Judicial resignation and transfer request: appeal dismissed for lack of merit

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 aprilie 2016 contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 334 din 29.03.2016 pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii de a dispune, în consecinţa eliberării sale din funcţia din Preşedinte al Judecătoriei Feteşti, continuarea activităţii la Tribunalul Dolj, conform prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esenţă, că, argumentele invocate de intimatul CSM in considerentele hotărârii recurate nu pot fi reţinute, aceasta fiind dată cu ignorarea sau interpretarea greşită a dispoziţiilor din Legea nr. 303/2004 privind privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii ale unor hotărâri de principiu ale CSM, dar şi practica unitara şi constanta a CSM in soluţionarea cererilor de continuare a activităţii la încetarea funcţiei de conducere.

În primul rând, susţine contestatorul, nu poate fi acceptat argumentul lipsei posturilor vacante, atâta vreme cat, conform listei posturilor vacante publicate pe site-ul CSM la data discutării cererii sale de eliberare din funcţia de preşedinte al judecătoriei Feteşti şi continuarea activităţii la Tribunalul Dolj, respectiv 17.12.2015, la Tribunalul Dolj era un post vacant.

Din examinarea ordinii de zi a şedinţei secţiei de judecători din data de 17.12.2015, rezultă în mod evident că solicitarea sa privind eliberarea din funcţia de conducere deţinută şi continuarea activităţii la Tribunalul Dolj înregistrată sub nr. 27987/2015, a figurat pe ordinea de zi la punctul nr. 7, înaintea cererilor de transfer formulate pentru aceeaşi instanţă, evidenţiate la punctul nr. 11 pe ordinea de zi a aceleiaşi şedinţe, cererea subsemnatului fiind aşadar analizată anterior sesiunii de transferuri, moment în care exista loc vacant.

Î n egală măsură, solicită a se observa şi faptul că locul vacant la Tribunalul Dolj în considerarea căruia a solicitat continuarea activităţii la această instanţă, a fost ocupat la aceeaşi dată, prin transferul judecătorului B. de la Judecătoria Craiova, dispus prin Hotărârea nr. 1071 din 17 decembrie 2015 a aceleiaşi Secţii pentru judecători, hotărâre care se plasează din punct de vedere cronologic ulterior Hotărârii nr. 1048 din 17 decembrie 2015, prin care s-a respins cererea sa, la momentul soluţionării acesteia existând aşadar în mod evident loc vacant.

Prin urmare, CSM nu-şi poate invoca, în susţinerea respingerii cererii sale propria culpă, constând în nerespectarea ordinii de soluţionare a cererilor şi nici nu-i poate opune lipsa unui post vacant la Tribunalul Dolj, acesta fiind ocupat ulterior şi nu anterior soluţionării cererii mele.

Mai mult decât atât, apreciază contestatorul că dispoziţiile art. 134<SUP>1</SUP> alin. (3) din Legea nr. 304/2004 reţinute în cuprinsul hotărârii susmenţionate, nu erau aplicabile, având în vedere că în cazul său nu există posibilitatea de a reveni la instanţa la care a funcţionat anterior, respectiv Tribunalul Bihor, întrucât o dată cu numirea sa în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, prin aceeaşi Hotărâre (nr. 520 din 30 iunie 2015 a secţiei pentru Judecători a CSM), ataşată la dosar, s-a dispuşi şi transferul său de la Tribunalul Bihor la Judecătoria Feteşti.

Apoi, dacă CSM ar fi ţinut seama de practica sa anterioară în soluţionarea cererilor de continuare a activităţii la altă instanţă, pentru admiterea unei astfel de cereri în acord cu disp. art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu era necesară existenţa unui post vacant, în situaţii similare dispunându-se fi suplimentarea temporară a schemei de personal, fie sesizarea Plenului în vederea acordării avizului conform pentru transferul temporar al unui post de la altă instanţă.

Această concluzie rezultă din analiza practicii CSM în materia cererilor de eliberare din funcţia de conducere şi continuare a activităţii soluţionate de CSM prin hotărârile 478 din 18 iunie 2015, 213 din 21 aprilie 2015, 209 din 21 aprilie 2015 şi 133 din 10 martie 2015, care demonstrează clar faptul ca acestea au fost întotdeauna admise, chiar şi în situaţia în care la instanţele pentru care judecătorul şi-a manifestat opţiunea privind continuarea activităţii după încetarea funcţiei de conducere, nu erau posturi vacante.

Este adevărat că ulterior vacanţei judecătoreşti din anul 2015, în practica în această materie a CSM a intervenit un adevărat "reviriment jurisprudenţial", cererile de continuare a activităţii formulate de unii judecători, printre care şi contestatorul, fiind analizate "în afara sesiunii de transferuri, ţinând cont de posturile vacante, necesităţile de personal ale instanţelor implicate precum şi celelalte criterii expres prevăzute de Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului CSM'", aşa cum se menţionează în considerentele hotărârii atacate.

