Validity of municipal public domain inventory against prior private property certificates issued under state enterprise privatization laws

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată, la data de 17 septembrie 2010, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Consiliul Local al Comunei Bicazu Ardelean, judeţul Neamţ, solicitând a se dispune anularea parţială a H.G. nr. 1356 din 27 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 628 din 23 august 2002, şi anume a poziţiilor 6, 20, 21, 22, 23 din anexa nr. 10 privind lista de inventar cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al Comunei Bicazu Ardelean publicată în Monitorul Oficial nr. 628 bis din data de 27.12.2001, precum şi a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Bicazu Ardelean nr. 23 emisă la data de 28.05.2001 şi anume a poziţiilor nr. 6, 20, 21, 22, 23 din anexa nr. 10.

Prin sentinţa civilă nr. 102 din 16 iunie 2011, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat parţial H.G. nr. 1356/2001.

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii Guvernul României şi Comuna Bicazu Ardelean prin Primar au formulat recursuri, admise prin decizia civilă nr. 3032 din 15 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de casare a sentinţei recurate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă a reţinut includerea arbitrară, fără o documentaţie corespunzătoare, a terenurilor în anexele hotărârii de guvern, fără a cerceta în profunzime şi existenţa unei vătămări reale a dreptului de proprietate invocat de reclamantă, care s-ar fi putut deduce din suprapunerea terenurilor respective cu terenurile atestate prin certificatul de care se prevalează reclamanta.

Astfel, pentru lămurirea acestor aspecte, Înalta Curte a apreciat că este necesară o nouă expertiză tehnică în specialitatea topografie-cadastru, care să verifice atât documentaţia care a stat la baza adoptării H.G. nr. 1356/2001 şi a H.C.L. Bicazu Ardelean nr. 23/2001, cât şi documentaţia pe baza căreia a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea autoarei reclamantei, pentru a se stabili, coroborându-se cu celelalte probe administrate, dacă terenurile pe care Comuna Bicazu Ardelean le reclamă ca făcând parte din domeniul său public au în mod real o destinaţie de interes public local şi dacă a fost vătămat dreptul de proprietate al reclamantei.

Cauza a fost înregistrată, în fond după casare, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 februarie 2013.

În rejudecare, instanţa de fond a refăcut expertiza topo-cadastrală şi a procedat şi la o cercetare la faţa locului, pentru a se lămuri ex propriis sensibus de poziţia terenurilor în litigiu şi totodată pentru ca cetăţenii comunei să poată da informaţii utile în legătură cu proprietatea/folosinţa terenului şi circulaţia juridică a acestuia.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 46 din 8 aprilie 2014, Curtea de Apel Bacău a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Neamţ, a anulat, în parte, atât Hotărârea Consiliului Local Bicazu Ardelean din data de 23 din 28 mai 2001 cu privire la poziţiile nr. 6, 20, 21, 22, 23 din Anexa nr. 10 a acesteia, cât şi H.G. nr. 1356 din 27 decembrie 2001 cu privire la poziţiile 6, 20, 21, 22 şi 23 din Anexa 10 a listei de inventar.

A constatat instanţa, din expertiza efectuată în rejudecare şi din lămuririle date de cetăţenii comunei prezenţi la cercetarea la faţa locului, că terenul în discuţie, respectiv suprafaţa de teren de 8937 m.p. teren intravilan, situat în centrul comunei Bicazu Ardelean, este acelaşi pentru care comuna Bicazu Ardelean a făcut propunerea Guvernului României de includere în domeniul public aş pârâtei, acest fapt rezultând atât din cercetarea conţinutului cărţii funciare, cât şi din informaţiile culese de la cetăţenii comunei, care au arătat că acest teren a făcut parte dintr-o suprafaţa mai mare a unui cetăţean de naţionalitate israeliană şi care a fost expropriat de regimul comunist.

Terenul în discuţie a fost parţial folosit de regimul comunist pentru înfiinţarea unui gater, care a creat locuri de muncă la nivelul comunei, cât şi ca loc de întâlnire la târgurile comunale (obor-în accepţiunea locuitorilor comunei) sau ca loc de joacă pentru copiii satului.

