Transfer refusal upheld after comparative review of prosecutor transfer applications

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 iulie 2016, sub nr. x/1/2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 782 din 28 iunie 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 318 din 24 mai 2016 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să aprobe cererea sa de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

În motivare, contestatoarea a învederat că hotărârile menţionate sunt nelegale şi netemeinice, în esenţă, pentru următoarele considerente:

Cererea sa de transfer a fost analizată prin comparaţie cu cererea de transfer formulată de doamna procuror B., deşi Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, nu prevede în mod expres această modalitate de analizare a cererilor.

Din lecturarea motivelor enumerate de secţia pentru Procurori rezultă că la soluţionarea cererii de transfer au fost avute în vedere doar criteriile de ordin profesional prevăzute de art. 3 din Regulament, care erau în avantajul doamnei procuror B., fără a fi analizate criteriile de ordin personal invocate în cererea sa de transfer.

Deşi s-a precizat că au fost analizate comparativ cele cinci cereri de transfer care au vizat postul de execuţie vacant din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, din cuprinsul hotărârii secţiei pentru Procurori rezultă că au fost analizate numai cererea sa şi cea a doamnei procuror B..

Astfel, s-a apreciat că este prioritară cererea de transfer formulată de doamna procuror B., deoarece a primit aviz favorabil din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, fiind delegată în cadrul acestei unităţi de parchet din data de 16 mai 2016, cu toate că delegarea unui procuror la o unitate de parchet nu este enumerată printre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament.

De asemenea, deşi s-a reţinut vechimea mai mare în funcţie a doamnei procuror B., nu s-a făcut referire la faptul că, atât contestatoarea, cât şi doamna procuror, au obţinut gradul de procuror de parchet de pe lângă tribunal cu ocazia promovării aceluiaşi examen de promovare pe loc, în anul 2015.

În cuprinsul hotărârii emise de secţia pentru Procurori s-a menţionat faptul că, în temeiul art. 3 din Regulament şi a avizului nefavorabil primit de contestatoare, este prioritară cererea de transfer formulată de doamna procuror B., fără a fi analizate criterii precum domiciliul solicitantului, locul de muncă al soţului, distanţa dintre domiciliul solicitantului şi sediul parchetului la care funcţionează, posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia şi situaţia familială.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a precizat care dintre criteriile prevăzute de Regulament fac prioritară cererea de transfer a doamnei procuror B., rezultând astfel caracterul discreţionar al soluţionării cererii.

În ceea ce priveşte numărul de locuri vacante existente la parchetele implicate, deşi exista posibilitatea efectivă de ocupare a locurilor vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, materializată la data de 15 iulie 2016, prin ocuparea de către procurorii stagiari a 7 locuri din cele 8 vacante, nu au fost avute în vedere aceste aspecte atunci când a fost analizată situaţia acestei unităţi de parchet.

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost motivată corespunzător, avându-se în vedere doar anumite criterii dintre cele prevăzute la art. 3 din Regulament.

De asemenea, a fost respinsă în mod netemeinic contestaţia formulată, fără a se ţine cont de argumentele expuse cu ocazia formulării cererii de transfer şi prin contestaţia depusă, nefiind examinate în mod efectiv şi concret toate criteriile invocate în susţinerea cererii de transfer, prin prisma dispoziţiilor legale în materie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, învederând că nu pot fi primite criticile de nelegalitate vizând nerespectarea dispoziţiilor art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, secţia pentru Procurori şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu au aplicat discreţionar sau selectiv criteriile prevăzute de Regulament la analizarea cererilor de transfer şi nici nu au dat eficienţă unui criteriu inexistent, şi anume, cel privind delegarea procurorului la parchetul la care acesta solicită ulterior transferul, ci s-a procedat la analiza comparativă a criteriilor regulamentare în raport de toate cele cinci cereri de transfer formulate pentru postul vacant de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

În vederea respectării dreptului la viaţă privată, datele personale nu au fost înserate în hotărârile atacate dar au fost analizate şi coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor de procuror la parchetele implicate în procedura transferului, volumul de activitate, vechimea în funcţie, în grad şi la parchetul de unde se solicită transferul de către solicitanţi, în vederea bunei funcţionări a acestor parchete.

