Applicability of public procurement scoring methodology rules to competition for solutions in service contract award

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul căii de atac.

Obiectul recursului, declarat în termen legal de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, îl constituie sentinţa civilă nr. 3496 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care au fost respins ca nefondate excepţiile lipsei de interes şi prematurităţii introducerii acţiunii invocate de pârât prin întâmpinare şi a fost admisă acţiunea în contencios administrativ promovată de reclamantul Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu consecinţa obligării pârâtului la rambursarea către reclamant a sumei de 97.

203,45 RON, inclusiv TVA, reprezentând cheltuieli eligibile aferente contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009, precum şi a obligării pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.049,069 RON.

2. Motivele de casare invocate.

Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în concret a prevederilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, şi ale prevederilor art. 133 lit. g) şi art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a învederat, în ceea ce priveşte excepţiile lipsei de interes şi a prematurităţii acţiunii reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dâmboviţa, că având în vedere că actul administrativ prin care a fost aplicată corecţia financiară a fost anulat a fost eliminată situaţia carte cauza reclamantului un prejudiciu, cel puţin până la emiterea unei alte note care să stabilească o altă corecţie financiară, că în lipsa unui alt act administrativ prin care să se aplice o corecţie financiară reclamantului acesta avea posibilitatea legală de a solicita recurentului să îi fie restituite sumele reţinute iniţial ca urmare a emiterii notei care a fost anulată, şi că în situaţia unui refuz sau al emiterii unui act administrativ prin care să se aplice o corecţie financiară atunci reclamantul, după parcurgerea procedurii prealabile, ar fi fost îndreptăţit să solicite instanţei de contencios administrativ, în condiţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

A precizat recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice că a fost emisă nota de neconformitate nr. 4073 din 25 septembrie 2013, comunicată reclamantului la data de 26 septembrie 2013, înainte de pronunţarea sentinţei atacate cu recurs în prezentul litigiu, prin care a fost aplicată, în conformitate cu punctul 1.6 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, o reducere procentuală de 5% la valoarea contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009 încheiat între reclamant şi S.C. A. S.R.L., motivat de faptul că din verificarea procedurii de atribuire a contractului s-a constatat că reclamantul a utilizat factori de evaluare insuficient detaliaţi şi dificil de cuantificat şi că au fost încălcate astfel dispoziţiile art. 133 lit. g) şi cele ale art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.

Recurenta a susţinut, cât priveşte modul de soluţionare a fondului cauzei, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, reţinându-se greşit, raportat la circumstanţele pricinii, că procedura concursului de soluţii este reglementată ca o procedură specială, distinctă de procedurile tipice de atribuire a contractelor de achiziţie publică, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 131 din O.U.G. nr. 34/2006 "Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluţii, astfel cum este descris la art. 18 alin. (2), ca o procedură independentă, în care concurenţii pot obţine premii şi/sau prime de participare, sau ca parte a unei proceduri care conduce la atribuirea unui contract de servicii".

A relevat recurentul că potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006 contractele de achiziţie publică sunt de lucrări, de furnizare şi de servicii, şi că la Capitolul V din acelaşi act normativ legiuitorul a reglementa procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică, iar la secţiunea a 3-a (art. 197-199) sunt prezentate criteriile de atribuire ale contractului de achiziţie publică.

Prin urmare, recurentul a concluzionat că concursul de soluţii este într-adevăr reglementat ca o procedură independentă în care concurenţii pot obţine premii şi/sau prime de participare, dar în speţă, având în vedere că procedura de atribuire s-a finalizat cu atribuirea unui contract de servicii, sunt aplicabile regulile generale ale O.U.G. nr. 34/2006, inclusiv prevederile art. 199.

A mai apreciat recurentul că în mod greşit judecătorul fondului a reţinut faptul că la un concurs de soluţii se prezintă proiecte sau planuri pentru care nu ar putea fi aplicabili factorii enumeraţi cu titlu exemplificativ de art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, fiind evident că chiar dacă participanţii la un concurs de soluţii prezintă un proiect sau un plan, acestea trebuie să respecte un nivel calitativ, tehnic sau funcţional, caracteristici de mediu, costuri de funcţionare, un raport cost/eficienţăm servicii cost/vânzare şi asistenţă tehnică, termen de livrare sau execuţie, etc.

Referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 133 lit. g) din O.U.G. nr. 34/2006, a arătat recurentul că prin nota de neconformitate nr. 4073 din data de 25 septembrie 2013 s-a reţinut încălcarea de către reclamant a acestor dispoziţii, întrucât documentaţia de concurs nu a cuprins informaţii detaliate şi complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului/proiectelor câştigătoare.

