Prison employee's revision request over withheld documents found inadmissible; prior dismissal upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. x/54/2010 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul A. a chemat în judecată Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea Deciziei de Zi pe Unitate nr. 17 din 26 ianuarie 2010 în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale directorului Penitenciarului Ploieşti, precum şi constatarea nulităţii Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 533 din 12 februarie 2010 privind detaşarea reclamantului la Penitenciarul Ploieşti, emis ulterior, în sensul anulării celor două acte.

Prin sentinţa nr. 282 din 27.05.2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2010, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale şi anulării actelor contestate.

Prin decizia nr. 1668 din 22.03.2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 282 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 16.05.2014, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a înregistrat, sub nr. x/4/2014, cererea de revizuire formulată de A., împotriva sentinţei nr. 282 din 27.05.2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Prin această cerere, revizuientul a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi reluarea judecării cauzei, întemeiată pe elemente ce nu au putut forma obiectul judecăţii, precum şi repararea prejudiciului cauzat.

Revizuentul şi-a motivat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Noul C. proc. civ.:

"după pronunţarea hotărârii au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reţinute de partea adversă ori care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor" .

Prin decizia nr. 1068 din 10 martie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, avându-se în vedere că, deşi revizuientul a invocat dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ., prezentei cereri îi sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ.

La Curtea de Apel Craiova, cererea a fost înregistrată sub nr. x/54/2015.

Prin sentinţa nr. 387 din 30 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinţei nr. 282 din 27.05.2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2010, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, având ca obiect anulare act administrativ.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de către pârâta ANP prin întâmpinare, excepţie unită cu fondul cauzei, a reţinut următoarele:

Cererea are ca obiect revizuirea sentinţei nr. 282 din 27.05.2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2010 şi este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare care poate fi exercitată numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. vizează situaţiile în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, Curtea de Apel a apreciat ca fiind fondată excepţia inadmisibilităţii.

Din dezvoltarea motivelor cererii de revizuire s-a reţinut că revizuentul îşi întemeiază cererea pe ipoteza existenţei unor înscrisuri doveditoare, acestea fiind reprezentate de procesul-verbal nr. H2/17004/PTGJGJ din 28.01.2010 şi Decizia zilnică nr. 18 din 27.01.2010, înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Totodată au fost invocate de revizuent şi alte două înscrisuri nedepuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal nr. H2/17081 din 28 ianuarie 2010 şi Decizia de zi pe unitate nr. 19 din 28 ianuarie 2010.

Pentru invocarea acestui motiv de revizuire trebuie îndeplinite următoarele condiţii: partea interesată să prezinte un înscris nou; cu forţă probantă prin sine însuşi; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii;înscrisul să fie determinant în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată; înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac.

În speţă, cu privire la înscrisurile depuse de revizuent şi invocate în susţinerea motivului cererii de revizuire, Curtea a reţinut că nu îndeplinesc condiţiile enumerate anterior întrucât, chiar dacă acestea reprezintă înscrisuri noi, existente la data pronunţării sentinţei, nefiind însă supuse analizei instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată cu ocazia soluţionării fondului, acestea nu întrunesc condiţia privind imposibilitatea de a fi prezentate instanţei.

În acest sens, simpla susţinere a revizuentului în sensul că, fie a existat o conduită obstrucţionistă a părţii adverse de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisurilor în timpul soluţionării procesului în fond, fie au existat împrejurări mai presus de voinţa revizuentului de a le produce ca şi probe, nu este suficientă pentru a dovedi îndeplinirea condiţiei cerute de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O asemenea susţinere nu a fost primită în combaterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire având în vedere că nu au fost efectuate demersuri în formă scrisă pentru obţinerea acestor înscrisuri, respectiv adrese privind comunicarea documentelor, simplul fapt că partea a descoperit înscrisuri nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire dacă nu se face dovada unei împrejurări care să o fi împiedicat să le procure în timpul procesului, acestea nefiind solicitate în tot cursul procesului, inclusiv în calea de atac a recursului declarat.

În acest sens reclamantul avea posibilitatea de a solicita proba cu înscrisuri, respectiv depunerea de către pârât a tuturor înscrisurilor avute în vedere la emiterea actelor contestate, posibilitate de care acesta nu a uzat.

De asemenea, aceste înscrisuri nu întrunesc condiţia de a fi determinante, respectiv de a determina adoptarea unei alte soluţii în ipoteza în care ar fi fost cunoscute la momentul soluţionării fondului cauzei.

În acest sens se are în vedere că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de recurs au reţinut că deciziile de zi pe unitate nu reprezintă acte administrative, deci nu produc efecte juridice.

În condiţiile în care înscrisurile invocate de către revizuent nu întrunesc cumulativ condiţiile enunţate anterior, impuse de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a respins cererea de revizuire formulată.