Această modificare a practicii, diametral opusă celei anterioare, nu este justificată de vreo modificare a disp. art. 51 din Legea nr. 303/2004, ci de intenţia CSM de a propune modificarea acestor dispoziţii, exprimată în mod evident în Hotărârea nr. 792 din 24 august 2015 a Plenului CSM, la pct. 8 fiind redate argumentele esenţiale reţinute de intimat în hotărârea pe care o contestă, referitoare la pretinsa eludare a dispoziţiilor din Regulamentul privind transferul.

Aşadar, mai susţine contestatorul, în condiţiile în care dispoziţia legală pe care se întemeiază cererea sa de continuare a activităţii la Tribunalul Dolj (art. 51) nu a suferit nici o modificare legislativă, intimatul CSM a adăugat la lege, aplicând dispoziţii ce nu au fost integrate prin voinţa legiuitorului în corpul Legii nr. 303/2004 privind Statutul Judecătorilor şi Procurorilor, intrând astfel în sfera puterii legiuitoare.

Nu poate fi primit nici argumentul CSM în sensul că solicitarea mea privind continuarea activităţii la Tribunalul Dolj reprezintă, în fapt o încercare de eludare a dispoziţiilor din Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor.

O asemenea concluzie nu este justificată de nicio probă, solicitarea sa de eliberare din funcţie fiind prezumată a fi expresia unei rele credinţe sau a fraudei la lege în exercitarea drepturilor conferite de Legea nr. 303/2004, fără ca intimatul

CSM să îi aducă la cunoştinţă că asupra sa planează astfel de suspiciuni, şi fără să-i solicite să prezinte motivele ce l-au determinat să renunţ la funcţia de conducere.

Apreciază contestatorul că intimatul a procedat nelegal calificând (şi soluţionând la aceeaşi dată) cererea sa de continuare a activităţii drept o cerere de transfer, fără ca această calificare să fie pusă în discuţie, şi fără a mi se oferi posibilitatea de a justifica îndeplinirea criteriilor prevăzute în Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor legale incidente in cauza, apreciază că mandatul unui preşedinte de instanţa poate înceta inclusiv prin demisie, respectiv înainte de expirarea termenului de 3 ani, dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 51 din Legea nr. 303/2004 nefăcând distincţie intre formele de încetare a mandatului.

Consideră contestatorul că au fost ignorate total de către intimatul CSM criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor, cum ar fi, specializarea judecătorului solicitant, domiciliul acestuia, distanta între sediul instanţei şi domiciliul judecătorului şi timpul afectat parcurgerii acesteia, starea sănătăţii solicitantului, a soţului, a copiilor minori aflaţi în întreţinere şi alte situaţii familiale deosebite.

Sub acest aspect, solicită a se observa înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care reiese faptul că, la momentul soluţionării contestaţiei, soţia sa era însărcinata în luna a 8-a, sarcina fiind una cu probleme.

În egala măsura, solicită a se observa faptul ca a locuit efectiv in localitatea Feteşti pana la data de 2 martie 2016, când a suferit o intervenţie chirurgicală, eforturile sale în activitatea de conducere a Judecătoriei Feteşti fiind considerabile, activitatea acestei instanţe fiind semnificativ îmbunătăţită intr-o perioada de numai 9 luni, şi ca urmare, consideră că nu se poate pune in discuţie reaua sa credinţă în formularea acestei cereri.

Mai susţine contestatorul că, la momentul depunerii cererii avea probleme de sănătate, în prezent aflându-se în concediu medical, suferind în de data de 2.03.2016 o intervenţie chirurgicală (hernie disc L4), urmând o perioadă de recuperare îndelungată, de câteva luni, aşa cum o dovedesc înscrisurile medicale emise de Spitalul Bagdasar Arsenic.

În lumina acestor probe, motivele ce au stat la baza cererii sale de eliberare din funcţia de preşedinte a Judecătoriei Feteşti şi continuare a activităţii la Tribunalul Dolj au fost extrem de reale şi serioase şi nu un abuz de drept sau încercare de eludare a dispoziţiilor privind transferul, aşa cum tendenţios a reţinut intimatul CSM, fiindu-mi afectata grav viata de familie în sensul art. 8 CEDO, prelungirea acestei situaţii nefiind favorabilă desfăşurării în bune condiţii a activităţii la Judecătoria Feteşti.

În aceste circumstanţe factuale, care atestă îndeplinirea tuturor cerinţelor legii pentru admiterea cererii de continuare a activităţii, hotărârea adoptată de intimatul CSM este expresia unui exces de putere, pentru următoarele argumente:

În cauză, intimatul a apreciat inoportună atât continuarea activităţii/transferul la Tribunalul Dolj, iar oportunitatea este o dimensiune a legalităţii şi se subsumează acesteia.

