Claim for late-payment interest on agricultural subsidies dismissed as prescribed under one-year limitation for separate compensation claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalului Bucureşti, secţia V-a civilă şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1062 din 23 septembrie 2014, ca urmare a declinării soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Centrul Judeţean Arad al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Arad", Centrul Judeţean Bacau al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Bacau", Centrul Judeţean Harghita al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Harghita", Centrul Judeţean Teleorman al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Teleorman", Centrul Judeţean Timis al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Timis", Centrul Judeţean Cluj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Cluj", Centrul Judeţean Brăila al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Brăila", Centrul Judeţean Vaslui al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Vaslui", Centrul Judeţean Botoşani al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura "Apia Botoşani, Centrul Judeţean Mehedinţi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Mehedinţi", Centrul Judeţean Neamţ al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Neamţ", Centrul Judeţean Iaşi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Iaşi", Centrul Judeţean Sibiu al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Sibiu", Centrul Judeţean Braşov al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Braşov", Centrul Judeţean Valcea al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Valcea", Centrul Judeţean Giurgiu al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Giurgiu", Centrul Judeţean Bihor al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Bihor", Centrul Judeţean Ialomiţa al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Ialomiţa", Centrul Judeţean Mureş al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Mureş", Centrul Judeţean Damboviţa al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Damboviţa", Centrul Judeţean Călăraşi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Călăraşi", Centrul Judeţean Hunedoara al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Hunedoara", Centrul Judeţean Gorj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Gorj", Centrul Judeţean Arges al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Argeş", Centrul Judeţean Alba al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Alba", Centrul Judeţean Buzău al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Buzău", Centrul Judeţean Bistriţa Năsăud al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Bistriţa Năsăud", Centrul Judeţean Galaţi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - "Apia Galaţi", Centrul Judeţean Caras Severin al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - "Apia Caras Severin", Centrul Judeţean Constanţa al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - "Apia Constanţa, Centrul Judeţean Olt al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - "Apia Olt", Centrul Judeţean Vrancea al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Vrancea", Centrul Judeţean Suceava al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Suceava", Centrul Judeţean Satu Mare al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Satu Mare, Centrul Judeţean Dolj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Dolj", Centrul Judeţean Maramureş al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - "Apia Maramureş", Centrul Judeţean Covasna al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Covasna", Centrul Judeţean Sălaj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - "Apia Sălaj", Centrul Judeţean Prahova al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - "Apia Prahova", Centrul Municipal Bucureşti al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - "Apia Bucureşti", Centrul Judeţean Ilfov al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - "Apia Ilfov", Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura Bucureşti - "Apia Centrală", solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 550.548,05 RON, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a plăţii cu întârziere a sumei de 2.123.715.13 RON, reprezentând sprijin de stat cuvenit în calitate de concesionar al activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 239 din 2 februarie 2015, a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat şi lipsei calităţii procesuale pasive.

Totodată, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, respingând cererea de chemare în judecată ca prescrisă.

2. Recursul

2.1. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., arătând că atacă soluţia doar în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, însă nu integral, ci exclusiv cu privire la sumele reprezentând penalităţi de întârziere născute ulterior datei de 11.06.2013, apreciind, în opinia sa, că pentru toată perioada scursă între 11.06.2013 - 11.06.2014 prescripţia extinctivă nu s-a împlinit pentru niciuna dintre sumele aferente acestui interval.

Astfel, în timp ce prescripţia debitului principal a început să curgă la data emiterii actelor administrative anulate, prescripţia debitului accesoriu a început să curgă pentru fiecare zi de întârziere, din respectiva zi de întârziere, timp de 1 an.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

2.2. Întâmpinarea

Prin întâmpinările formulate, în termen legal, intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 iunie 2016.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin acţiunea precizată de reclamantă la 12.01.2015, s-a arătat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 reprezintă temeiul juridic al acţiunii care vizează recuperarea unui prejudiciu cauzat prin emiterea unor acte administrative nelegale, constând în dobânda în sumă de 550.548,05 RON, urmare a plăţii cu întârziere a sumei de 2.123.715,13 RON, care reprezintă sprijin de stat cuvenit pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

Problema de drept ce se impune a fi dezlegată în cauză, în raport de soluţia recurată, este a termenului de prescripţie pentru despăgubirile solicitate, prevăzut de dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei".

Cunoscut este că Legea nr. 554/2004, prin art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (18) alin. (3), reglementează situaţia care constituie regula în contenciosul administrativ, aceea în care cererea de daune se formulează odată cu acţiunea principală îndreptată împotriva actului administrativ tipic sau asimilat, urmând soarta cererii principale.

