Legality of public sector recruitment contests in institutional reorganizations: statutory exclusion of general civil service framework via specific legislative mandates

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii. Derularea procedurii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a stabilirii competenţei soluţionării cauzei în favoarea acestei instanţe, prin Decizia nr. 7684 din 10 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe calea regulatorului de competenţă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Stat în Construcţii, şi Ministerul Dezvoltării Rurale şi Turismului, anularea Ordinelor nr. 1176 din 16 martie 2011 şi nr. 2973 din 29.11.2011 emise de Ministerul Dezvoltării Rurale şi Turismului, anularea Deciziilor nr. 897, 902 şi 904 din 29.11.2011 emise de Secretarul general al Inspectoratul de Stat în Construcţii, bibliografia stabilită pentru concurs, anularea Examenului/Concursului din 05.12.2011 organizat la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia, pentru ocuparea posturilor de execuţie, anularea notificărilor făcute de pârâţi reclamanţilor, anularea Procesului-verbal nr. SG 12896 din 8 decembrie 2011 privind rezultatele obţinute la concursul din data de 05.12.2011 la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia, anularea Procesului-verbal nr. SG 13078 din 9.12.2011 privind rezultatele soluţionării contestaţiilor la concursul din data de 05.12.2011 la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că Ordinele ministrului MDRT nr. 1176 din 16 martie 2011 şi nr. 2973 din 29 noiembrie 2011 sunt nule, având în vedere că nu au fost publicate în Monitorul Oficial.

Totodată, au susţinut că între H.G. nr. 286/2011 şi Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului din 05.12.2011 există diferenţe semnificative, în organizarea concursului fiind nesocotite dispoziţiile hotărârii de guvern cu privire la: termenul în care trebuia anunţat concursul şi stabilite comisiile de examen şi soluţionare a contestaţiilor, componenţa comisiilor şi calificarea membrilor comisiilor, modul de stabilire şi comunicare a punctajului maxim pentru fiecare subiect, modul de stabilire şi afişare a rezultatelor obţinute de candidaţi, modalitatea de extragere a plicului sigilat cu subiectele de concurs şi de desfăşurare a probelor concursului.

Reclamantele G. şi H. au formulat precizări la acţiunea principală, solicitând anularea Ordinului ministrului MDRT nr. 1176 din 16.03.2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Inspectoratului de Stat în Construcţii - ISC, anularea Ordinului ministrului MDRT nr. 2973 din 29.11.2011 privind aprobarea Structurii Organizatorice detaliate a Inspectoratului de Stat în Construcţii - ISC, anularea Deciziei Secretarului General al ISC nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structura organizatorica a Inspectoratului de Stat în Construcţii -ISC, anularea Deciziei Secretarului General nr. 902 din 29.11.2011 privind constituirea şi stabilirea componentei comisiei de concurs/examen, organizat in data de 05.12.2011, anularea Deciziei Secretarului General nr. 904/29.11.2011 privind constituirea şi stabilirea componenţei comisiei de soluţionare a contestaţiilor la concurs/examen, organizat în data de 05.12,2011, anularea bibliografiei în vederea susţinerii concursului organizat pentru ocuparea posturilor de execuţie de inspector de specialitate, subinginer şi referent (laborant) din cadrul DRC din structura ISC şi a concursului/examenului din data de 05.12.2011 organizat la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia, pentru ocuparea posturilor de execuţie, precum şi anularea tuturor Notificărilor primite de reclamanţi, astfel: pentru G. - Notificarea ISC nr. SG 12118 din 29 noiembrie 2011 şi H.-Notificarea ISC nr. SG 12121 din 29.11.2011, a Procesului-verbal nr. SG12896 din 08.12.2011 privind rezultatele obţinute la concursul din data de 05.12.2011 la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia şi a Procesului-verbal nr. SG 13078 din 09.12.2011 privind rezultatele soluţionării contestaţiilor la concursul din data de 05:12.2011 la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia.

