizează traseul şi că traseul este, potrivit aceluiaşi act normativ, parcursul care asigură legătura dintre capătul de traseu de plecare şi capătul de traseu de destinaţie, pe care se efectuează servicii regulate sau servicii regulate speciale.

Înalta Curte reţine că această definiţie dată noţiunii de traseu nu constituie un argument în sensul soluţionării favorabile a căii de atac, în condiţiile în care în cazul celor două trasee în discuţie parcursul care asigură legătura dintre capătul de traseu de plecare - Iaşi şi capătul de traseu de destinaţie - Piatra Neamţ nu este identic, traseul 2335 incluzând opriri în mai multe localităţi, opriri care nu se regăsesc în cadrul celui de-al doilea traseu.

Simplul fapt că aceste localităţi se află pe ruta traseului 2337 nu este de natură să justifice alocarea unui singur cod de traseu, întrucât legătura dintre cele două capete de traseu nu este asigurată în acelaşi mod în cazul ambelor trasee, din moment ce pe traseul 2335 este asigurată şi legătura dintre localităţile anterior menţionate, aflate între capetele de traseu, ceea ce diferenţiază pe cele două trasee parcursul care asigură legătura dintre localitatea de plecare şi cea de destinaţie.

De asemenea, se reţine că, potrivit art. 3 pct. 33 din O.G. 27/2011, programul de transport este programul întocmit şi aprobat de autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulaţie, numărul autovehiculelor necesare, precum şi capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin sevicii regulate.

Se constată că la întocmirea acestui program se au în vedere mai multe elemente şi nu exclusiv traseul, astfel că existenţa unor diferenţe între aceste elemente, cum este cazul graficelor de circulaţie în speţă, este de natură să justifice alocarea unor coduri de traseu diferite.

Recurenta reclamantă susţine că existenţa aceluiaşi parcurs (şi implicit distanţe) în cazul ambelor coduri de traseu este dovedită prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto întocmit de expertul E. ale cărui cuprins şi concluzii evidenţiază clar faptul că atât vehiculele reclamantei (deservind codul 2335), cât şi cele ale pârâtei S.C. B. S.R.L. (deservind codul 2337) parcurg aceeaşi rută şi aceeaşi distanţă pe traseul Iaşi - At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că expertiza concluzionează în sensul existenţei unei diferenţe de distanţă între cele două trasee şi chiar dacă această diferenţă nu este mare, nu se poate considera că pe cele două trasee este parcursă aceeaşi distanţă.

Potrivit disp. pct. 5 din anexa 19 a Ordinului MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, la pct. 4 din anexa 18 a ordinului se acordă puncte astfel: se vor lua în considerare ziua, luna şi anul de când operatorul de transport rutier a deţinut neîntrerupt licenţa de traseu pentru traseul respectiv până la data de referinţă.

Punctajele pentru vechimea neîntreruptă care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudeţene sunt prevăzute de pct. 4 din anexa 18 a Ordinului MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare.

Pentru a beneficia de vechime neîntreruptă pe traseul 2337, recurenta reclamantă trebuia să facă dovada că anterior datei de 31.12.2012 a deţinut licenţă pentru traseul 2337, or această dovadă nu a fost făcută, nefiind depuse copii ale licenţelor din care să rezulte o vechime pe acest traseu de peste 8 ani.

În consecinţă, este nefondată susţinerea recurentei reclamante potrivit căreia a exploatat traseul Iaşi - At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. un interval de timp mai mare de 8 ani şi, prin urmare, este îndreptăţită să obţină un punctaj de 12 puncte aferent acestui criteriu, în condiţiile în care nu a dovedit că pentru traseul 2337 avea o vechime de peste 8 ani care să îi permită atribuirea exclusivă a curselor 1, 5 şi 9 ale traseului având codul 2337, precum şi atribuirea, alături de intimata S.C. B. S.R.L., a curselor 4, 6 şi 8 ale aceluiaşi traseu.