Art. 19 se referă la o situaţie distinctă, în care persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri şi formulează această cerere pe cale separată, în termen de un an de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

Întreaga reglementare a acţiunii în contencios administrativ subiectiv conduce către ideea că acţiunea în răspundere patrimonială, chiar şi atunci când este formulată separat, are un caracter subsecvent acţiunii principale îndreptate împotriva unui act nelegal sau refuzului de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau un interes legitim.

Calea procesuală reglementată de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv încadrarea în termenul de un an prevăzut de aceste dispoziţii, se analizează prin raportare la elemente de fapt apte să conducă la concluzia că reclamanta a cunoscut efectiv întinderea pagubei sau trebuia să o cunoască prin diligenţe rezonabile în contextul circumstanţelor cauzei.

În speţa dedusă judecăţii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta cunoştea la momentul comunicării refuzului de către autoritatea publică pârâtă, care este valoarea pagubei suferite, respectiv prejudiciul cauzat, menţionând că acesta este în cuantum de 2.123.715,13 RON, reprezentând sprijin de stat aferent lunii ianuarie 2010, pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

Prin sentinţa nr. 2486/2013 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 5758/2013, reclamanta a primit satisfacţie, fiind obligate pârâtele să soluţioneze favorabil cererile de subvenţii înaintate de reclamantă şi refuzate la plată.

Despăgubirile solicitate prin prezenta acţiune conexă, tind la repararea integrală a prejudiciului cauzat, inclusiv sub forma beneficiului nerealizat, care în opinia reclamantei este echivalent cu dobânda legală aplicată sumei menţionată anterior, neachitată în termenul legal, prima plată fiind făcută la 17.04.2014, astfel cum aceasta a susţinut.

Or, atât întinderea prejudiciului principal cât şi a beneficiului nerealizat erau cunoscute sau trebuiau să fie cunoscute de reclamantă la momentul comunicării refuzului la plată, fiind evident că neachitarea debitului principal în termenul legal, generează accesorii.

Mai mult, în acest context prezintă relevanţă chiar susţinerea reclamantei din cuprinsul acţiunii, în sensul că lipsa de folosinţă a banilor este raportată la data expirării termenului de 30 de zile de plată a sumelor solicitate conform Anexei privind cererile de acordare a subvenţiei.

Deci, refuzul de plată al subvenţiilor solicitate este izvorul debitului principal cât şi al accesoriilor.

În altă ordine, prima instanţă nu a analizat pretenţiile reclamantei care vizau prejudiciul principal.

Referirile instanţei de fond la prescripţia dreptului la acţiune privind repararea prejudiciului principal sunt în legătură cu analiza prescripţiei dreptului material la acţiune în cauza de faţă privind dobânda accesorie, ambele având ca izvor refuzul de plată, în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 11.06.2014, astfel că sunt nefondate criticile recurentei din această perspectivă.

Aspectele înfăţişate de recurenta-reclamantă cu referire la data de 17.04.2014, când au fost puse în executare hotărârile judecătoreşti irevocabile menţionate, fiind începută plata subvenţiei solicitate, nu se circumscriu situaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu prezintă relevanţă sub aspectul cunoaşterii întinderii pagubei, această dată putând fi avută eventual în vedere doar din perspectiva dispoziţiilor art. 24 din aceeaşi lege.

De altfel, raportarea recurentei-reclamante la intervalul 11.06.2013 - 11.06.2014, pentru care s-a menţionat că termenul de prescripţie nu s-a împlinit, nu se bazează pe niciun fundament de fapt şi de drept aplicabil în cauză.

Ţinând seama de împrejurările descrise mai sus, interpretarea Curţii de apel în ceea ce priveşte calculul termenului de prescripţie corespunde literei şi spiritului dispoziţiilor prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

În concluzie, este corectă soluţia primei instanţe, fiind nefondate criticile prezentate de recurentă.

Dincolo de aceste aspecte, este fără putinţă de tăgadă că atât la data formulării acţiunii privind refuzul de plată al sumelor reprezentând prejudiciul principal, cât şi la data pronunţării sentinţei nr. 2486 din 7.05.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta trebuia să cunoască prin diligenţe rezonabile întinderea integrală a pagubei, astfel că şi în raport de aceste împrejurări, formularea acţiunii de faţă, la data de 11.06.2014, nu întruneşte cerinţele privind respectarea termenului de prescripţie prevăzut de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 239 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2016.