Reclamanta S.C. A. S.A. a preluat acest teren în proprietate prin desprinderea acestei societăţi din societatea-mamă S.C. B. S.A., ca urmare a divizării, pe numele acestei din urmă societăţi fiind eliberat şi Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x seria y din data de 05.04.1996 asupra terenului în litigiu.

Acelaşi teren a fost delimitat, cu caracter de recunoaştere a dreptului de proprietate şi de limită a acestuia relativ la reclamanta din prezenta cauză, de Primarul Comunei Bicazu Ardelean, ca reprezentant al comunei pârâte, din care rezultă că terenul în litigiu era aferent şi destinat exploatării S.C. A. S.A. (fostul gater) şi că era, la data delimitării, împrejmuit cu gard, schiţa întocmită atunci fiind aproape identică cu schiţa întocmită de experţii desemnaţi în cauză, atât înainte cât şi după rejudecare.

După cum rezultă din schiţa de delimitare a suprafeţei de teren din anul 1995 şi din relatările şi mărturiile celor prezenţi la cercetarea de la faţa locului, respectiv fostul primar al comunei, numitul C., terenul în discuţie nu şi-a păstrat, de la data exproprierii de către regimul comunist, destinaţia şi uzul public (obor), ci, din contră, rezultă că s-a permis de către autorităţile din anul 1978 extinderea gaterului pe locul fostului obor, pentru depozitarea materialului lemnos al fostei unităţi economice de stat.

Prima instanţă, reţinând această situaţie de fapt, a apreciat că, în lipsa unor documente sau înscrieri în cartea funciară din care să rezultă că terenul făcea parte din domeniul public al comunei, terenul în litigiu a făcut parte din suprafaţa avută în administrare de către autoarea S.C. B. S.A. (şi a reclamantei), pe tot perioada din anul 1978 şi până la emiterea Certificatului de proprietate nr. x seria y din data de 05.04.1996.

Fiind împrejmuit cu gard şi aflat în posesia exclusivă a reclamantei S.C. A. S.A (a gaterului), după cum rezultă din actul de delimitare întocmit înainte de emiterea certificatului, acest teren nu putea fi de uz sau interes public, pentru că nu putea fi accesat liber de către cetăţenii comunei, aşa cum se poate permite accesul liber al cetăţenilor pe orice stradă, piaţă, parc sau alte suprafeţe aflate în uzul cetăţenilor şi din acest motiv considerate ca făcând parte din domeniul public.

Aşadar, în lipsa declarării terenului, prin lege şi înainte de emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca făcând parte din domeniul public sau privat al comunei Bicazu Ardelean, terenul în suprafaţă de 8.937 m.p. putea şi a fost în mod legal atribuit în proprietate autoarei reclamantei S.C. B. S.A., deoarece acest teren se afla, la data emiterii Certificatului nr. x seria y din data de 05.04.1996, în administrarea şi posesia exclusivă a fostei întreprinderi de stat, aşa cum prevedea Legea nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991 şi cum rezultă din conţinutul certificatului şi din actul de delimitare a terenului, efectuat înainte de emiterea certificatului şi opozabil în mod direct comunei pârâte, care l-a semnat fără obiecţiuni prin reprezentantul său executiv (primarul în funcţie).

Astfel, a apreciat Curtea de Apel Bacău că, atâta vreme cât dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 8.937 metri pătraţi este dovedit că aparţine reclamantei, prin act administrativ emis în condiţiile legii, neanulat, cauza de utilitate publică pretinsă de pârâta Bicazu Ardelean nu poate fi satisfăcută decât prin expropriere, orice altă modalitate, inclusiv includerea cu bună ştiinţă a terenului în propunerea aferentă H.G. 1356 din 27 decembrie 2001 şi recunoaşterea acestuia ca aparţinând domeniului public al pârâtei prin această hotărâre de guvern, este lovită de nulitate absolută şi nu poate fi recunoscută, ocrotită sau tolerată de instanţele de judecată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Comuna Bicazu Ardelean şi Guvernul României.