Faţă de aspectele legate de situaţia posturilor vacante la parchetele implicate în procedura de transfer şi a încărcăturii dosarelor pe procuror şi pe schemă, s-a apreciat că admiterea cererii de transfer formulată de contestatoare ar fi condus, în mod evident, la îngreunarea activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, unitate de parchet la care volumul de activitate este unul covârşitor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 782 din 28 iunie 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 782 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de doamna procuror A. împotriva Hotărârii nr. 318 din 24 mai 2016 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 318 din 24 mai 2016, secţia pentru Procurori a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, formulată de contestatoare.

Înalta Curte reţine că instituţia transferului judecătorilor şi procurorilor este prevăzută de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător (denumit în continuare Regulament), aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, transferul judecătorilor şi procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reglementează criteriile care se au în vedere la aprobarea cererii de transfer.

Conform art. 3 din Regulament, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul; numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială.

Susţinerile contestatoarei referitoare la soluţionarea cererii de transfer cu nerespectarea prevederilor regulamentare mai sus-menţionate, sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, reţine că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În speţă, având în vedere că pentru postul de execuţie vacant de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj au fost formulate cinci cereri de transfer, analizarea acestora s-a realizat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, care au fost verificate în mod comparativ şi concomitent pentru toţi solicitanţii, criterii care au vizat volumul de activitate al parchetelor de la care s-a solicitat transferul şi al parchetelor la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la unităţile de parchet implicate, vechimea solicitanţilor în funcţia de procuror, vechimea în cadrul parchetelor de la care au solicitat transferul, vechimea în grad şi avizele exprimate, cu reţinerea motivelor de ordin personal şi profesional invocate de fiecare magistrat.

Astfel, soluţionarea cererii de transfer formulată de contestatoare s-a făcut prin prisma acestor criterii regulamentare şi nu a fost una formală, în mod corect secţia pentru Procurori având în vedere la adoptarea soluţiei, în primul rând, aspecte legate de situaţia posturilor şi încărcătura dosarelor pe procuror şi pe schema de personal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa la data formulării şi analizării respectivei cereri, comparativ cu a unităţilor de parchet la care s-a solicitat transferul, în vederea asigurării activităţii la parchetele implicate în această procedură, în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulament.

În acest sens, la baza adoptării hotărârii contestate au stat înscrisurile emise de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare din care au rezultat, pentru fiecare unitate de parchet în parte, aspecte legate de schemele de personal şi de volumul de activitate, constatându-se că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, la data formulării cererii de transfer, erau vacante 1 post de conducere şi 6 posturi de execuţie, dintre care 2 posturi deveneau vacante la data de 01.07.2016, în condiţiile în care, la acest parchet, în anul 2015, încărcătura dosarelor pe procuror şi respectiv, pe schema de personal, a fost considerabil mai mare comparativ cu media naţională şi cu volumul de activitate înregistrat la unităţile de parchet la care s-a solicitat transferul.

Susţinerile contestatoarei potrivit cărora la momentul analizării cererii sale de transfer, exista posibilitatea ocupării posturilor vacante de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, ulterior chiar materializată prin ocuparea de către procurorii stagiari a 7 locuri din cele 8 vacante, nu pot fi reţinute drept motiv de nelegalitate a hotărârii contestate.

La momentul soluţionării cererii de transfer formulată de contestatoare s-a avut în vedere, aşa cum s-a arătat, gradul de ocupare al schemei de personal şi volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa la data respectivă, context în care, măsura indisponibilizării a 7 posturi la această unitate de parchet, dispusă în şedinţa din 16 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu putea prezenta relevanţă la analizarea cererii de transfer, dat fiind faptul că, la acel moment, nu exista certitudinea ocupării locurilor vacante.