În fine, referitor la obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la plata cheltuielilor de judecată, s-a relevat prin cererea de recurs că reclamantul este o instituţie publică care este scutită de la plata taxei de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, şi că având în vedere faptul că acestuia i s-a pus în mod nelegal în vedere să-şi timbreze acţiunea, în condiţiile în care era scutit de la plata taxelor de timbru, cât şi împrejurarea că judeţul Dâmboviţa nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, în mod greşit instanţa de fond a obligat MDRAP la plata cheltuielilor de judecată reprezentând "taxa judiciară de timbru stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013".

A solicitat recurentul, sub acest aspect, fie să constate că în litigiu reclamantul era scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi să dispună restituirea acesteia către reclamant, fie, în cazul în care se apreciază că acesta ave aobligaţia să formuleze o cerere de reexaminare, să se constate că plata taxei de timbru s-a făcut ca urmare a culpei exclusive a acestuia, şi, pe cale de consecinţă, ministerul să nu fie obligat la plata sumei de 3049,69 RON către UAT Judeţul Dâmboviţa.

Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţieri Publice a apreciat, în raport de cele mai sus arătate, că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, şi, în urma rejudecării fondului litigiului, respingerea ca nefondată a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dâmboviţa.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 decembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 3496 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 8 octombrie 2015, cu citarea părţilor.

4. Analiza motivelor de casare.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.07.2013, reclamantul Judeţul Dâmboviţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 97.203,45 RON (inclusiv TVA), reprezentând reducerea procentuală de 5% aplicată pentru contractul de servicii nr. x din 27 august 2009, încheiat în cadrul contractului de finanţare nr. 1414 din 15 aprilie 2011-cod SMIS 14652, obligarea pârâtului la considerarea sumei de 97.203,45 RON ca fiind cheltuieli eligibile ocazionate de derularea contractului de finanţare, şi recunoaşterea de către pârât a faptului că UAT Judeţul Dâmboviţa şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, în calitate de beneficiar, prin contractul de finanţare nr. 1414 din 15 aprilie 2011, în sensul că a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009.

4.1. În mod întemeiat, prin sentinţa civilă nr. 3496 din data de 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca nefondate excepţiile lipsei de interes în formularea acţiunii şi a prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, reţinându-se în mod just că litigiul dedus judecăţii este legat de executarea contractului de finanţare încheiat între părţi, în cadrul căruia pârâtul a refuzat achitarea integrală a cheltuielilor solicitate de reclamant prin cererea de rambursare nr. 1 şi a aplicat o reducere procentuală de 5% în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, şi că în vederea soluţionării punctului în dispută părţile au urmat procedura concilierii directe în cadrul căreia pârâtul a respins argumentele reclamantului şi şi-a menţinut opinia potrivit căreia se impune aplicarea reducerii procentuale cu unele nuanţe referitoare la prevederile legale din materia achiziţiilor publice încălcate de beneficiarul finanţării şi temeiul de drept al sancţiunii aplicate.

Instanţa de fond a mai statuat judicios, tot în legătură cu soluţionarea celor două excepţii, invocate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, că în contextul în care a fost emisă de pârât nota de propunere spre anulare a notei iniţiale de aplicare a reducerii procentuale şi de emitere a unei noi note în acelaşi sens, care să conţină însă încadrarea corectă a faptei şi a sancţiunii aplicate (notă care a fost aprobată de şeful autorităţii de management), rezultă că autoritatea publică pârâtă şi-a manifestat în mod explicit voinţa în ce priveşte reţinerea unei abateri în sarcina UAT Judeţul Dâmboviţa, conţinutul şi încadrarea acesteia, precum şi aplicarea unei reduceri procentuale, întinderea acesteia şi temeiul de drept al sancţiunii.

De asemenea, judecătorul fondului a calificat corect obiectul litigiului ca fiind nu anularea unui act administrativ, mai exact a notei de aplicare a reducerii procentuale, ci obligarea pârâtului la executarea obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare de plată a cheltuielilor eligibile, şi a considerat, prin urmare, în mod întemeiat, că atâta timp cât pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de finanţare ba dimpotrivă şi-a menţinut poziţia în sensul aplicării unei reduceri procentuale pentru abateri de la prevederile legislaţiei în materia achiziţiilor publice, reclamantul UAT Judeţul Dâmboviţa are interes în promovarea acţiunii, prin care se urmăreşte recunoaşterea dreptului său la plata integrală a cheltuileilor eligibile derivând din contractul de finanţare (contract administrativ) precum şi realizarea acestui drept, şi că demersul procedural al reclamantului nu este nici prematur, fiind parcursă procedura prealabilă sesizării instanţei reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

4.2. Se reţine, în schimb, pe fondul litigiului, că sunt întemeiate criticile formulate prin recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, autoritatea publică recurentă procedând în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 6 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi a punctului 1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, la aplicarea măsurii reducerii în procent de 5% din valoarea contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009 încheiat în cadrul contractului de finanţare nr. 1414 din 15 aprilie 2011 - cod SMIS 14652, pentru nerespectarea prevederilor art. 133 lit. g) şi art. 199 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Indiscutabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli, aplicarea de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari urmând a fi realizată în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrată din prezenta ordonanţă de urgenţă, în situaţia în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice.