Prin sentinţa nr. 155 din 8 mai 2014, pronunţată în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Stat în Construcţii, Ministerul Dezvoltării Rurale şi Turismului.

Prin Decizia nr. 1806 din data de 30 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de reclamanţii D. şi C. împotriva sentinţei nr. 155 din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a casat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, constatând că în mod greşit prima instanţă nu a analizat motivele de fapt şi de drept ale reclamanţilor-recurenţi referitoare la nulitatea şi nelegalitatea celor trei decizii emise de Secretarul General al Inspectoratului de Stat în Construcţii şi nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere din acţiune privind anularea Concursului/Examenului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia pentru ocuparea posturilor de execuţie, ceea ce echivalează cu necercetarea în întregime a fondului procesului.

În cauză, petenta I. şi reclamanta B. au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul reclamanţilor, solicitând admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative contestate, respectiv a Deciziilor nr. 897 din 29 noiembrie 2011, 902 din 29 noiembrie 2011 şi nr. 904 din 29.11.2011, anularea notificărilor ISC şi a proceselor-verbale privind rezultate obţinute la concurs şi soluţionarea contestaţiilor.

Prin întâmpinare, Inspectoratul de Stat în Construcţii a solicitat schimbarea calificării cererilor din accesorii în cereri de intervenţie în interes propriu şi respingerea lor ca tardive, iar în subsidiar respingerea cererilor de intervenţie accesorii formulate de intervenientele B. şi I. ca inadmisibile.

A arătat că cele două cereri sunt lipsite de interes, iar cererea intervenientei B. este inadmisibilă având în vedere că aceasta a avut anterior calitatea de reclamantă în cauză.

Pe fond, faţă de solicitările intervenientelor de anulare a actelor administrative contestate, a solicitat să se aibă în vedere considerentele deciziei de casare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.12.2015, prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de B., aceasta având deja calitate de parte în cauză, şi a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie formulată de I.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în fond după casare, prin sentinţa nr. 46 din 3 februarie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamanţi şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta I. în interesul reclamanţilor.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Notificările din data de 29.11.2011, reclamanţii au fost înştiinţaţi cu privire la modificările intervenite în structura organizatorică a instituţiei, fiindu-le comunicat numărul de posturi de inspector de specialitate aprobat pentru Compartimentul Control şi Inspecţie pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii corespunzător, potrivit Ordinului MDRT nr. 2973/2011, precum şi faptul că aceste posturi vor fi ocupate prin concurs organizat la data de 05.12.2011, potrivit Regulamentului aprobat prin Decizia Secretarului General nr. 897/2011, concurs la care trebuie să se înscrie în termen de 3 zile de la primirea notificării.

În urma participării la concursul organizat la data de 05.12.2011, reclamanţii au fost declaraţi "respinşi", rezultat menţinut şi în urma soluţionării contestaţiilor acestora.

Printr-un nou set de notificări emise la data de 19.12.2011, respectiv 20.11.2011, reclamanţii au fost informaţi cu privire la desfiinţarea postului pe care îl ocupă, precum şi cu privire la faptul că după trecerea unui interval de preaviz de 20 de zile lucrătoare de la comunicare, contractul individual de muncă încheiat cu I.S.C. va înceta potrivit prevederilor art. 65 şi 75 alin. (1) din Codul muncii.

Ulterior, au fost respinse şi plângerile prealabile formulate de reclamanţi la data de 27.12.2011, prin care au solicitat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului anularea actelor administrative reprezentate de H.G. nr. 1157/2011, Ordinul MDRT nr. 2973/2011, Decizia secretarului general al ISC nr. 897/2011 şi 904/2011, bibliografia de examen şi Notificarea I.S.C. din data de 29.11.2011.

Prin instanţă a reţinut că reclamanţii au invocat încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în organizarea concursului, respectiv art. II şi III alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2011 care prevăd că numai posturile de conducere de la nivelul direcţiilor regionale se ocupă prin concurs, nu şi posturile de execuţie, H.G. nr. 1335/2010, H.G. nr. 1157 din 25 noiembrie 2011 şi H.G. nr. 286/2011.

