Incompatibility of public health manager holding remunerated medical activity outside managed unit

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x din 30.10.2013 emis de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 03.04.2014, reclamantul a depus cerere modificatoare la acţiunea introductivă de instanţă în care a indicat noi motive de nelegalitate cu privire la actul administrativ atacat.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 118 din 18.09.2014, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi, în principal, constatarea nulităţii Raportului de evaluare nr. x din 30.10.2013 emis de ANI, iar în subsidiar, admiterea acţiunii, astfel cum a fost modificată şi anularea aceluiaşi raport.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Între medicul titular şi Cabinetul de Medicină Internă nu există relaţii de muncă, veniturile obţinute în calitate de titular al CMI rezultă din activităţi independente şi sunt diferite de veniturile din activităţi salarizate, fapt confirmat şi de regimul de impozitare aplicat acestor venituri, bazat pe dispoziţiile art. 82 şi art. 84 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

CAS Argeş a stabilit o relaţie contractuală cu persoana juridică CMI A., iar nu cu persoana fizică, respectiv cu medicul de familie A.

La stabilirea situaţiilor de incompatibilitate evidenţiate în art. 111 lit. a) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a avut în vedere numai sfera funcţiilor sau activităţilor ce presupun existenţa unui contract individual de muncă, întrucât sintagma "funcţie salarizată" trebuie interpretată numai în contextul relaţiilor de muncă guvernate de Codul muncii.

O astfel de incompatibilitate nu poate viza activităţi/ocupaţii independente sau profesii liberale exercitate în forme legale de organizare, cum este cazul CMI.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la filele 33-43 dosar.

4.2. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20.04.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

La termenul din data de 03.11.2016, în condiţiile în care recursul a fost declarat admisibil, toţi membrii completului au fost de acord, iar problema de drept nu este controversată, s-a procedat la analiza fondului recursului, fără citarea părţilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil în cauză şi a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x din 30.10.2013, prin care intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a concluzionat în sensul că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 12.11.2010 - 11.01.2013, întrucât a exercitat funcţia de manager general al Serviciului de Ambulanţă Argeş concomitent cu funcţia de medic titular în cadrul Cabinetului Medical Individual A., fiind încălcate dispoziţiile art. 111 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, următoarele aspecte:

Legiuitorul a prevăzut în mod expres motivele de nulitate absolută a raportului de evaluare, aşa cum rezultă din conţinutul art. 13 alin. (2) coroborat cu art. 14 din Legea nr. 176/2010, potrivit cu care "(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută."

Ca atare, nu se poate face o extindere a acestei prevederi şi la alte situaţii cum este cea învederată de reclamant, cu referire la procedura de înregistrare a petiţiilor, care are un alt regim juridic.

Prin urmare, nu poate fi împărtăşită opinia reclamantului cu privire la nerespectarea de către pârâtă, prin intermediul inspectorilor de integritate, a principiilor ce guvernează activitatea instituţiei.

În ipoteza în care s-ar ajunge la concluzia încălcării de către inspectorii de integritate a atribuţiilor de serviciu, în partea referitoare la procedura de înregistrare şi repartizare a petiţiilor, acestea ţin de eventuale acţiuni disciplinare, dar care nu pot face obiectul prezentei acţiuni.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamantul a încheiat cu Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Argeş, Contractul de management din 26 octombrie 2010, pe o durată de trei ani, iar la art. XIII lit. d) din acesta se precizează faptul că "prezentul contract de management încetează (…) la apariţia unei situaţii de incompatibilitate (…) prevăzute de lege".

