Legality of prohibition on environmental impact assessment after construction commencement under superior government ordinance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 28/CA/2015-P.I. din 18 februarie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (reorganizat la data pronunţării prezentei decizii, ca Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2014), reţinând, în esenţă, următoarele:

Prin cererea formulată în dosar nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Metodologia de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 135/2010 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 135/2010).

În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamantul a precizat că, potrivit prevederilor H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "H.G. nr. 445/2009"), autoritatea publică pentru protecţia mediului nu poate refuza soluţionarea unei notificări fără a analiza pe fond cererea depusă. Conform susţinerilor reclamantei, din interpretarea art. 19 din H.G. nr. 445/2009, rezultă că odată declanşată procedura de evaluare a impactului asupra mediului este de la sine înţeles că, în acest moment, nu se mai poate pune problema imposibilităţii realizării evaluării. Reclamanta învederează, în esenţă, că prin prevederile criticate sunt stabilite reguli suplimentare pentru cazurile în care se poate dispune declanşarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului cu toate că astfel de reguli au fost stabilite prin art. 9 din H.G. nr. 445/2009, act normativ cu forţă juridică superioară.

În ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei invocate, reclamanta arată, în esenţă, că deşi textul legal menţionează expres doar actul administrativ unilateral cu caracter individual, practica şi doctrina au apreciat că o atare procedură acoperă atât sfera actelor individuale cât şi a celor cu caracter normativ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2014, pronunţată în dosar nr. x/2012, Tribunalul Bihor a dispus sesizarea Curţii de Apel Oradea în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a reţinut că, prin Decizia de încadrare şi respingere a solicitării acordului de mediu nr. 08 din 18 ianuarie 2012 emisă de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor, s-a dispus respingerea solicitării acordului de mediu pentru proiectul "Amplasare crematoriu uman" depus de reclamantă, cu motivarea, în esenţă, că lucrările de construcţie prevăzute pentru proiect sunt demarate, astfel încât sunt incidente prevederile art. 5 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 135/2010. Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva acestei decizii, contestaţia fiind respinsă prin adresa din 01 martie 2012 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor.

Curtea de apel a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile pârâţilor privind inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate pe motiv că priveşte un act administrativ normativ, întrucât, cu referire la art. 4 din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare anterior datei de 15.02.2013, interpretarea cvasiunanimă în jurisprudenţă şi doctrină este în sensul că textul nu trebuie să fie interpretat în sensul că exclude cercetarea legalităţii actelor administrative normative pe calea excepţiei de nelegalitate, referirea la actele administrative individuale fiind făcută în scopul de a conferi părţilor interesate posibilitatea contestării şi a acestei categorii de acte pe calea excepţiei de nelegalitate, iar nu în scopul excluderii actelor administrative cu caracter normativ.

Pe fondul excepţiei de nelegalitate, Curtea de apel, analizând prevederile art. 5 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 135/2010 în raport cu dispoziţiile art. 9, art. 19 şi art. 26 din H.G. nr. 445/2009, a reţinut că una dintre condiţiile de valabilitate a oricărui act administrativ este conformitatea acestuia cu legea şi cu actele normative cu forţă juridică superioară.

În speţă, prevederile criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 19 din H.G. nr. 445/2009, text care nu exclude posibilitatea ca autoritatea publică pentru protecţia mediului să ia decizia de respingere a solicitării acordului în cazul proiectelor demarate deja anterior solicitării acordului de mediu.

Astfel, prima instanţă a apreciat că art. 19 din H.G. nr. 445/2009 se aplică doar proiectelor care nu au fost demarate sau realizate pentru care s-a stabilit că este necesară evaluarea impactului asupra mediului şi s-a parcurs procedura de evaluare impact, iar nu şi în cazul celor care au fost deja demarate. Pentru aceleaşi considerente, curtea de apel a reţinut că nu există contrarietate între prevederea criticată şi cea cuprinsă în art. 9 din H.G. nr. 445/2009.

Totodată, prima instanţă a reţinut că prevederile criticate transpun dispoziţiile art. 26 din H.G. nr. 445/2009, care consacră interdicţia realizării proiectului fără obţinerea acordului de mediu pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 şi a celor din anexa nr. 2 pentru care s-a decis efectuarea evaluării impactului asupra mediului, motiv pentru care nu se poate reţine că prevederea criticată pe calea excepţiei de nelegalitate ar deroga de la dispoziţiile cu forţă juridică superioară sau ar adăuga un nou caz de respingere a solicitării de eliberare a acordului de mediu.