Reclamanţii au arătat că în cauză nu a fost respectat termenul prevăzut de art. II alin. (2) din H.G. nr. 1157 din 25 noiembrie 2011, faptul că Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 897 din 29.11.2011 a Secretarului General al I.S.C. încalcă prevederile H.G. nr. 286/2011, emiterea actelor administrative de o persoană necompetentă, precum şi nerespectarea propriului regulament cu ocazia desfăşurării concursului organizat la data de 05.12.2011 de instituţia pârâtă.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 93/2011 prin organizarea concursului pentru altă categorie de posturi decât cele avute în vedere de actul normativ, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. III din aceeaşi ordonanţă înlătură orice dubiu cu privire la modalitatea de ocupare a posturilor în cadrul noii structuri organizatorice determinată de modificarea O.G. nr. 63/2001.

În acelaşi sens, a reţinut şi prevederile art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011 privind modificarea şi completarea H.G. nr. 1335/2010 pentru aprobarea atribuţiilor generale şi specifice, a structurii organizatorice şi a numărului maxim de posturi, precum şi a normării parcului auto şi a consumului de carburanţi ale Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.

Aşa fiind, a reţinut că modalitatea unică de ocupare atât a posturilor de conducere cât şi a celor de execuţie este concursul/examenul organizat în condiţiile legii, fără nicio distincţie, fiind lipsit de relevanţă faptul că, aşa cum susţin reclamanţii, în nota de fundamentare a H.G. nr. 1157/2011 sunt vizate alte categorii de posturi decât cele ocupate de aceştia.

Ceea ce a produs efecte juridice în legătură cu reorganizarea instituţiei pârâte sunt dispoziţiile celor două acte normative anterior menţionate, în termenii şi condiţiile expres stipulate şi a căror aplicare nu poate fi înlăturată pentru o eventuală neconcordanţă cu nota de fundamentare în temeiul cărora au fost emise.

Prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 93/2011 şi H.G. nr. 1157/2011, prin organizarea concursului/examenului pentru încadrarea personalului în conformitate cu acestea. În egală măsură, a apreciat că nu pot fi reţinute susţinerile reclamanţilor referitoare la nulitatea deciziilor Secretarului General al ISC nr. 897/2011, 902/2011 şi 904/2011, prin care a fost aprobat regulamentul de concurs, constituirea şi componenţa comisiei de examen şi a comisiei de soluţionare a contestaţiilor, ca urmare a emiterii acestora de către o persoană necompetentă, având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (1) a), c) şi f), din Regulamentul de organizare şi funcţionare al ISC aprobat prin Ordinul MDRT nr. 1176/2011 şi art. 9 alin. (2) din acelaşi ordin.

De asemenea, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011, potrivit cărora încadrarea personalului în noua structură organizatorică urma să se facă prin concurs/examen organizat în cadrul instituţiei.

Or, în condiţiile în care reorganizarea instituţiei pârâte s-a dispus prin O.U.G. nr. 93/2011 şi atât acest act normativ, cât şi H.G. nr. 1157/2011, contrasemnată de ministrul dezvoltării regionale şi turismului, impun organizarea concursului/examenului în cadrul instituţiei pentru încadrarea personalului în noua structură organizatorică, iar Secretarul General al ISC exercită în temeiul regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de resort atribuţii legate de numirea, promovarea şi concedierea personalului, nu se poate susţine că deciziile în discuţie ar fi fost emise de o persoană necompetentă, ori în absenţa aprobării ordonatorului principal de credite.

Judecătorul fondului a reţinut că legalitatea celor trei decizii emise de Secretarul General al Inspectoratul de Stat în Construcţii nu poate fi pusă în discuţie pentru neconformarea acestora cu dispoziţiilor H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

În acest sens a reţinut, pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din cuprinsul acestuia, că dispoziţiile regulamentului nu se aplică instituţiilor şi autorităţilor publice care prin statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate au reglementat încadrarea şi promovarea personalului contractual.