Prin recursul său, pârâta Comuna Bicazu Ardelean solicită modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii cererii reclamantei, ca neîntemeiată. În motivare arată că, la rejudecarea cauzei, a depus la dosarul cauzei documentaţia care a stat la baza înscrierii terenurilor în domeniul public al comunei, respectiv cartea funciară nr. x Tulgheşul de Sus, inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Bicazu Ardelean, anexa nr. 10 a HCL nr. 23/2001, schiţa la anexa 10 şi extras de carte funciară nr. x Tulgheşul de Sus partea I. Din aceste înscrisuri rezultă că terenul care face obiectul cererii este proprietatea comunei încă din anul 1883 şi figurează în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public cu destinaţiile propuse la data emiterii hotărârii consiliului local, care, ulterior, a suferit unele modificări.

Iniţierea proiectului de hotărâre privitoare la inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din Anexa la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001, de către Instituţia Prefectului şi Consiliul Judeţean, potrivit legii, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Prima instanţă nu a dat atenţia cuvenită poziţiei locuitorilor comunei, cu ocazia cercetării la faţa locului, reţinând în mod greşit că din relatările fostului primar al comunei C. ar fi rezultat că terenul în discuţie nu şi-ar fi păstrat, de la data exproprierii de către regimul comunist, destinaţia şi uzul public de obor, ci din contră s-ar fi permis de către autorităţile din anul 1978 extinderea gaterului pe locul fostului obor, pentru depozitarea materialului lemnos al fostei unităţi economice de stat. Or, mărturiile au fost în sensul că terenul a fost folosit întotdeauna şi este folosit şi în prezent ca obor comunal, care se desfăşoară în fiecare zi de vineri (acesta fiind motivul pentru care a solicitat ca cercetarea la faţa locului să aibă loc într-o zi de vineri), însă această solicitare nu a fost consemnată.

Mai mult de atât, la dosarul cauzei a fost depusă şi declaraţia lui D. care a fost contabil şi primar al comunei Bicazu Ardelean în perioada în care a fost întocmit actul de delimitare de care se prevalează reclamanta şi care a arătat că nu a semnat actul de delimitare, semnătura sa de pe acest act necorespunzând la confruntarea cu juristul de la B. S.A.

Concluziile la care a ajuns prima instanţă sunt contrare dovezilor administrate, care nu au fost luate în considerare.

Recursul nu a fost întemeiat în drept, motivele invocate fiind încadrabile în prevederile art. 304 pct. 9 şi 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.

Prin recursul său, pârâtul Guvernul României solicită modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.

În motivare arată că la elaborarea H.G. nr. 1356/2001 au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 şi ale Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia. În conformitate cu art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ teritoriile se întocmeşte de comisii special constituie, conduse de preşedinţii consiliilor judeţene, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti sau de către primari.

Iniţierea proiectului de hotărâre de atestare a domeniului public de interes local sau judeţean ca şi a completărilor aduse acesteia s-a realizat în conformitate cu prevederilor art. 1 lit. c) din anexa la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001, de către instituţia prefectului şi consiliul judeţean, potrivit legii, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Prin atestarea apartenenţei bunurilor la domeniul public local se creează un statut juridic clar pentru aceste bunuri, fapt care permite consiliului local să-şi exercite prerogativele prevăzute de lege cu privire la administrarea domeniului public. Actul de atestare a apartenenţei bunurilor la domeniul public local nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, nefiind de natură a vătăma vreun drept. Prin asemenea acte administrative, consiliile locale/judeţene "stabilesc" doar regimul juridic diferenţiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietăţii altor persoane.

Guvernul nu are decât competenţa de a atesta prin hotărâri apartenenţa bunurilor la domeniul public de interes local sau judeţean, neavând abilitarea legală de a inventaria el însuşi aceste bunuri, deci de a interveni asupra inventarelor însuşite de consiliile locale/judeţene prin hotărâri ale acestora. HCL nr. 23/2001 nu a fost emisă în aplicarea H.G. nr. 1356/2001 ci în temeiul Legii nr. 213/1998 şi al H.G. nr. 548/1999. Intervenţia Guvernului asupra inventarelor însuşite de autorităţile administraţiei publice locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri, ar reprezenta o ingerinţă inacceptabilă în autonomia locală consfinţită prin Constituţie şi prin Legea nr. 215/2001.