Criticile reclamantei privind modul concret în care a procedat autoritatea publică pentru protecţia mediului pentru a emite actele administrative contestate privesc condiţiile de procedură ale acestora, adică însăşi legalitatea actelor administrative contestate şi nu pot fi avute în vedere în cadrul analizei excepţiei de nelegalitate unde instanţa este învestită cu analizarea în abstract a conformităţii prevederii criticate cu legea şi cu actele normative de forţă juridică superioară.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva soluţiei pronunţate de prima instanţă prin care a fost respinsă excepţia de nelegalitate a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 135/2010.

Recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă în mod neîntemeiat şi nelegal a respins excepţia de nelegalitate, fără a analiza faptul că refuzul evaluării impactului asupra mediului nu poate fi invocat pe motiv că lucrările au fost începute în condiţiile în care, la data demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, acestea erau deja cunoscute de către autoritatea de mediu. Aşa cum se arată şi în conţinutul dispoziţiilor art. 6 din H.G. nr. 445/2009, procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizează în două etape, prima dintre acestea fiind etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare, iar a doua fiind etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în H.G. nr. 445/2009, act normativ cu forţă juridică superioară Ordinului nr. 135/2010, autoritatea publică pentru protecţia mediului nu poate refuza soluţionarea unei notificări fără a analiza pe fond cererea depusă, astfel că respingerea solicitării pentru simplul fapt că au fost executate mici lucrări echivalează cu refuzul soluţionării cererii noastre şi care nu este o soluţie prevăzută de actul normativ principal care reglementează evaluarea impactului asupra mediului, respectiv de H.G. nr. 445/2009. Un aspect relevant în cauză şi deosebit de important este legat de dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi art. 6 care arată că întreaga procedură de evaluare este precedată de o evaluare iniţială a proiectului aşa cum arată şi art. 10 din acelaşi act normativ şi care are la bază informaţiile prezentate de către titularul cererii în cadrul memoriului de prezentare. Acest memoriu de prezentare a fost depus şi de către societate conform adresei înaintată Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor la data de 25.10.2011, adică anterior emiterii Deciziei Etapei de încadrare care a fost emisă la data de 11.11.2011. În acest sens, se susţine că, în justificarea emiterii Deciziei Etapei de încadrare nr. 298/din 11.11.2011 se menţionează că a fost emisă având la bază şi verificarea amplasamentului proiectului, a analizării documentaţiei depuse, a localizării amplasamentului în planul de urbanism şi în raport cu poziţia faţă de zona de locuit. Se arată că aceste precizări sunt făcute chiar dacă ţin de fondul cauzei, întrucât se consideră necesar a fi aduse în atenţia instanţei în condiţiile în care la dosar nu au fost păstrate documente care să prezinte starea de fapt care a determinat invocarea excepţiei de nelegalitate, deoarece susţinerile vizează tocmai problema legată de imposibilitatea invocării prevederilor art. 5 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 135/2010, după declanşarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului cu atât mai mult cu cât lucrările efectuate au fost executate anterior acestui moment.

Recurenta-reclamantă invocă dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 445/2009 şi susţine că, întrucât anterior declanşării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, autoritatea de mediu procedează la o evaluare iniţială a proiectului, urmând ca decizia de declanşare a procedurii de evaluare să fie luată doar după o primă documentare, aceasta implicând inclusiv o deplasare la faţa locului, astfel că ulterior acestui moment, după derularea ambelor etape prevăzute de art. 6, nu mai este posibilă respingerea acordului de mediu fără analizarea raportului privind impactul asupra mediului, ca urmare a invocării efectuării unor lucrării executate anterior declanşării procedurii de impact asupra mediului. În aceste condiţii, susţine recurenta-reclamantă că, după derularea celor două etape din cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, refuzul analizării raportului fără a analiza conţinutul raportului privind impactul asupra mediului este o măsură de natura să contravină scopului prevederilor art. 19 din H.G. nr. 445/2009, potrivit cărora, pentru a emite sau a respinge solicitarea privind emiterea acordului de mediu, autoritatea publică pentru protecţia mediului are obligaţia de a analiza, printre altele, raportul privind impactul asupra mediului care se întocmeşte de specialişti, persoane fizice sau juridice.

Din lecturarea prevederilor art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 445/2009, respectiv ca urmare a faptului că, fiind declanşată procedura de evaluare a impactului asupra mediului, este de la sine înţeles că, în acest moment, nu se mai poate pune problema imposibilităţii realizării evaluării, aşa cum rezultă cu claritate şi cu evidenţă din prevederile art. 9 şi art. 10 din aceeaşi hotărâre a Guvernului, ultimul articol enumerând informaţiile pe care titularul le pune la dispoziţia autorităţii de mediu cu ocazia întocmirii memoriului de prezentare, document care se întocmeşte şi se depune anterior deciziei de declanşare a procedurii de impact asupra mediului. În acelaşi sens, recurenta-reclamantă invocă şi dispoziţiile art. 18 din H.G. nr. 445/2009.