Ca atare, reglementând, aşa cum rezultă din chiar denumirea acestuia, principiile generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant şi criteriile de promovare în grade sau trepte imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar, Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 286/2011 îşi găseşte aplicabilitate numai în absenţa unei reglementări proprii a autorităţii sau instituţiei publice care, în funcţie de specificul şi condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii poate opta sau nu pentru preluarea dispoziţiilor regulamentului cadru.

În cauză, instituţia pârâtă, prin Decizia nr. 897 din 29 noiembrie 2011 a Secretarului General, şi-a elaborat propriul regulament privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a ISC, regulament care, contrar susţinerilor reclamanţilor, nu este emis în aplicarea H.G. nr. 286/2011, ci a O.U.G. nr. 93/2011.

Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut că suntem în prezenţa unui concurs organizat ca urmare a restructurării instituţiei publice, iar nu pentru ocuparea unor posturi vacante sau temporar vacante căci, aşa cum este menţionat chiar în notificările şi adresele comunicate reclamanţilor înainte şi ulterior susţinerii examenului, niciunul din posturile din noua structură a instituţiei nu era vacant, ci dimpotrivă, exista un număr prea mare de angajaţi raportat la posturile existente.

În opinia judecătorului fondului, rămân lipsite de fundament, fiind de prisos a mai fi analizate, susţinerile reclamanţilor referitoare la încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 286/2011, legalitatea actelor administrative contestate şi a concursului derulat la data de 05.12.2011 neputând fi pusă în discuţie de nerespectarea unui act normativ inaplicabil în speţa de dusă judecăţii.

În cauză, prima instanţă a apreciat că nu pot fi primite nici susţinerile reclamanţilor în ceea ce priveşte nerespectarea termenului prevăzut de art. II alin. (2) din H.G. nr. 1157/2011.

Potrivit textului de lege citat, nu ne aflăm în prezenţa unui termen prohibitiv care să împiedice demararea procedurii de reorganizare până la împlinirea acestuia, aşa cum susţin reclamanţii, ci a unui termen peremptoriu în interiorul căruia trebuie aplicată procedura legală de restructurare, termen ce nu poate fi mai mic de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ şi pe care instituţia pârâtă nu l-a încălcat prin publicarea anunţului de organizare a concursului/examenului, bibliografiei şi cererii tip de înscriere la data de 21.11.2011.

Legalitatea deciziilor Secretarului General al Inspectoratul de Stat în Construcţii nr. 902/2011 şi nr. 904/2011 prin care au fost constituite comisiile de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor nu poate fi pusă în discuţie nici prin raportare la Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 897/2011, adoptată de pârât, nefiind probată vreo vătămare rezultată din calculul eronat al termenului de 7 zile prevăzut de art. 3 alin. (3) din regulament, după cum nu a fost probată eventuala incompatibilitate ori neîndeplinirea unei alte condiţii prevăzute de art. 6 de către vreunul din membrii celor două comisii.

Cât priveşte celelalte susţineri vizând neconcordanţa bibliografiei de concurs cu specificul funcţiei, numărul probelor de concurs, durata acestora şi modalitatea concretă de desfăşurare, modul de extragere a plicului cu subiectele şi celelalte aspecte vizând procedura de derulare a concursului, prima instanţă a reţinut că acestea exced obiectului de analiză a instanţei de contencios administrativ, în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de examen sau de soluţionare a contestaţiilor pentru a verifica aspecte punctuale ce intră în atribuţiile administrative ale celor două comisii şi pe care reclamanţii nu au înţeles să le sesizeze cu ocazia derulării concursului, susţineri care, de altfel, rămân fără suport probator.

În raport cu soluţia preconizată asupra cererii principale, prima instanţă a respins şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamanţilor de intervenienta I..