Mai mult, posturile vacante au fost ocupate de procurori stagiari, aspect relevant în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, raportat la dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În condiţiile arătate, admiterea cererii de transfer formulate de doamna procuror B. s-a dispus în considerarea asigurării unei bune activităţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, avându-se în vedere necesitatea respectării continuităţii activităţii magistratului în cadrul acestui parchet, împrejurare care nu echivalează însă cu adăugarea unui nou criteriu la cele stabilite de Regulament şi care nu a condus, în mod automat, la admiterea cererii de transfer, fiind analizate şi considerentele de ordin profesional şi personal invocate de doamna procuror în raport de informaţiile comunicate de direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Susţinerile contestatoarei referitoare la aplicarea de către intimat numai a criteriului vechimii în funcţia de procuror şi a vechimii la unitatea de parchet de unde s-a solicitat transferul, în analiza comparativă a cererii sale şi a celei formulate de doamna procuror B., sunt neîntemeiate.

Din analiza înscrisurilor care au stat la baza adoptării hotărârilor contestate, rezultă că doamna procuror B. are vechimea cea mai mare în funcţia de procuror şi la parchetul de unde a solicitat transferul, prin comparaţie cu ceilalţi solicitanţi, acest criteriu fiind însă analizat coroborat cu celelalte criterii care au vizat volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa şi al unităţilor de parchet la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la aceste parchete, precum şi motivele personale invocate de magistrat.

Împrejurarea că în cuprinsul Hotărârii nr. 318/2016 a secţiei pentru Procurori şi a Hotărârii nr. 782/2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu s-a menţionat faptul că atât contestatoarea, cât şi doamna procuror B., au obţinut gradul de procuror de parchet de pe lângă tribunal cu ocazia promovării aceluiaşi examen de promovare pe loc, în anul 2015, nu prezenta relevanţă la analizarea comparativă a cererilor de transfer.

De asemenea, referirea din cuprinsul Hotărârii nr. 318/2016 a secţiei pentru Procurori la avizele unităţilor de parchet implicate în procedura transferului, s-a realizat în condiţiile art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunităţii cererii de transfer, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluţiei.

În motivarea hotărârilor emise de secţia pentru Procurori şi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a făcut trimitere numai la situaţia profesională şi personală a doamnei procuror B., întrucât aceste date au fost considerate relevante la adoptarea soluţiei în cauză, situaţia concretă a fiecărui solicitant fiind evidenţiată în raport cu situaţia celui a cărui cerere de transfer a fost admisă.

Totodată, din cuprinsul hotărârilor atacate şi a înscrisurilor care au stat la baza emiterii acestora, rezultă că la soluţionarea cererii de transfer formulate de contestatoare au fost analizate în mod efectiv şi criteriile subiective prevăzute la art. 3 din Regulament, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor de procuror la parchetele implicate în procedura transferului, volumul de activitate, precum şi vechimea solicitanţilor în funcţie şi în cadrul parchetelor de la care s-a solicitat transferul.

Sub acest aspect, este de menţionat faptul că motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului.

În speţă, deşi motivele personale invocate de doamna procuror A. nu au fost înserate în cuprinsul hotărârilor contestate, acestea au fost analizate la soluţionarea cererii de transfer, fiind coroborate cu celelalte criterii prevăzute de art. 3 din Regulament, urmărindu-se în acest mod buna desfăşurare a activităţii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi la parchetele unde s-a solicitat transferul, aspecte ce rezultă din considerentele hotărârilor.

În contextul arătat, Hotărârea nr. 782 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituţională de garant al independenţei justiţiei, are prerogativa de a soluţiona cererile de transfer ale judecătorilor şi procurorilor, cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulament, iar în cauză, după cum s-a arătat, motivele invocate de intimat în respingerea cererii de transfer au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalităţii hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

Soluţiile pronunţate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer nu denotă o practică neunitară, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale respectivei cauze, neputându-se vorbi de persoane aflate în situaţii identice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 782 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 782 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.