În concluzie, recurenta-reclamantă susţine că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 135/2010 contravin principiilor instituite prin H.G. nr. 445/2009, în raport cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în condiţiile în care, prin H.G. nr. 445/2009, au fost stabilit situaţiile în care se poate dispune declanşarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Or, prin dispoziţiile contestate se stabilesc reguli suplimentare pentru cazurile în care se poate dispune declanşarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului cu toate că, aşa cum s-a arătat anterior, aceste situaţii au fost strict reglementate prin prevederile art. 9 şi următoarele din H.G. nr. 445/2009.

3. Apărările formulate de intimaţi

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, motivat de faptul că reclamanta a declarat recurs împotriva încheierii de amânare a pronunţării, iar nu împotriva sentinţei civile prin care a fost soluţionată excepţia de nelegalitate, precum şi excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că reclamanta nu a declarat recurs împotriva unei hotărâri, astfel cum dispune art. 486 lit. c) din C. proc. civ. din 2010, şi nu a invocat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 din acelaşi C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de Curtea de apel.

II. Considerentele instanţei de recurs

1. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului invocate de intimata-pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului invocate de intimata-pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor, prin întâmpinare, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele arătate în continuare

1.1. Excepţia inadmisibilităţii recursului

Este adevărat că, formal, recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva încheierii din 11 februarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 - P.I., prin care Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus amânarea pronunţării la data de 18 februarie 2015, când a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 28/CA/2015-P.I., prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L.

Însă, criticile cuprinse în cererea de recurs vizează soluţia primei instanţe în privinţa excepţiei de nelegalitate, soluţie care este materializată în sentinţa civilă nr. 28/CA/2015-P.I. din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În atare condiţii, a admite excepţia inadmisibilităţii recursului echivalează cu o aplicare de un formalism excesiv a dispoziţiilor procedurale de natură a aduce atingere exerciţiului efectiv al dreptului de acces la instanţă. Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, jurisprudenţa CEDO în care s-a reţinut că "Deşi este adevărat că autorităţilor naţionale le revine, în primul rând, sarcina de a interpreta şi de a aplica normele de natură procedurală, un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 § 1 din Convenţie atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părţi (a se vedea, mutatis mutandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48.553/99, pct. 81, CEDO 2002-VII). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale (Bellet împotriva Franţei, Hotărârea din 4 decembrie 1995, seria x-B, pct. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Cañete de Goñi împotriva Spaniei, nr. 55.782/00, pct. 34, CEDO 2002-VIII)." (CEDO, Hotărârea în Cauza S.C. "B." S.R.L. împotriva României din 08.07.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 18 martie 2014).

1.2. Excepţia nulităţii recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată în primul rând faptul că aceasta este întemeiată în mod eronat pe dispoziţiile C. proc. civ. 2010, deşi litigiul în care a fost invocată excepţia de nelegalitate a fost început anterior datei de 15 februarie 2013 - dată la care a intrat în vigoare C. proc. civ. din 2010 - astfel că pricina se judecă potrivit C. proc. civ. din 1865, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici cu privire la soluţia primei instanţe care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. din 1865.

2. Cu privire la soluţia primei instanţe dată excepţiei de nelegalitate

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 135/2010, conform cărora:

"Art. 5. - (1) Evaluarea impactului asupra mediului nu poate fi efectuată după ce lucrările de investiţie au fost demarate sau proiectele au fost realizate."

Criticând soluţia primei instanţe, recurenta-reclamantă susţine că în mod netemeinic şi nelegal a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată, întrucât dispoziţiile contestate contravin şi adaugă normelor cu forţă juridică superioară în temeiul şi pentru executarea cărora au fost emise, respectiv prevederilor art. 6, art. 9, art. 10, art. 18 şi art. 19 alin. (1) din H.G. nr. 445/2009, conform cărora:

"Art. 6. - (1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizează în etape, după cum urmează:

a) etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;

b) etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului;

c) etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului.

(2) Procedura prevăzută la alin. (1) este precedată de o evaluare iniţială a proiectului realizată de către autorităţile publice pentru protecţia mediului în care este identificată localizarea proiectului în raport cu ariile naturale protejate de interes comunitar.

Art. 9. - (1) Cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (2), proiectele prevăzute în anexa nr. 1 se supun evaluării impactului asupra mediului, conform prevederilor art. 11-23.

(2) Cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (2), autoritatea publică pentru protecţia mediului decide, pe baza unei examinări de la caz la caz, cu luarea în considerare a informaţiilor furnizate de către titular, dacă proiectele prevăzute în anexa nr. 2 se supun evaluării impactului asupra mediului, conform prevederilor art. 11-23.

(3) În cadrul examinării prevăzute la alin. (2) se utilizează criteriile prevăzute în anexa nr. 3.