3. Recursurile exercitate împotriva sentinţei nr. 46 din 3 februarie 2016 a Curţii de Apel Craiova

Reclamanţii D., B., C. şi intervenienta I. au formulat recurs, prin care au invocat încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenţii susţin că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea disp. art. II, III alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii, H.G. nr. 1335/2010, art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011, H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale publicat în Monitorul Oficial nr. 221/2011, raportat la art. 2 şi 8 din Legea nr. 554/2004, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului în noua structură organizatorică a ISC, aprobat prin Decizia nr. 897/2011.

Recurenţii arată că instanţa de fond nu a analizat argumentele reclamanţilor referitoare la nelegalitatea actelor administrative preluând apărările pârâţilor.

Referitor la interpretarea şi aplicarea disp. art. II şi III alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2011, prima instanţă a acordat, în mod greşit, un efect juridic prioritar, art. III în raport de art. II, atâta timp cât metoda de interpretare sistematică a unui act normativ obligă la corelarea textelor de lege prin efectul subsecvenţial.

Art. II din O.U.G. nr. 93/2011 a prevăzut că posturile de conducere de la nivelul direcţiilor regionale se ocupă prin concurs organizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar art. III alin. (2) nu poate fi interpretat/aplicat decât în strânsă legătură cu art. II, în sens contrar, redactarea art. II nu ar fi avut nicio argumentare legală.

Interpretarea disp. art. II şi III din O.U.G. nr. 93/2011 are în vedere H.G. nr. 1157/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1335/2010, cu două ipoteze: ocuparea posturilor de conducere şi încadrarea personalului în structura organizatorică şi în limita numărului de posturi, aprobate prin hotărâre, ca urmare a desfiinţării posturilor potrivit art. I pct. 1.

Instanţa de fond nu a analizat însă dacă reclamantul D., care a deţinut funcţia de inspector şef la data aprobării H.G. nr. 1157/2011, a avut posibilitatea participării la concurs pentru postul de conducere corespunzător aprobat, la nivel naţional şi nu restrictiv, numai la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia.

Participarea la concurs a fost limitată pentru posturile de execuţie inspector de specialitate în cadrul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia şi nu la nivelul posturilor de conducere în cadrul ISC la nivel regional/naţional.

Instanţa de fond nu a analizat dacă posturile ocupate de reclamanţi/intervenienţi au fost desfiinţate dacă posturile aprobate prin H.G. nr. 1157/2011 erau noi sau vacante, numai acestea din urmă impunând participarea la concurs/examen.

Prima instanţă nu a avut în vedere nici nota de fundamentare a H.G. nr. 1157/2011, ce precizează scopul actului administrativ, respectiv reorganizarea ISC şi detaliază situaţia posturilor de execuţie care au fost reduse/desfiinţate ca efect al adoptării O.U.G. nr. 93/2011.

Contrar motivării primei instanţe, efectele juridice produse de actele normative trebuie să reflecte conţinutul acestora şi al notei de fundamentare.

În speţă, aceste date concordă, însă instanţa de fond le-a interpretat greşit şi s-a limitat numai la aplicarea disp. art. I din H.G. nr. 1157/2011, fără să aibă în vedere şi disp. art. II care au stabilit situaţia posturilor restructurate şi desfiinţate.

Atâta timp cât reclamanţii/intervenienţii îşi desfăşurau activitatea specifică posturilor de inspector de specialitate, anterior emiterii actelor administrative, procedura de desfăşurare şi organizare a concursului/examen în baza Deciziei nr. 897/2011 (regulament aprobat) este nelegală.

Se mai arată că, în condiţiile în care posturile de inspector de specialitate nu au fost reduse din structura organizatorică a ISC, ci ocupate prin detaşare de alte persoane din afara instituţiei, este fără dubiu că actele administrative sunt nelegale, deoarece reorganizarea nu s-a realizat.

Prin urmare şi Decizia nr. 897/2011 este nelegală, dar şi actele administrative subsecvente, deciziile Secretarului general al ISC, notificările, procesul-verbal privind rezultatele obţinute la concurs, procesul-verbal privind rezultatele soluţionării contestaţiilor.