4. Apărările intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă societatea A. S.A. solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că este proprietara terenului în suprafaţă de 8937 mp peste care se suprapune terenul din HCL nr. 23/2001 poziţiile 6, 20, 21, 22 şi 23. Imobilul a aparţinut domeniului privat al comunei Bicazu Ardelean anterior perioadei comuniste, aşa cum atestă cărţile funciare ale Imperiului Austro-Ungar la nivelul anului 1883 şi cum s-a stabilit prin expertiză. În perioada comunistă, terenul a făcut parte din patrimoniul Trustului de industrializare şi prelucrare a lemnului, unitate de stat reorganizată în baza prevederilor Legii nr. 15/1990 ca societate pe acţiuni cu capital de stat, devenită B. S.A.. Cu respectarea prevederilor H.G. nr. 834/1991, la data de 5.04.1996 s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x prin care Ministerul Industriilor a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea B. S.A.. Prin divizarea B. S.A., s-a înfiinţat A. S.A. iar imobilul a fost inclus în patrimoniul societăţii intimate-reclamante. În cadrul procedurii prealabile emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către Ministerul Industriilor, primarul comunei Bicazu Ardelean a recunoscut, sub semnătură, dreptul reclamantei şi limitele terenului, prin actul de delimitare nr. 146 din 10 ianuarie 1995. Este nerelevantă poziţia pârâtei care invocă faptul că primarul nu a semnat actul de delimitare, semnătura acestuia fiind valabilă câtă vreme nu au fost urmate căile legale prevăzute de procedura civilă pentru contestarea ei.

Terenul nu face parte din domeniul public al comunei Bicazu Ardelean, nefiind dovedită apartenenţa la domeniul public, iar includerea în inventarul bunurilor comune s-a făcut cu încălcarea art. 1, 3 şi 7 din Legea nr. 213/1998.

O probă evidentă a faptului că terenul nu a făcut parte din domeniul public, aşa cum susţin reprezentanţii comunei, nefiind de uz şi utilitate publică, este existenţa pe acest teren a construcţiilor - magazii, hală gater, atelier electric, care au servit la desfăşurarea activităţii societăţii B. şi care, apoi, au fost preluate de societatea reclamantă.

Comuna este proprietarul anterior al imobilului, care, însă, la data atestării domeniului public local era deja proprietatea reclamantei, care este recunoscută în calitatea sa de proprietar chiar de Comuna Bicazu Ardelean care încasează impozitul pe teren. Dreptul de proprietate al intimatei-reclamante este înscris în cartea funciară a comunei Bicazu Ardelean, deschisă la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bicaz.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

5. Soluţia instanţei de recurs.

5.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cât priveşte recursul declarat de pârâta Comuna Bicazu Ardelean, Curtea constată că este criticată soluţia instanţei de fond pe motiv că este rezultatul unei greşite aplicări a dispoziţiilor legale, raportat la starea de fapt care reiese din probele administrate. Astfel, recurenta-pârâtă arată că a făcut dovada dreptului de proprietate al comunei asupra terenurilor înscrise în anexa nr. 10 (poziţiile 6, 20, 21, 22, 23) a HCL Bicazu Ardelean nr. 23 din 28 mai 2001, drept care este anterior dreptului de proprietate invocat de către intimata reclamantă. În dovedirea dreptului de proprietate anterior, recurenta se referă la cartea funciară nr. 880 Tulgheşul de Sus, la extrasul de carte funciară nr. 937 Tulgheşul de Sus, partea I, la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Bicazu Ardelean şi la schiţele întocmite pentru anexa nr. 20 la HCL nr. 23/20001, înscrisuri care, susţine recurenta, dovedesc că suprafeţele de teren menţionate la poziţiile anterior evocate s-au aflat în proprietatea comunei încă din anul 1883 şi sunt de uz şi utilitate publică, care s-a păstrat până în prezent datorită afectaţiunii lor speciale: poziţia 6- centrul comunei, poziţia 2-obor comunal, poziţia 21- târg, poziţia 22- teren viran bază sportivă, poziţia 23- teren parcare centrul comunei.