În paralel cu activitatea desfăşurată în calitate de manager al Serviciului de Ambulanţă al Judeţului Argeş, reclamantul a exercitat şi profesia de medic în cadrul Cabinetului Medical Individual A., al cărui titular este, existând dovezi că s-a aflat în raporturi contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, având un program de lucru la acest cabinet, care se suprapunea peste cel de manager la S.J.U. Argeş, fapt interzis de lege, care se încadrează în situaţia de incompatibilitate definită de art. 111 alin. (15) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

Reclamantul nu se găseşte în situaţia de excepţie, reglementată de textul normativ anterior nominalizat, întrucât acesta a desfăşurat activităţi, chiar dacă vizau aceeaşi specializare, în instituţii diferite şi nu exclusiv în aceeaşi unitate sanitară pe care o manageria.

Nu poate fi primită susţinerea reclamantului potrivit căreia nu a beneficiat de "salariu" pentru munca depusă la CAS Argeş, ci doar de un "venit", ca şi contraprestaţie a muncii depuse, întrucât starea de incompatibilitate are în vedere deţinerea de funcţii salarizate, indiferent de denumirea sunt care sunt încasate sumele de bani pentru munca depusă în serviciul medical.

Reclamantul nu neagă existenţa convenţiilor dintre C.A.S. Argeş şi cabinetul medical de asistenţă medicală primară A., organizat ca şi cabinet individual, însă susţine că a semnat aceste convenţii doar în virtutea calităţii de medic titular al cabinetului, în sensul dispoziţiilor H.G. nr. 1389/2010, astfel că în convenţii, la art. 8 pct. 3 - clauze speciale - era firesc să fie precizate: datele de identificare ale titularului cabinetului, programul de lucru al cabinetului, datele de identificare ale medicului angajat, datele de identificare ale asistentului medical angajat.

Susţinerea reclamantului este, însă, contrazisă de documentele încheiate cu CAS Argeş, din care rezultă faptul că furnizarea serviciilor medicale către această instituţie a fost realizată de chiar titularul cabinetului medical individual, respectiv A. şi nu de un alt medic angajat al acestui cabinet, informaţie precizată în mod expres prin adresa din 10 septembrie 2012 de către Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, potrivit cu care medicul de familie A. "s-a aflat în relaţie contractuală cu această instituţie şi a eliberat acte medicale cu parafa proprie în perioada 01.09.2010 - 05.08.2012."

Această soluţie este împărtăşită de instanţa de control judiciar, deoarece a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor normative incidente în speţa de faţă.

Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate, subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Într-adevăr, legiuitorul a prevăzut în mod expres un singur motiv de nulitate a raportului de evaluare, acesta vizând obligaţia informării persoanei evaluate cu privire la declanşarea procedurii de evaluare. Or, în speţa de faţă, o astfel de chestiune nu este în discuţie, întrucât a fost respectată obligaţia de informare a recurentului de către inspectorul de integritate.

Cu alte cuvinte, niciunul dintre cazurile la care face referire recurentul şi care, în concepţia sa, ar atrage sancţiunea nulităţii absolute a raportului de evaluare nu se încadrează în situaţia reglementată de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

- Petiţia înregistrată sub nr. 38.506/G din 03.09.2012 reprezintă, în realitate, o adresă transmisă prin poşta electronică de către numitul D., la data de 28.06.2012, care a fost clasată de către inspectorul de integritate căruia i-a fost repartizată aleatoriu, C., cu motivarea că nu respectă regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică în ceea ce priveşte semnătura, aşa cum dispune art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Ca atare, nu era necesar un raport de repartizare aleatorie sau o declaraţie de independenţă şi imparţialitate, ci doar întocmirea referatului de clasare, ceea ce s-a şi realizat, prin actul nr. 49666/G/II din 01.11.2012.

- Petiţia înregistrată sub nr. 38632/G/II din 02.09.2012, formulată tot de către numitul D., a fost repartizată inspectorul de integritate B., care a apreciat-o ca fiind o posibilă contravenţie comisă de persoanele din cadrul Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş, ce aveau obligaţia să depună declaraţii de avere şi de interese, împrejurare ce a determinat clasarea acesteia, conform referatului de clasare nr. 41993/G/II din 26.09.2012.