Împotriva sentinţei nr. 387/2015 din 30 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., susţinând că, înscrisurile doveditoare sunt reprezentate de procesul-verbal nr. H2/17004/PTGJGJ din 28.01.2010, extrasul din Decizia zilnică nr. 18 a Penitenciarului Târgu Jiu din 27.01.2010, precum şi înscrisurile care i-au fost refuzate a-i fi puse la dispoziţie - procesul-verbal nr. H2/17081/PTGJ din 28.01.2010 întocmit cu ocazia desigilării biroului de director şi Decizia de zi pe unitate nr. 19 din 28.01.2010 a directorului Penitenciarului Târgu Jiu.

Pe de altă parte, consideră că partea adversă a avut o conduită obstrucţionistă în ceea ce priveşte posibilitatea reclamantului de a intra în posesia înscrisurilor invocate deoarece, de existenţa Ordinului nr. 533 din 12.02.2010 în baza căruia a fost schimbat din funcţie a luat cunoştinţă prin intermediul instanţei, la data de 28.04.2010.

În final, recurentul susţine că este greşită şi interpretarea instanţei de fond în sensul că înscrisurile invocate nu îndeplinesc condiţia de a fi determinante, în condiţiile în care dovedesc fără echivoc că Decizia de zi pe unitate nr. 17 din 26.01.2010 a produs efecte juridice din data de 27.01.2010 şi reprezintă per se un act administrativ, fiind un act unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate, în vederea executării, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice, aşa cum este definit de art. 2 alin. (81) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire deoarece, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a înregistrat, sub nr. x/54/2015, cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 282 din 27 mai 2010, în raport de care cea de-a doua cerere înregistrată sub nr. x/54/2015 este inadmisibilă.

Examinând actele şi înscrisurile dosarului prin prisma susţinerilor recurentului şi a dispoziţiilor legale incidente, precum şi a dispoziţiilor art. 304¹ din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge având în vedere că cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/54/2015 este ulterioară celei înregistrate sub nr. x/54/2015, astfel că această excepţie putea fi invocată în raport de cea de-a doua cerere înregistrată sub nr. x/54/2015, nu faţă de prima cerere care face obiectul cauzei de faţă.

În ceea ce priveşte cererea de recurs formulată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, recurentul A. a susţinut că instanţa de fond nu a analizat temeinic cererea de revizuire în ceea ce priveşte relevanţa înscrisurilor pe care se întemeiază, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv Decizia de zi pe unitate nr. 17 din data de 26.01.2010, a directorului general al ANP care, în opinia recurentului, este actul administrativ care a produs efecte juridice per se. De asemenea, se susţine că procesul-verbal nr. H2/17004/PTGJGJ din 28.01.2010 probează prezenţa directorului DIP din ANP, B., a lui C. (specificându-se chiar funcţia de director al Penitenciarului Tg. Jiu). Ordinea de zi a şedinţei a cuprins un singur punct, anume instalarea în funcţia de director al Penitenciarului Tg. Jiu a domnului comisar de penitenciare C-tin Bălă. De altfel, dl. B. a dat citire Deciziei directorului general al ANP nr. 17. din 26.01.2010, conform căreia dl. comisar de penitenciare C. va îndeplini, până la noi dispoziţii, atribuţiile de serviciu ale funcţiei de director al Penitenciarului Tg. Jiu. Acest proces-verbal este avizat pe prima pagină chiar de comisarul C. şi aplicată ştampila instituţiei.

Extrasul din Decizia zilnică a Penitenciarului Târgu Jiu, nr. 18 din data de 27.01.2010 probează faptul că actul administrativ care a produs modificarea raporturilor de serviciu, anume revocarea sa din funcţie şi numirea comisarului C. ca înlocuitor, îl reprezintă Decizia de zi nr. 17 din 26.01.2010.

Or, Înalta Curte constată că aspectele invocate prin cererea de recurs au făcut obiect al analizei instanţei de fond şi al instanţei de recurs în primul ciclu procesual, cât şi al instanţei de fond învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, iar recurentul nu invocă vreunul dintre motivele de casare ori de modificare prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Deşi revizuentul susţine că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere înscrisurile prezentate şi să se pronunţe asupra fondului cererii de revizuire, aceste susţineri sunt nefondate deoarece condiţia este impusă de chiar caracterizarea căii de atac a revizuirii care este o cale de atac de retractare, iar motivele pentru care poate fi formulată trebuie să vizeze împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării.

Totodată, nu trebuie neglijat faptul că, prin normele procedurale sus citate nu s-a urmărit să se deschidă părţilor o cale ocolitoare prin care să se ajungă la reexaminarea fondului după epuizarea căilor de atac, invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile, a probatoriilor încuviinţate şi administrate în cauză, ci statuează în mod expres cazurile în care poate fi promovată.

De asemenea, Înalta Curte constată că celelalte motive invocate legate de înscrisurile considerate noi de către recurent nu pot fi analizate pentru că nu vizează soluţia instanţei de fond care a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Concluzionând, Înalta Curte constată că, în raport de soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 282 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2010, în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Soluţia pronunţată

Faţă de aspectele de fapt şi de drept mai sus redate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa atacată, fiind pronunţată cu interpretarea corectă normelor de drept incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 387/2015 din 30 septembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 noiembrie 2016.