CNSAS determination of Securitate collaborator status: denial of coercion defense and verification of fundamental rights infringement via anti-regime reporting

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 5 11 2014, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei să constate că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 559 din 2 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul A., în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivare, recurentul - pârât a arătat că nu există documente care să ateste că în perioada 1976-1977, neanalizată de instanţă, ar fi furnizat informaţii către securitate; hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a fi dovedită îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Mai arată recurentul-pârât că nu a fost niciodată colaborator al Securităţii, fiind recrutat forţat în perioada 1987-1989 şi constrâns să furnizeze informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Din niciun document nu rezultă că a reclamat în mod direct persoane (de cele mai multe ori erau reclamate situaţii de fapt) şi, de asemenea, prin aceste informaţii furnizate nu au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, majoritatea informaţiilor cu privire la colegii săi fiind favorabile acestora.

4. Apărările intimatului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Prin întâmpinarea formulată la data de 13.07.2015 intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând că soluţia instanţei de fond este legală.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 27.04.2017, recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen la data de 19.10.2017 pentru judecata acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.

Intimatul-pârât a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune al cărei obiect vizează constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa recurentului-pârât A..

În cauză, verificările au fost efectuate de CNSAS în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a cererii formulate în acest sens de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, înregistrată sub nr. P 7031/10 din 25 iunie 2010, având în vedere că pârâtul deţine titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.

În apărarea sa pârâtul A. a invocat contextul delicat al recrutării sale, afirmând că a fost constrâns să furnizeze informaţii, însă a furnizat doar informaţii favorabile colegilor săi. Pentru perioada 1976-1977, perioada satisfacerii stagiului militar, susţine că reclamantul nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că ar fi colaborat cu organele securităţii prin furnizorii de informaţii.

Curtea de apel a înlăturat aceste apărări, arătând că din analiza notelor informative furnizate rezultă că toate cuprind denunţuri ale unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist: expunerea părerilor referitoare la condiţiile de viaţă din România "ascultarea posturilor de radio străine ostile regimului socialist, criticarea politicii conducerii de partid şi de stat, de natură a îngrădi mai multe drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Soluţia curţii de apel este legală fiind împărtăşită de instanţa de control judiciar.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea hotărârii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă, ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită va cuprinde "…motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei cerinţe are valoare de principiu şi se circumscrie obligaţiei ce revine instanţelor de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO. Jurisprudenţa CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor pentru a le aprecia pertinenţa.

Examinând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor părţilor şi, contrar susţinerilor recurentului-pârât nu a reţinut ca perioadă de colaborare pe cea din timpul efectuării stagiului militar (1976-1977), care de altfel nu a fost menţionată ca atare nici în acţiunea promovată de CNSAS.

În Nota de Constatare nr. DI/I/573 din 10 martie 2014 ataşată cererii de chemare în judecată s-a menţionat expres că pentru această perioadă, deşi a existat un angajament olograf semnat cu numele real la data de 24.11.1976, nu au fost identificate documente care conţin informaţii transmise către Securitate.

Judecătorul fondului şi-a fundamentat soluţia pe analiza activităţii desfăşurate de recurentul-pârât în perioada 1987-1989, sub numele conspirativ de colaborator "B.", concluzionând în mod judicios că din înscrisurile existente la dosar reiese că pârâtul a furnizat informaţii Securităţii, iar acestea se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist de natură a viza îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Critica privind neîncadrarea activităţii recurentului-pârât în prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este de asemenea, nefondată.

Un prim aspect supus analizei instanţei de recurs vizează contextul recrutării recurentului, acesta afirmând că a fost constrâns să colaboreze fiind la rândul său victimă.

Pârâtul nu a precizat însă în ce mod a fost constrâns să furnizeze informaţii şi nici nu a făcut dovada acestui fapt. În plus numărul şi amploarea informaţiilor cuprinse în notele informative date contrazic teza pârâtului privind obligarea la colaborare, Înalta Curte remarcând consecvenţa în furnizarea de informaţii.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că situaţia personală invocată de recurent, chiar şi în ipoteza în care ar fi fost dovedită vreo agresiune asupra acestuia, nu poate constitui o cauză exoneratoare întrucât nu se încadrează în ipoteza normativă prevăzută în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, anume:

"…Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit definiţiei, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar".

Recurentul-pârât a furnizat Securităţii, în perioada 1987-1989, sub numele conspirativ "B." mai multe note informative referitoare la comentarii legate de lipsa produselor alimentare, ascultarea emisiunilor posturilor de radio "D.", de conducerea de partid şi de stat, comentarii care reprezentau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar persoanele semnalate au intrat în atenţia organelor de Securitate.

De altfel, ca urmare a informaţiilor cuprinse în notele date de recurentul-pârât, organele de securitate au dispus cu privire la persoana vizată (V.I.) următoarele măsuri:

•să fie luat prin mapa de verificare, iar dacă informaţia se confirmă să fie luate măsuri de îndepărtare din obiectiv (R 368146, pg. 36);

•materialul va fi prezentat conducerii judeţene, va fi identificat şi se vor lua primele măsuri de verificare şi asupra mecanicului din Constanţa (R 368146, f. 31).

Conform Notei din 9.07.1988, întocmită şi semnată de plt. maj. C. - I.J.Tulcea, măsurile au fost puse în executare - "numitul V.I. este în mapa de verificare".

Nu poate fi primită susţinerea recurentului legată de caracterul favorabil al informaţiilor furnizate în legătură cu colegii săi, fiind contrazisă de cuprinsul notelor informative ataşate, care cuprind relatări concrete despre activităţile şi comentariile unor persoane, despre nemulţumirile şi atitudinile manifestate de către acestea împotriva regimului politic din ţară. Mai mult aceste relatări au produs consecinţe asupra persoanelor vizate, care au fost identificate, verificate şi încadrate informativ.

Este evident astfel că au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale, anume dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, înscrisurile administrate demonstrând că, în ceea ce îl priveşte sunt întrunite cerinţele textului menţionat.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 559 din 2 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2017.