De asemenea, potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, identificate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăţii, nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21 şi nici procedura de raportare a neregulilor prevăzută la art. 58 şi 59, cu excepţia cazurilor menţionate la art. 8, pentru care DLAF comunică autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene că a sesizat parchetul competent să efectueze cercetarea penală.

În fine, punctul 1.6 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2001 prevede că pentru abaterea constatată constând în aplicarea de criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale - contractul a fost atribuit prin aplicarea de criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale (de exemplu: folosirea unui criteriu de calificare şi selecţie ca factor de evaluare a ofertelor, utilizarea unui factor de evaluare în neconcordanţă cu factorii de evaluare stabiliţi de autoritatea contractantă în documentaţia de atribuire şi anunţul de participare, aplicarea incorectă şi/sau discriminatorie a factorilor de evaluare, nerespectarea criteriului de atribuire stabilit de autoritatea contractantă în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire) - se aplică o corecţie/reducere de 25% din valoarea contractului în cauză, rata reducerii/corecţiei putând fi diminuată la 10% sau la 5%, în funcţie de gravitate.

Înalta Curte mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, "Contractele de achiziţie publică sunt: a) contracte de lucrări; b) contracte de furnizare; c) contracte de servicii", şi că, în conformitate cu prevederile art. 18 din acelaşi act normativ, "(1) Procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică sunt: a) licitaţia deschisă, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune oferta; b) licitaţia restrânsă, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura, urmând ca numai candidaţii selectaţi să aibă dreptul de a depune oferta; c) dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura şi prin care autoritatea contractantă conduce un dialog cu candidaţii admişi, în scopul identificării uneia sau mai multor soluţii apte să răspundă necesităţilor sale, urmând ca, pe baza soluţiei/soluţiilor, candidaţii selectaţi să elaboreze oferta finală; d) negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă derulează consultări cu candidaţii selectaţi şi negociază clauzele contractuale, inclusiv preţul, cu unul sau mai mulţi dintre aceştia. Negocierea poate fi: - negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare; - negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare; e) cererea de oferte, respectiv procedura simplificată prin care autoritatea contractantă solicită oferte de la mai mulţi operatori economici. (2) Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluţii, respectiv o procedură specială prin care achiziţionează, îndeosebi în domeniul amenajării teritoriului, al proiectării urbanistice şi peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, un plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurenţiale de către un juriu, cu sau fără acordarea de premii".

Secţiunea a 8-a a Capitolului III Proceduri de atribuire din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează concursul de soluţii, prin art. 131-133, care prevăd:

Art. 131 - "Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluţii, astfel cum este descris la art. 18 alin. (2), ca o procedură independentă, în care concurenţii pot obţine premii şi/sau prime de participare, sau ca parte a unei alte proceduri care conduce la atribuirea unui contract de servicii."

Art. 132 - "Autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de concurs orice informaţie, cerinţă, regulă, criteriu sau altele asemenea, necesare pentru a asigura potenţialilor concurenţi o informare completă şi corectă cu privire la modul de aplicare a concursului de soluţii."

Art. 133 - "Documentaţia de concurs trebuie să cuprindă cel puţin: a) informaţii generale privind autoritatea contractantă; b) instrucţiuni privind date limită care trebuie respectate şi formalităţi care trebuie îndeplinite în legătură cu participarea la concurs; c) cerinţele minime de calificare pe care autoritatea contractantă a hotărât să le solicite, precum şi documentele care urmează să fie prezentate de concurenţi pentru dovedirea îndeplinirii cerinţelor respective; d) ansamblul cerinţelor pe baza cărora concurenţii urmează să elaboreze şi să prezinte proiectul; e) cuantumul premiilor care urmează să fie acordate, în cazul în care concursul este organizat ca o procedură independentă; f) angajamentul autorităţii contractante de a încheia contractul de servicii cu câştigătorul sau cu unul dintre câştigătorii concursului respectiv, în cazul în care concursul este organizat ca parte a unei alte proceduri de atribuire a contractului de servicii; g) informaţii detaliate şi complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului/proiectelor câştigător/câştigătoare.".

