EU rural grant termination: failure to prove absence of artificially created conditions under Regulation 65/2011

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 iulie 2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale:

- anularea Deciziei nr. 17484 din 27.05.2014 emisă de pârâtă, comunicată la data de 02.06.2014 şi pe cale de consecinţă rejudecând cauza în fond, anularea titlului de creanţă, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 19.03.2014, înregistrat la APDRP sub nr. x din 27 martie 2014 şi comunicat la data de 03.04.2014;

- suspendarea în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 19.03.2014, înregistrat la APDRP sub nr. 10296 din 27.03.2014 şi comunicat la data de 03.04.2014, până la soluţionarea definitivă a demersului judiciar.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 235 din data de 25 septembrie 2014 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), pentru anulare acte administrative şi suspendare executare acte administrative, nefiind acordate cheltuieli de judecată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L. cât şi pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ambele criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 10 pct. 1 lit. b) din Ordinul MADR nr. 567/2008 şi art. 969 din vechiul C. civ., precum şi ale Fişei Măsurii 312, astfel cum a fost aceasta detaliată prin Ghidul Solicitantului (versiunea septembrie 2009) şi a încălcat prevederile art. 1082 C. civ. şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin hotărârea recurată, instanţa de fond a făcut confuzie între viabilitatea investiţiei (ca şi criterii de eligibilitate) şi indicatorii financiari din cererea de finanţare, care reprezintă în realitate o proiecţie, o previziune şi nu o obligaţie de rezultat.

În cauză nu s-a dovedit sub nicio formă că recurenta ar fi încălcat în mod culpabil obligaţia de a atinge indicatorii financiari din cererea de finanţare.

De asemenea, se arată că a fost încălcat principiul proporţionalităţii care trebuie să guverneze aplicarea oricărei sancţiuni în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, dar şi principiul neretroactivităţii legii civile, în cauză dispoziţiile din Ghidul Solicitantului, care în versiunea din 03 septembrie 2009, în vigoare la data depunerii cererii de finanţare, nu prevedeau condiţia ca locurile de muncă nou create să fie cu normă întreagă.

Un alt motiv de nelegalitate este constituit de exercitarea abuzivă de către autoritatea pârâtă a dreptului de apreciere, rezilierea contractului de finanţare şi recuperarea integrală a finanţării reprezentând un exces de putere.

Recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostul APDRP) a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea în parte a sentinţei, în sensul înlăturării din cuprinsul acesteia a considerentelor legate de crearea în mod artificial a cadrului pentru accesarea finanţării nerambursabile.

Susţine recurentul-pârât, că în mod eronat judecătorul fondului nu a reţinut crearea de către reclamantă a condiţiilor artificiale prin fracţionarea proiectului pentru a putea accesa sunt nerambursabile şi exced celor 200.000 euro admişi prin regula de "minimis".

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză în temeiul art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii din data de 4.03.2016, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 9.06.2016, completul filtru a constatat în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

În temeiul contractului de finanţare încheiat la data de 21.04.2010 derulat de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) recurenta-reclamantă a beneficiat din partea autorităţii pârâte de finanţarea Proiectului denumit "Achiziţie de utilaje de către S.C. A. SRL", ajutorul financiar fiind în sumă de 754.662,46 RON.

În urma controlului ex post efectuat de pârât în calitate de autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare s-a constatat, conform procesului-verbal nr. x/27.03.2006, că reclamanta nu a respectat prevederile legale şi contractuale, anume:

• Au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 şi art. 16 alin. (1) Anexa 1 la contract, în sensul că reclamantul a creat în mod artificial cadru pentru accesarea finanţării nerambursabile, fără ca în realitate condiţiile finanţării să fie îndeplinite. În concret, reclamanta a declarat în mod nereal că este întreprindere autonomă, în realitate fiind întreprindere legată în sensul art. 44 din Legea nr. 346/2004, deoarece existau legături între administratorul reclamantei şi administratorul unor agenţi economici către care acesta prestează servicii (S.C. B. S.A. şi IF C.).

