EU fund restitution after beneficiary enters judicial reorganization: whether insolvency alone constitutes a sanctionable irregularity under O.U.G. 66/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a solicitat în principal, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 24.09.2012 de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Centru Alba Iulia şi anularea Deciziei nr. 31624 din 22 noiembrie 2012 prin care pârâta a respins contestaţia subscrisei, înregistrată la pârâtă sub nr. 28693 din 24.10.2012; în subsidiar, a cerut cenzurarea măsurii dispuse prin Procesul-verbal atacat pentru a respecta principiul proporţionalităţii măsurii.

Totodată, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 24.09.2012, până la soluţionarea prezentei cauze.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1267 din 16 aprilie 2014, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

2. Recursul

2.1. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 11 decembrie 2013 prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Europene a Drepturilor Omului a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu a prezentat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de respingere a acţiunii, pentru a se putea exercita în mod eficient controlul judiciar, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare către aceeaşi instanţă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, temei al sancţionării sale. S-a arătat că în ipoteza declanşării procedurii insolvenţei faţă de un beneficiar, autorităţile competente au exclusiv dreptul de a declanşa o procedură de verificare în vederea constatării neregulilor şi sancţionării acestora, dacă este cazul, fără însă ca în acest mod, deschiderea procedurii insolvenţei şi intrarea în procedura reorganizării judiciare, ca urmare a limitării unilaterale a angajamentului de finanţare asumat de pârâtă, să capete per se valenţa unei nereguli, astfel cum este definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 nu-i sunt aplicabile, contractul de finanţare fiind încheiat anterior acestui act normativ.

De asemenea, activitatea de control nu a identificat nicio acţiune sau inacţiune care să fi prejudiciat bugetul Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât respectă planul de reorganizare iar proiectul funcţionează potrivit destinaţiei sale, aceea de pensiune agroturistică.

A menţionat recurenta-reclamantă că în mod greşit prin încheierea recurată i-a fost respinsă cererea de sesizare a CJUE pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Secţiunea B a Acordului Multianual de finanţare încheiat la 2.02.2001 între Comisia Comunităţilor Europene şi Guvernul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 5.07.2001.

În opinia recurentei-reclamante, pronunţarea unei hotărâri preliminare este necesară pentru că pârâta APDRP încearcă să interpreteze aceste dispoziţii în sensul că intrarea în reorganizare a beneficiarului de fonduri europene prin Programul SAPARD reprezintă o "modificare substanţială a proiectului" şi conduce la neeligibilitatea cheltuielilor reprezentând sumele plătite beneficiarului.

2.2. Întâmpinarea

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizare conform O.U.G. nr. 41/2014) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 iunie 2016.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat, reţine că este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 24.09.2012, emis de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de restituire a sumei decontate de pârâtă, creanţa bugetară fiind în cuantum de 183.273,25 RON.

În cuprinsul procesului-verbal menţionat s-a reţinut, în esenţă, că potrivit contractului cadru încheiat între părţi, pârâta a acordat reclamantei o finanţare nerambursabilă din fonduri europene pentru înfiinţarea unei pensiuni turistice în localitatea Vama Buzăului, jud. Braşov. Urmare intrării reclamantei în procedura generală de insolvenţă, s-a constatat că suma decontată de pârâtă a devenit neeligibilă, ca urmare a încălcării de către reclamantă a criteriilor de eligibilitate şi selecţie asumate la momentul depunerii cererii de finanţare, astfel că s-a făcut aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Temeiul de drept reţinut în cuprinsul acestui proces-verbal îl reprezintă disp. art. 26, 36 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 4 alin. (4) din Acordul Multianual de Finanţare din 2.02.2001, contractul din 2.04.2007 şi anexele acestuia.

Prin Decizia nr. 31624 din 22 noiembrie 2012, comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul APDRP a respins contestaţia administrativă formulată de reclamantă.

Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că actele atacate sunt legale şi temeinice, pârâta făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, precum şi a prevederilor contractului de finanţare.

În esenţă, Curtea a reţinut că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Anexa la contractul de finanţare încheiat de părţi, în sensul că beneficiarul este obligat să respecte pe toată durata contractului (perioada de execuţie la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcute de APDRP) criteriile de eligibilitate şi selecţie înscrise în cererea de finanţare, în condiţiile în care cererea de finanţare rezultă că pentru eligibilitatea cererii era necesară prezentarea unui certificat eliberat de Oficiul Registrului Comerţului din care să rezulte că reclamanta nu se află în procedura reorganizării judiciare sau falimentului, iar aceasta a declarat că nu este în curs de a fi supusă acestor proceduri.

Nerespectarea dispoziţiilor contractuale, respectiv intrarea reclamantei în procedura reorganizării judiciare a fost apreciată neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, prima instanţă a apreciat ca fiind aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, respectiv art. 66 .

Real este că prin sentinţa civilă nr. 308/SIND din 15.02.2012 a Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. x/2010, a fost confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea S.C. A. S.R.L., fiind necontestat că în prezent este în derulare acest plan de reorganizare.

Anterior, datei pronunţării sentinţei nr. 1267/16.04.2014, Curtea Constituţională a examinat constituţionalitatea disp. art. 36 din O.U.G. nr. 36/2011, reţinut ca temei legal al actelor administrative contestate în cauză, de autoritatea publică pârâtă.

Este adevărat că prin Decizia nr. 342/24.09.2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 669 din 31.10.2013 s-a constatat că disp. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Însă, Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 342/2013 a reţinut, printre altele, că "Tocmai de aceea, instanţa de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei şi care, eventual, au condus la intrarea în insolvenţă, precum şi să facă aplicarea art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011".

Din cuprinsul sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond nu a analizat cauza şi din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 342/2013 a Curţii Constituţionale.

Întrucât, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, atât considerentele cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă juridică tuturor subiectelor de drept, se impune casarea sentinţei recurate pentru ca instanţa de fond să verifice existenţa neregulilor, avându-se în vedere şi considerentele reţinute de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 342/2013, în analiza privind constituţionalitatea disp. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, fiind vorba de un litigiu în curs, raportul juridic dedus judecăţii nefiind epuizat, se vor analiza de instanţă, în rejudecare, şi aspectele referitoare la incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, avându-se în vedere că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale.

Se impune a fi avută în vedere şi jurisprudenţa recentă a CJUE, respectiv Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, urmând a se analiza şi stabili în cauză, dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul vechii legi, respectiv O.G. nr. 79/2003, aceste aspecte făcând, în concret, obiect al criticilor recurentei-reclamante care trebuie analizate cu respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2), art. 497 din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul recurentei-reclamante, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva încheierii de şedinţă din 11 decembrie 2013 şi sentinţei nr. 1267 din 16 aprilie 2014 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2016.