Prima instanţă a reţinut, în rejudecare, pe baza expertizei judiciare topo-cadastrale şi a unei cercetări la faţa locului că parcelele de teren la care se referă poziţiile menţionate, cu suprafaţa totală de 8937 mp, teren intravilan situat în centrul comunei Bicazu Ardelean, se identifică ca fiind terenul proprietatea intimatei reclamante A. S.A. conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x din 5.04.0996, titlu de proprietate emis în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990 şi a H.G. nr. 834/1991, reprezentând bunuri aflate în patrimoniul societăţii B. S.A., autoarea reclamantei, la data atestării dreptului de proprietate. Procedura emiterii titlului de atestare a dreptului de proprietate a presupus întocmirea actului de delimitare nr. 146 din 10 ianuarie 1995, semnat de reprezentantul legal al comunei Bicazu Ardelean.

Actele invocate de către recurenta-pârâtă în dovedirea dreptului său de proprietate anterior nu atestă acest drept la data întocmirii inventarului bunurilor aparţinând domeniului public aprobat prin HCL nr. 23/2001. Astfel, conform raportului de expertiză, terenul de 8937 mp la care se referă actele administrative atacate ca făcând parte din domeniul public se suprapune parţial cu parcelele cu numerele topo 1116, 1117 şi 1118 din vechile cărţi funciare nr. 937 şi 1151 Tulgheşul de Sus. Din cuprinsul acestor cărţi funciare, rezultă că parcelele corespunzătoare numerelor topo anterior menţionate nu au fost proprietatea comunei Bicazu Ardelean, ci au fost proprietatea unor persoane fizice (împrejurare, de altfel, recunoscută de recurentă prin notele scrise depuse la dosarul de fond), de la care terenurile au trecut în proprietatea statului, intrând ulterior în patrimoniul unei unităţi economice de stat. Cât priveşte CF, parcelele identificate topo înscrise în această carte funciară veche nu se suprapun, conform raportului de expertiză, cu suprafaţa de teren de 8937 mp, anterior menţionată.

Judecătorul fondului a stabilit şi că terenul respectiv nu a are destinaţie de uz sau interes public local, fiind împrejmuit cu gard şi aflat în posesia exclusivă a intimatei reclamante A. S.A.

Prin urmare, în mod legal şi temeinic, prima instanţă a reţinut că recurenta Comuna Bicazu Ardelean nu a dovedit existenţa dreptului de proprietate asupra terenului, care stă la baza includerii în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al unităţii administrativ teritoriale.

Pe de altă parte, terenul a fost atestat ca fiind proprietatea autoarei reclamantei, B. S.A., la data emiterii certificatului de atestare, el aflându-se în administrarea şi posesia exclusivă a fostei întreprinderi de stat, aşa cum prevedea Legea nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991 şi cum rezultă şi din conţinutul actului de delimitare a terenului opozabil comunei pârâte, care l-a semnat, fără obiecţiuni, prin reprezentantul său legal.

Pe cale de consecinţă, în mod corect s-a stabilit că recurenta-pârâtă nu a dovedit dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, printr-un mod prevăzut de lege, care să-i permită includerea în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public, potrivit art. 3 alin. (4) şi art. 21 din Legea nr. 213/1998, împrejurare care atrage anularea parţială a HCL nr. 23/2001.

Cât priveşte recursul declarat de pârâtul Guvernul României, el nu se referă la argumentele pentru care prima instanţă a procedat la anularea în parte a H.G. nr. 1356/2001, ca o consecinţă a anulării în parte a HCL a Comunei Bicazu Ardelean nr. 23/2001. Recurentul se referă la respectarea prevederilor legale în procedura de emitere a H.G. nr. 1356/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Neamţ, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Neamţ şi la lipsa abilitării legale a guvernului de inventaria el însuşi bunurile sau de a interveni asupra inventarelor însuşite de consiliile locale sau judeţene, prin hotărâri.

Or, motivul anulării parţiale a H.G. nr. 1356 din 27.12.2001, cu privire la poziţiile 6, 20, 21, 22, 23 din anexa 10 a listei de inventar, l-a reprezentat anularea parţială a HCL nr. 23/2001 pe care s-a bazat atestarea domeniului public pentru poziţiile anterior arătate.

Recurentul nu aduce nicio critică motivelor reţinute de prima instanţă pentru anularea HCL a Comunei Bicazu Ardelean nr. 23/2001.

5.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru motivele anterior arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile declarate de pârâţi, ca nefondate, constatând că nu sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Comuna Bicazu Ardelean prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 46 din 8 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2015.