Se mai invocă de către recurenta reclamantă disp. art. 61 alin. (1) lit. a) pct. ii din Ordinului MTI nr. 980/2011 potrivit cărora Programul de transport interjudeţean se poate modifica de către Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deţinător al licenţei de traseu pentru traseul respectiv, astfel: a) anual, în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, prin: (...) (ii) introducerea de opriri în tranzit, care pot fi staţii sau autogări.

Având în vedere aceste prevederi se opinează în sensul că, din moment ce legea prevede posibilitatea introducerii de opriri în tranzit (în staţii sau autogări) pe un traseu deja atribuit şi pentru care a fost emisă o licenţă de traseu, este evident că nu se poate susţine că în urma introducerii de noi staţii se crează un nou traseu. Ar însemna ca după fiecare modificare a numărului de staţii de pe un traseu (modificare care poate avea loc anual), ar lua naştere noi trasee care ar trebui să figureze în cadrul programului de transport sub alte coduri de traseu.

Susţinerea nu poate fi reţinută, dispoziţiile invocate de către recurentă referindu-se la modificarea programului de transport interjudeţean, program care, aşa cum s-a menţionat anterior, are în vedere mai multe elemente şi nu exclusiv traseul, putând fi vorba despre o modificare a graficului de circulaţie, care determină modificarea programului de transport interjudeţean, şi nu despre apariţia unor noi trasee cărora să li se atribuie alte coduri de traseu.

În cererea de recurs se invocă, totodată, confuzia pe care instanţa de fond o face între modificarea programului de transport de către ARR, prevăzută de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011, şi anularea dispoziţiilor din nelegale din programul de transport precizându-se că cererea de obligarea a ARR la stabilirea unui singur cod de traseu are un caracter subsecvent în raport cu cererea de anulare a unor dispoziţii din programul de transport, având natura juridică a unei cereri prin care se solicită repunerea în situaţia anterioară.

Înalta Curte reţine că este corectă soluţia primei instanţe de respingere a cererii reclamantei de obligarea a pârâtei ARR la stabilirea unui singur cod de traseu, în condiţiile în care capătul principal de cerere având ca obiect anularea parţială a actului administrativ intitulat "Program de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019" întocmit de pârâta ARR în privinţa dispoziţiilor prin care au fost instituite două coduri de traseu diferite (2335 şi 2337) pentru traseul Iaşi At. C. S.R.L. - Piatra Neamţ - At. D. S.R.L. a fost respins, iar cererea în discuţie are un caracter accesoriu faţă de capătul principal de cerere.

Mai arată recurenta că prin introducerea aceluiaşi traseu în Programul de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019, sub forma a două coduri de traseu distincte, pârâta ARR a găsit o modalitate de a ocoli voinţa legiuitorului de a acorda operatorilor de traseu un punctaj proporţional cu experienţa pe care fiecare dintre aceştia a dobândit-o în exploatarea efectivă a traseelor a căror atribuire o solicită.

Susţinerea nu poate fi reţinută, având în vedere că la atribuirea curselor traseului interjudeţean 2337 au fost respectate prevederile legale incidente în materie, respectiv prevederile Ordinului MTI nr. 980/2011, care condiţionează atribuirea de o anumită vechime deţinută de operatorul de transport pe traseul respectiv, vechime care, aşa cum s-a arătat, nu a fost dovedită de către recurenta reclamantă.

Faţă de toate aceste considerente, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. invocat de către recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata S.C. B. S.R.L., Înalta Curte apreciază că se justifică aplicarea disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

În acest sens se are în vedere faptul că onorariul solicitat de avocatul intimatei pârâte S.C. B. S.R.L. este disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi circumstanţele cauzei, recursul fiind soluţionat la primul termen de judecată, munca îndeplinită de avocat în faza soluţionării căii de atac constând în formularea întâmpinării şi prezenţa la singurul termen de judecată acordat în cauză.

În consecinţă, Înalta Curte va obliga recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 3 875 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei nr. 182 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 3 875 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L., cu aplicarea disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.