Se mai constată, în fine, că Secţiunea a 3-a a Capitolului V Atribuirea contractului de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează criteriile de atribuire a contractului de achiziţie publică, prevăzându-se prin art. 199 alin. (4), că "Autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în documentaţia de atribuire algoritmul de calcul sau metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice şi financiare prezentate de ofertanţi.".

În raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte reţine în litigiu că în mod neîntemeiat judecătorul fondului a admis acţiunea reclamantului Consiliul Judeţean Buzău, cu consecinţa obligării Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la rambursarea către reclamant a sumei de 97.203,45 RON, reprezentând reducerea procentuală de 5% aplicată prin nota de neconformitate nr. 4073 din 25 septembrie 2013 pentru contractul de servicii nr. x/2009 încheiat între Consiliul Judeţean Buzău şi S.C. A. S.R.L., precum şi a obligării aceluiaşi reclamant la plata sumei de 3049 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciindu-se în mod greşit că dispoziţiile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile în materia concursului de soluţii, că reclamantul a respectat prevederile art. 133 lit. g) din acelaşi act normativ, că nu au fost încălcate astfel prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice şi că prin urmare reducerea procentuală a fost în mod nelegal aplicată Consiliului Judeţean Buzău neexistând nicio abatere în sensul O.U.G. nr. 66/2011.

Dimpotrivă, Înalta Curte constată că sunt temeinic fundamentate atât în fapt cât şi în drept constatările organului de control din cadrul recurentului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Consiliul Judeţean Buzău utilizând, în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320/2009 încheiat cu S.C. A. S.R.L., factori de evaluare insuficient detaliaţi şi dificil de cuantificat, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 133 lit. g) şi art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2016, cu modificările şi completările ulterioare.

Judecătorul fondului a statuat în mod greşit în sensul că procedura concursului de soluţii este reglementată ca o procedură specială, distinctă de procedurile tipice de atribuire a contractelor de achiziţie publică, rezultând din coroborarea prevederilor art. 31, art. 131-133 lit. g) şi art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, că în speţă sunt aplicabile regulile generale prevăzute de ordonanţa de urgenţă în discuţie, inclusiv prevederile art. 199 alin. (4), concursul de soluţii fiind organizat ca parte a unei proceduri care a condus la atribuirea unui contract de servicii.

Împrejurarea că la un concurs de soluţii se prezintă, astfel cum dispune art. 18 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, un plan sau un proiect, nu semnifică că în această materie nu ar putea fi aplicabili factorii enumeraţi cu titlu exemplificativ de art. 199 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, atâta vreme cât selectarea acestuia se face pe baze concurenţiale, şi că nu sunt aplicabile astfel prevederile art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, care stabilesc ogligaţia pentru autoritatea contractantă de a preciza în documentaţia de atribuire algoritmul de calcul sau metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice şi financiare prezentate de ofertanţi.

Pe de altă parte, se reţine că reclamantul Consiliul Judeţean Buzău nu a respectat, în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320/2009 încheiat cu S.C. A. S.R.L., nici prevederile art. 133 lit. g) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind prezentate în cadrul documentaţiei de concurs informaţii detaliate şi complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului câştigător.

Astfel, se constată, din punct de vedere faptic, că în cadrul documentaţiei de concurs s-au stabilit ca şi factori de evaluare propunerea financiară cu o pondere de 20% şi propunerea tehnică cu o pondere de 80%, şi că dacă în cazul propunerii financiare, unde se prevede un maxim de 100 de puncte, se stabileşte şi algoritmul de calcul, în cazul propunerii financiare se stabilesc doar subfactorii de evaluare, indicându-se un maxim de punctaj fără a se preciza şi modul în care se acordă punctaj maxim sau se va acorda punctaj sub maxim, şi lăsându-se astfel la aprecierea subiectivă a juriului modul de acordare a punctajului în cadrul maximului stabilit prin documentaţie.

5. Hotărârea instanţei de recurs.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate parte din motivele de recurs invocate şi că este nelegală, în parte, hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 3496 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând litigiul în fond, respingerea acţiunii în contencios administrativ formulată de Judeţul Dâmboviţa - prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 97.203,45 RON (inclusiv TVA), reprezentând reducerea procentuală de 5% aplicată pentru contractul de servicii nr. x din 27 august 2009, încheiat în cadrul contractului de finanţare nr. 1414 din 15 aprilie 2011, obligarea pârâtului la considerarea sumei de 97.203,45 RON ca fiind cheltuieli eligibile ocazionate de derularea contractului de finanţare, şi recunoaşterea de către pârât a faptului că UAT Judeţul Dâmboviţa şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, în calitate de beneficiar, prin contractul de finanţare nr. 1414 din 15 aprilie 2011, în sensul că a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009 - ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 3496 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând litigiul în fond, respinge acţiunea formulată de Judeţul Dâmboviţa, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2015.