• Reclamanta nu a demonstrat viabilitatea investiţiei, fapt ce conduce la neeligibilitatea activităţii finanţate, deoarece nu a fost respectat criteriul de eligibilitate EG.2 (societatea nu a înregistrat venituri aferente utilajelor achiziţionate din finanţare).

• Reclamanta s-a obligat să angajeze 8 persoane, ceea ce numeric a şi făcut, însă calculând numărul locurilor de muncă potrivit Legii nr. 346/2004 rezultă că au fost create doar 3 şi ¼ locuri de muncă, prin angajarea unor salariaţi cu 2 ore/zi, 4 ore/zi şi 8 ore/zi.

Recurenta-reclamantă, susţine, în dezacord cu cele constatate de autoritatea pârâtă că nu sunt îndeplinite condiţiile legale (art. 44 din Legea nr. 346/2004) pentru a reţine că S.C. A. S.R.L. şi IF C. sau S.C. B. S.A. sunt întreprinderi legate. De asemenea, referitor la numărul de angajaţi, susţine că versiunea în vigoare a Ghidului Solicitantului, la data încheierii contractului de finanţare nu prevede condiţia creării a mai mult de 1 loc de muncă la 25.000 euro investiţi, această condiţie rezultând dintr-o versiune ulterioară a Ghidului.

Referitor la coşurile de nuiele, arată că le-a produs cu utilajele achiziţionate din finanţarea nerambursabilă, chiar dacă le-a vândut la un preţ inferior, de 4,84 RON/buc.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că sunt corecte constatările autorităţii de control referitoare la faptul că veniturile din serviciile prestate au fost mult sub cele prognosticate şi la nerespectarea criteriilor de eligibilitate (înfiinţarea în mediul rural a 8 locuri de muncă).

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, imputată societăţii reclamante de către AFIR, judecătorul fondului a statuat că reclamanta nu este "legată" nici cu IF C. (nu are majoritate) şi nici cu S.C. B. S.A. (nu are niciun drept de vor), astfel că la data încheierii contractului îndeplinea sub aspectul în discuţie, cadrul formal pentru obţinerea finanţării.

În primul rând, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a analizat doar încălcarea de către reclamantă a disp. art. 44 din Legea nr. 346/2004, concluzionând că noţiunea de "întreprinderi legate" nu depinde de relaţiile de rudenie dintre acţionari, ci printre altele, de majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţiilor unei societăţi la o altă societate.

Însă, distinct de acest aspect, judecătorul fondului era necesar să analizeze dacă societatea reclamantă a creat în mod artificial condiţiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312.

S-a reţinut în actul de control că societatea reclamantă a fost creată în mod artificial de dl C. prin intermediul fiicei, pentru a disimula faptul că beneficiarul real al serviciilor şi dotărilor realizate prin proiect este S.C. B. S.A., care în cazul în care ar fi dorit să-şi mărească parcul de utilaje nu ar fi obţinut punctaj pentru a fi selectat la finanţare, în cadrul Măsurii 312, întrucât nu ar fi îndeplinit criteriul de selecţie - micro-întreprindere nou înfiinţată.

Se mai arată că societatea reclamantă nu a contribuit la îndeplinirea obiectivelor generale urmărite prin schema de sprijin, anume diversificarea economiei rurale locale, către activităţi neagricole, acţionând în fapt doar ca o firmă agricolă ce deserveşte activităţile agricole ale membrilor familiei.

Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care sintagma "crearea de condiţii artificiale" nu este prevăzută explicit ca reprezentând o neregulă sau abaterea în cuprinsul contractului de finanţare se impune interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, act normativ aplicabil în speţă, prin raportare la cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, în sensul că:

"(1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

(2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

În condiţiile arătate, se constată că nemotivarea hotărârii sub aspectul de esenţă invocat, echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinţei atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 235 din 25 septembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2016.