- În urma înregistrării petiţiei nr. 38404/S/II din 01.02.2012, formulată tot de către numitul D., repartizată inspectorul de integritate E., a fost declanşată lucrarea în urma căreia a fost întocmit Raportul de evaluare nr. x din 30.10.2013. Acest inspector de integritate a întocmit declaraţii de independenţă şi imparţialitate.

Actul administrativ contestat în cauză a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 176/2010, precum şi a principiilor nominalizate în art. 8 alin. (3) din aceeaşi lege.

În concret, prin adresa nr. x/G/II din 19.04.2013, recurentul a fost informat asupra faptului că elementele care au condus la existenţa stării de incompatibilitate sunt exercitarea funcţiei de manager al Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş, concomitent cu exercitarea funcţiei de medic primar în cadrul CMI A.; prin aceeaşi adresă, recurentul a fost invitat să prezinte un punct de vedere, date şi informaţii pe care le consideră relevante pentru lămurirea situaţiei.

Recurentul a dat curs acestei invitaţii, prezentându-se la sediul autorităţii intimate la data de 26.04.2013, pentru consultarea dosarului, însoţit de avocat ales. Întâlnirea a fost consemnată în procesul-verbal nr. x/G/II din 26.04.2013, iar persoana evaluată a transmis un punct de vedere înregistrat pe rolul instituţiei sub nr. 20181/G/II din 10.05.2013.

Pe aspectul analizat, instanţa de control judiciar mai reţine şi faptul că este judicioasă concluzia primei instanţe în sensul că nu gradul profesional este relevant în economia speţei. Elementul esenţial în determinarea stării de incompatibilitate este reprezentat de activitatea remunerată desfăşurată de recurent în afara unităţii sanitare la care era încadrat, iar raportul de evaluare dedus judecăţii conţine punctul de vedere al recurentului referitor la această situaţie.

În esenţă, recurentul susţine că faptul legiuitorul a avut în vedere numai sfera funcţiilor sau activităţilor ce presupune existenţa unui contract individual de muncă, iar sintagma "funcţii salarizate" trebuie interpretată numai în contextul relaţiilor de muncă guvernate de Codul Muncii. Ca atare, o astfel de incompatibilitate nu poate viza activităţi/ocupaţii independente sau profesii liberale exercitate în forme legale de organizare, cum ar fi cazul cabinetului de medicină internă.

Potrivit art. 111 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, "Funcţia de manager general este incompatibilă cu: a) exercitarea unor funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, precum şi cu deţinerea de orice alte funcţii salarizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical desfăşurate în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică sau de creaţie literar-artistică."

Prin urmare, textul legal anterior citat face referire la orice alte funcţii sau activităţi, care nu sunt în cadrul unităţii medicale unde managerul deţine funcţia, şi care generează venituri salariale şi orice alte venituri din activitatea medicală, fiind fără importanţă faptul că acestea sunt exclusiv salarizate sau sunt obţinute prin contracte de prestări.

Cu alte cuvinte, voinţa legiuitorului a fost aceea de a interzice managerului unui serviciu de urgenţă deţinerea şi a altor funcţii remunerate în afara celor permise expres, mai precis, "funcţiile sau activităţile în domeniul medical desfăşurate în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică sau de creaţie literar-artistică."

Recurentul a desfăşurat, în calitate de titular al CMI A., o activitate remunerată, producătoare de venituri, care nu se încadrează în situaţiile de excepţie reglementate de dispoziţia normativă aflată în discuţie.

Contrar susţinerilor recurentului, documentele aflate la dosarul cauzei probează împrejurarea că furnizarea serviciilor medicale către CAS Argeş a fost realizată chiar de către titularul cabinetului medical individual, A., şi nu de un alt medic angajat al acestui cabinet.

În consecinţă, Înalta Curte constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 118/F-CONT din 18.09.2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 noiembrie 2016.