(4) Deciziile luate de autoritatea publică pentru protecţia mediului potrivit prevederilor alin. (2) se pun la dispoziţia publicului.

Art. 10. - (1) Autorităţile publice pentru protecţia mediului iau în considerare informaţiile furnizate de către titular în cadrul memoriului de prezentare care conţine, cel puţin:

a) descrierea şi caracteristicile amplasamentului propus;

b) descrierea şi caracteristicile proiectului şi ale activităţilor care urmează a fi desfăşurate: mărime, tehnologii şi materiale propuse a fi folosite şi utilizarea resurselor naturale;

c) descrierea activităţilor specifice perioadei de realizare a proiectului;

d) descrierea sumară a potenţialului impact al proiectului asupra mediului, inclusiv, după caz, asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

(2) Conţinutul-cadru al memoriului de prezentare al proiectului este stabilit de metodologia de aplicare a evaluării impactului asupra mediului, prevăzută la art. 30.

Art. 18. - Rezultatele consultărilor şi informaţiile obţinute potrivit prevederilor art. 7 şi art. 11-17 se iau în considerare în emiterea acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare, respectiv în respingerea solicitării acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare pentru proiectele publice sau private care fac obiectul prezentei hotărâri.

Art. 19. - (1) Autoritatea publică pentru protecţia mediului, cu consultarea comisiei de analiză tehnică, emite acordul de mediu sau ia decizia de respingere a solicitării acordului, pe baza analizării raportului privind impactul asupra mediului, a propunerilor/recomandărilor exprimate de publicul interesat şi a altor informaţii relevante, după caz."

Înalta Curte constată că prevederile din H.G. nr. 445/2009 invocate de recurenta-reclamantă reglementează:

procedura de evaluare a impactului asupra mediului, care, în esenţă, vizează încadrarea proiectului, definirea domeniului evaluării, realizarea raportului privind impactul asupra mediului şi analiza calităţii raportului;

proiectele care se supun evaluării impactului asupra mediului, criteriile utilizate şi aducerea la cunoştinţă publică a deciziilor luate de autoritatea publică pentru protecţia mediului;

informaţiile luate în considerare de autorităţile publice pentru protecţia mediului (la emiterea acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare, respectiv la respingerea solicitării acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare), furnizate de către titular în cadrul memoriului de prezentare a proiectului sau obţinute potrivit prevederilor art. 7 şi art. 11-17;

emiterea acordului de mediu sau a deciziei de respingere a solicitării, pe baza analizării raportului privind impactul asupra mediului, a propunerilor/recomandărilor exprimate de publicul interesat şi a altor informaţii relevante, după caz.

Se observă că dispoziţiile respective au în vedere evaluarea impactului asupra mediului a unui proiect, care, potrivit definiţiei de la art. 2 lit. c) din H.G. nrt. 445/2009, are următoarea semnificaţie:

"executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii ori lucrări; alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale".

Dispoziţiile criticate pe calea excepţiei de nelegalitate reglementează ipoteza în care lucrările de investiţie au fost demarate sau proiectele au fost deja realizate, caz în care se prevede că evaluarea impactului asupra mediului nu poate fi efectuată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă cu just temei a concluzionat în sensul că prevederile cu privire la care a fost invocată excepţia de nelegalitate nu contravin şi nu adaugă dispoziţiilor din H.G. nr. 445/2009 invocate de recurenta-reclamantă, ci, dimpotrivă, îşi găsesc fundamentul în normele de la art. 26 din H.G. nr. 445/2009, conform cărora "Este interzisă realizarea proiectului fără obţinerea acordului de mediu pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 şi a celor din anexa nr. 2 pentru care s-a decis efectuarea evaluării impactului asupra mediului".

Totodată, Înalta Curte observă că prima instanţă cu just temei a apreciat că susţinerile reclamantei referitoare la actele şi operaţiunile administrative efectuate de autoritatea publică pentru protecţia mediului vizează litigiul de fond şi exced controlului realizat de instanţa învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.

În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că susţinerile prin care recurenta tinde să demonstreze nelegalitatea dispoziţiilor contestate, prin invocarea refuzului de soluţionare a cererii sale, expunerea împrejurărilor de fapt şi de drept care au justificat invocarea excepţiei şi susţinerea punctului său de vedere în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 445/2009 în cazul său particular, nu sunt apte să fundamenteze o altă soluţie decât cea pronunţată de prima instanţă, în condiţiile în care, aşa cum s-a reţinut anterior, prevederile atacate reprezintă transpunerea în cuprinsul actului administrativ cu caracter normativ a normelor cu forţă juridică superioară în temeiul şi pentru a căror organizare a executării au fost emise.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) raportat la art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 28/CA/2015-P.I. din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2015.