Religious property retrocession: standing of successor entity where land registry lists a different legal personality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Biserica Unitariană din Transilvania prin Episcopia Unitariană Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, a solicitat anularea deciziei pârâtei nr. 2891 din 11.12.2013, acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din construcţie şi teren situat în municipiul Turda, Judeţul Cluj, înscris în CF (nr. top. x) Turda, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 106 din data de 23.02.2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de către reclamanta Biserica Unitariana din Transilvania, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Speciala de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din Romania, privind anularea deciziei nr. 2891 din 11 decembrie 2013 şi acordarea de despăgubiri.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 106 din data de 23.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Biserica Unitariană din Transilvania prin Episcopia Unitariană Cluj, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că, deşi a prezentat pe larg aspectele istorice de formare a Bisericii Unitariană din Transilvania, fondată la Cluj şi recunoscută încă din anul 1568 de către Dieta de la Turda, instanţa de fond a respins cererea dedusă judecăţii motivând că nu s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire, deoarece, în cartea funciară a imobilului este înregistrat Biserica Unitariană din Ungaria.

În susţinerea cererii de chemare în judecată a susţinut că arhivele bisericii au trecut la Arhivele Naţionale, iar din cercetările efectuate rezultă că nu s-a putut depista acte de preluare, singura probă pe care a solicitat-o în faţa primei instanţe a fost punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul cercetători istorici ai religiilor, conform art. 330 alin. (3) C. proc. civ.

Prin hotărârea dată, de fapt, s-a considerat că întreg patrimoniul, în urma Tratatului de Pace cu Ungaria, a trecut în proprietatea unei alte biserici, când prin însăşi acest tratat s-a reglementat clar că Ungaria şi entităţile ei nu au nicio pretenţie patrimonială faţă de statele şi entităţile succesoare.

Este cât se poate de clar, că transmiterea statutară de patrimoniu nu s-a realizat sub nicio altă formă decât prin efectul legii, adică prin efectul tratelor de pace.

În final, consideră că prin respingerea probei, hotărârea atacată încalcă accesul liber la justiţie, principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic şi dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 03.11.2016, s-a apreciat că raportul este admisibil în principiu şi faţă de împrejurarea că ambele părţi au solicitat expres judecarea cauzei în lipsa lor, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; şi pct. 6) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Primul motiv de recurs formulat este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurentul a susţinut că prima instanţă, în mod greşit a respins cererea reclamantei prin care a solicitat părerea unui specialist în domeniu, invocând în acest sens dispoziţiile art. 330 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 330 alin. (1) C. proc. civ., când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cerere sau din oficiu, unul sau 3 experţi.

Prin urmare, această dispoziţie legală se referă la încuviinţarea expertizei din necesitatea lămuririi "unor împrejurări de fapt", obiectul expertizei constituindu-l anumite împrejurări de fapt pentru lămurirea cărora sunt necesare cunoştinţe de specialitate, împrejurări care au legătură cu pricina, iar nu lămurirea unor probleme de drept.

Totodată, nu trebuie neglijat faptul că, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, statuează în mod expres că: (1) Se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, existente în natură şi deţinute de statul român sau de unităţile administrativ-teritoriale la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât lăcaşele de cult, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent.

Cum, în cauza de faţă, dispoziţia specială prevede dreptul de a formula cerere de retrocedare numai foştilor proprietari, indiferent de modul de dobândire a proprietăţii, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, prima instanţă respingând în mod corect acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale.

În deplin acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că, prin cererea de retrocedare nr. x din 26 februarie 2003 Episcopia Unitariană din Transilvania (entitate juridică cu naţionalitate română) a solicitat Comisiei speciale de retrocedare acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din construcţie şi teren situat în municipiul Turda, jud. Cluj, CF 861 Turda cu nr. top 1043, însă pentru acest imobil a fost înscris ca proprietar tabular Biserica Unitariană din Ungaria (potrivit înscrierii de sub B1 din cartea funciară).

Din conţinutul corespondenţei purtate între cele două părţi rezultă că, pentru soluţionarea cererii de retrocedare Comisia specială a solicitat (prin adresele nr. 3422/c din 09.03.2009 şi nr. 3422/c din 11.05.2009) dovada că bunurile imobile care au aparţinut Bisericii Unitariene din Ungaria au trecut în proprietatea Episcopiei Unitariene din Cluj. Ori prin adresa nr. x/2011 reclamanta a afirmat că entităţile Biserica Unitariană din Ungaria, Biserica Unitariană Maghiară din Transilvania, Biserica Unitariană din România şi Biserica Unitariană din Transilvania sunt denumiri ale aceleaşi comunităţi religioase a unitarienilor, fără a depune înscrisuri doveditoare în acest sens.

Din dispoziţiile Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a bunurilor bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional şi potrivit înscrierii de carte funciară de sub B10, rezultă că imobilul a trecut în proprietatea Statului (român).

Din această perspectivă, deşi imobilul poate face obiectul cererii de retrocedare (aşa cum dispun prevederile O.U.G. nr. 94/2000), în mod corect a reţinut prima instanţă că, din punct de vedere juridic, nu s-a făcut dovada că persoana juridică care solicită retrocedarea este continuatoarea în drepturi a persoanei juridice care avea calitatea de proprietar tabular anterior preluării de către Statul român.

Cu alte cuvinte, persoana care solicită restituirea (Biserica Unitariană din Transilvania) este diferită decât proprietarul tabular (Biserica Unitariană din Ungaria), iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că este continuatorul în drepturi al proprietarului de carte funciară.

De menţionat faptul că, dovada dreptului de proprietate ori dovada faptului că recurenta-reclamantă este continuatorul în drepturi al proprietarului înscris în cartea funciară nu se poate realiza prin prezumţii ori păreri exprimate de cercetători istorici, cum în mod greşit susţine recurenta-reclamantă, ci prin înscrisuri autentice.

Cum în speţa de faţă, proprietarul tabular este o persoană juridică străină - Biserica Unitariană din Ungaria (urmare a modificărilor de suveranitate intervenite după anul 1918), iar potrivit Legii nr. 489/2006 cultul religios recunoscut poartă denumirea de Biserica Unitariană Din Transilvania, este neîndoielnic că nicio altă persoană juridică de drept român nu poate fi continuatoarea acestei entităţi, în lipsa unor dovezi din care să rezulte cu certitudine că soarta patrimoniului fostului proprietar tabular, potrivit propriului statut ar fi permis transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului, precum şi a întregului patrimoniu către recurenta-reclamantă.

Cu privire la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., Înalta Curte constată deopotrivă că nu este fondată, prima instanţă expunând motivele de fapt şi de drept ce i-au format convingerea, soluţia respingerii acţiunii din dispozitiv, justificându-se prin considerentele sentinţei atacate. De altfel, acest motiv este indicat pur formal, recurenta-reclamantă neindicând argumentele ce justifică incidenţa acestui motiv de recurs.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente şi în conformitate cu dispoziţiile art. 496 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5) şi 6) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menţinând sentinţa primei instanţe ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Biserica Unitariană din Transilvania prin Episcopia Unitariană Cluj împotriva sentinţei civile nr. 106 din data de 23.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 noiembrie 2016.