H.G. nr. 286/2011 şi Decizia nr. 897/2011 stabilesc condiţiile şi procedura de desfăşurare a concursului pentru posturi vacante în instituţii publice, iar decizia, act administrativ cu valoare juridică inferioară unei hotărâri de guvern nu poate să prevadă dispoziţii contrare.

Art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 286/2011 prevede că anunţul privind concursul se afişează cu cel puţin 30 de zile anterior datei susţinerii concursului, însă Decizia nr. 897/2011 a stabilit în mod nelegal, un termen de 3 zile de la aprobarea statului de funcţii.

De asemenea, contrar dispoziţiilor H.G. nr. 286/2011 şi ale Deciziei nr. 897/2011 nu sunt prevăzute niciunul dintre elementele obligatorii ale procedurii prealabile desfăşurării concursului respectiv: numărul de posturi, data, ora, locul de desfăşurare al concursului, bibliografia.

Au fost ignorate şi dispoziţiile referitoare la constituirea comisiilor de concurs, componenţa acestora, punctajul, dovada identităţii, semnarea borderoului când se predă lucrarea, aspecte contestate în timpul derulării probei scrise, afişarea rezultatelor, termenul de contestare, cuprinse în H.G. nr. 286/2011.

Au fost susţinute două probe, în loc de trei, câte au fost anunţate pe site-ul ISC, aceste nereguli completând încălcarea dispoziţiilor legale sus-menţionate.

4. Apărările formulate de intimaţii Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Prin întâmpinările depuse la dosar, s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, actele administrative atacate au caracter individual şi nu normativ, disp. art. III din O.U.G. nr. 93/2011 stabilesc neechivoc că încadrarea personalului în noua structură organizatorică a ISC se face prin concurs, în acelaşi sens sunt şi prevederile art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011.

În acelaşi sens, intimaţii susţin legalitatea actelor administrative subsecvente şi neaplicarea disp. H.G. nr. 286/2011.

În calea de atac a recursului au fost admise în principiu cererile de intervenţie accesorie formulate de J. şi K.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor formulate

Recursurile sunt nefondate.

1. Cu privire la interpretarea şi aplicarea disp. art. II şi art. III alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii

În preambulul ordonanţei se arată că actul normativ a fost adoptat ca urmare a constrângerilor bugetare şi necesităţii implementării unor măsuri unitare la nivelul tuturor instituţiilor.

Măsurile de reorganizare ce urmau să fie luate, au constat în scăderea numărului personalului cu funcţii de conducere şi eficientizarea activităţii inspectoratelor regionale în construcţii, care vor funcţiona cu un aparat de lucru suplu, pe o arie teritorială de competenţă construită pe limitele teritoriale ale regiunilor de dezvoltare ale României, conform Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România.

Art. II din O.U.G. nr. 93/2011 prevede că posturile de conducere de la nivelul direcţiilor regionale în construcţii şi de la nivelul direcţiei Regionale în Construcţii Bucureşti - Ilfov se ocupă prin concurs, organizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Potrivit art. III din O.U.G. nr. 93/2011 - Încetarea contractelor individuale de muncă drept urmare a aplicării prevederilor art. I se face cu respectarea termenelor şi a procedurilor prevăzute de legislaţia muncii şi protecţiei sociale în vigoare.

Încadrarea personalului în noua structură organizatorică a ISC, în limita posturilor care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, se face prin concurs, în conformitate cu termenele şi procedurile legale în vigoare.

Dispoziţiile art. II şi III alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 93/2011 se interpretează sistematic şi coroborat, fără să se facă abstracţie de alin. (1) al art. III aşa cum susţin recurenţii.

Dacă se realizează o interpretare corectă a acestor prevederi, se ajunge la concluzia că, prin art. II s-a urmărit scăderea numărului de posturi de conducere care se ocupă prin concurs, după încetarea contractelor individuale de muncă (art. III alin. (1) şi, concomitent, încadrarea personalului de execuţie în noua structură organizatorică se realizează tot prin concurs, aşa cum se prevede în art. III alin. (2).

Toate posturile, atât de conducere, cât şi de execuţie, cuprinse în noua structură organizatorică, se ocupă prin concurs, deoarece textele sus-menţionate nu fac vreo distincţie între posturi noi şi posturi vacante.

2. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 1335/2010, modificate prin art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011

H.G. nr. 1157/2011 a prevăzut la art. I pct. 11 că numărul maxim de posturi aprobat pentru ISCA este de 750, prin restructurarea şi desfiinţarea, în condiţiile legii a unui număr de 125 de posturi.

Prin art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011 s-a prevăzut că ocuparea posturilor de conducere, precum şi încadrarea personalului în structura organizatorică şi în limita numărului de posturi aprobate prin hotărâre, ca urmare a desfiinţării posturilor conform prevederilor art. I pct. 1 şi a restructurării la nivelul ISC se fac prin concurs/examen organizat în cadrul instituţiei, în conformitate cu termenele şi prevederile legale în vigoare.

Din conţinutul dispoziţiilor sus-menţionate, în acord cu cele cuprinse în O.U.G. nr. 93/2011, s-a stipulat foarte clar că toate posturile, fie că sunt de execuţie, desfiinţate sau reorganizate, se ocupă în noua structură organizatorică numai prin concurs/examen.

Astfel, chiar şi în ipoteza dată de recurenţi prin motivele de recurs, posturi ocupate sau vacante, modalitatea de accedere la acestea este concursul/examenul.

Deoarece concursul s-a organizat pentru fiecare direcţie regională, este firesc ca persoanele ce aveau funcţii e conducere să participe la concursul organizat la acel nivel.

3. Referitor la încălcarea prevederilor H.G. nr. 286/2011 raportat la art. 2 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi Decizia nr. 897/2011

Art. 2 din H.G. nr. 286/2011 permite ca prin statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate să se reglementeze încadrarea şi promovarea personalului contractual, iar în această situaţie, dispoziţiile Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale [...] să nu se aplice.

În atare situaţie, având în vedere specificul restructurării ISC, a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examen în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a ISC, aprobat prin Decizia nr. 897/2011.

Întrucât derogarea de la disp. H.G. nr. 286/2011 este posibilă în virtutea chiar a normelor cuprinse în acest act administrativ, susţinerea recurenţilor, conform căreia Decizia nr. 897/2011 încalcă prevederile Regulamentului-cadru este nefondată.

Decizia nr. 897/2011 a fost emisă în temeiul O.U.G. nr. 93/2011 şi reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter invididual, deoarece execută în concret legea şi are în vedere situaţia particulară a desfăşurării concursului/examen aprobat prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului.

În acest sens, secretarul general are competenţa emiterii actului fără să se încalce dispoziţiile Legii nr. 24/2000 sau cele ale Legii nr. 554/2004.

În plus, paralela pe care au realizat-o recurenţii între dispoziţiile H.G. nr. 286/2011 şi cele ale Deciziei nr. 897/2011 nu are relevanţă în cauză, în raport de faptul că hotărârea de guvern nu s-a aplicat cu ocazia desfăşurării examenului/concurs.

Cu privire la desfăşurarea concursului/examen se constată că recurenţi au făcut doar o enumerare a unor neregularităţi, însă aceştia nu au demonstrat vătămarea suferită. Recurenţii aveau posibilitatea să formuleze contestaţie însă nu au uzat de această cale de atac.

Referitor la faptul că subiectele nu au fost în concordanţă cu specificul postului, excede competenţei instanţei de contencios administrativ, iar recurenţii puteau recurge la contestarea acestora, cele decise de comisia de contestaţii, rămânând definitive, demonstrând legalitatea desfăşurării concursului.

În concluzie, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursurile vor fi respinse ca nefondate şi ca o consecinţă a soluţiei adoptate, vor fi respinse şi cererile de intervenţie accesorie formulate în calea de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de B., C., D. şi de I. împotriva sentinţei nr. 46 din 3 februarie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererile de intervenţie accesorie formulate în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2016.