Prin legalitatea unui act se înţelege conformarea acestuia cu legile, precum şi cu alte acte normative, cu forţă juridică superioară, iar oportunitatea se manifestă sub forma dreptului la apreciere al autorităţii care emite actul.

Mai susţine contestatorul că, îndeplinirea condiţiilor privind "transferul" nu a fost nici măcar analizată de intimat, situaţie în care acesta ar fi constatat că la data soluţionării cererii exista un post definitiv şi efectiv vacant, volumul de activitate la Tribunalul Dolj fiind mult mai mare decât la judecătoria Feteşti, iar motivele personale invocate justificau opţiunea mea de renunţare la funcţia de conducere obţinută, elemente ce evidenţiază că CSM a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea drepturilor sale, hotărârea atacată fiind emisă astfel cu exces de putere.

În raport de aceste motive, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 18 din Legea nr. 554/2004 solicită admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate (nr. 334 din 29 martie 2016 a Plenului C.S.M.), şi obligarea intimatului C.S.M. să dispună continuarea activităţii sale la Tribunalul Dolj.

În drept, contestaţia, astfel cum a fost calificată la primul termen de judecată, în şedinţă publică, a fost întemeiată pe disp. Art. XIV - XVII din Legea nr. 2/2013, art. 483 şi următoarele C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, susţinându-se în speţă, că, în fapt, prin Hotărârea nr. 520 din 30 iunie 2015. secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus numirea contestatorului. judecător la Tribunalul Bihor în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.07.2015. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus transferul domnului judecător de la Tribunalul Bihor la Judecătoria Feteşti. începând cu data de 15.07.2015. cu menţinerea gradului profesional de judecător de tribunal.

Prin referatul nr. 27519/DRUO/27987/ST/2015. Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a înaintat secţiei pentru judecători cererea formulată de contestator la data de 10.12.2015. prin care a solicitat eliberarea din funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, prin demisie şi de continuare a activităţii la Tribunalul Dolj. în acord cu prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 1048 din 17.12.2015. secţia pentru judecători din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii a dispus eliberarea contestatorului din funcţia de conducere deţinută, prin demisie. începând cu data de 01.01.2016.

Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă solicitarea contestatorului de continuare a activităţii la Tribunalul Dolj. în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Contestaţia formulată de domnul judecător A. în condiţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. împotriva hotărârii secţiei pentru judecători, a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 334 din 29.03.2016.

În drept dispoziţiile legale incidente speţei deduse judecăţii sunt cele ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 60 din aceeaşi lege. art. 2 alin. (1) şi alin. (1<SUP>1</SUP>). art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor. delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi alin. (11) din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006. cu modificările ulterioare "în scopul informării judecătorilor şi procurorilor care intenţionează să formuleze cereri de transfer. se publică, de regulă, în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuţie de la toate instanţele şi parchetele, precum şi a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere de la instanţe şi parchete nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.

(1') Prin posturi ce urmează a se vacanta se înţelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menţionate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovarea la instanţele şi parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător ori eliberarea din funcţie."

Referitor la critica potrivit căreia cererea contestatorului privind continuarea activităţii la o altă instanţă la care are dreptul să funcţioneze, la încetarea mandatului funcţiei de conducere, întemeiată pe dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, apreciază intimatul că nu ar trebui analizată prin prisma criteriilor instituite de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător. aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare, sens în care arată următoarele:

Pentru ipoteza în care judecătorul cu funcţie de conducere doreşte, la încetarea mandatului, să-şi continue activitatea la instanţa unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, alta decât cea de la care provine. secţia pentru judecători a constatat în mod corect că o asemenea cerere se analizează în condiţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, avându-se însă în vedere criteriile prevăzute la art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare.

Prevederile de favoare ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ce permit magistratului ca la încetarea mandatului funcţiei de conducere să opteze pentru o instanţă/parchet la care are dreptul să funcţioneze, alta/altul decât instanţa/parchetul de la care provine, instituie o vocaţie în sensul arătat şi nu un drept care odată exercitat conduce în mod automat la admiterea unei astfel de solicitări.

Corelativ, nu există o obligaţie a Consiliului Superior al Magistraturii de admitere "de plano" a unor asemenea cereri, cu ignorarea prevederilor art. 60 din aceeaşi lege şi ale art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare.

Este mai mult decât evident că o solicitare de acest gen operează în fapt un adevărat transfer al judecătorului de la instanţa de la care provine la o altă instanţă la care are dreptul să funcţioneze, cu aplicarea prevederilor incidente în materia transferului, în condiţiile textelor sus amintite.

În sprijinul acestei concluzii, susţine intimatul că o interpretare contrară ar conduce la eludarea scopului instituit prin dispoziţiile legale la care am făcut referire, în sensul că ar permite magistratului care doreşte să funcţioneze la o anumită instanţă sau parchet, să opteze pentru soluţia ocupării unei funcţii de conducere, la care poate renunţa chiar imediat după numire, prin demisie, ştiind că prin aplicarea în mod automat a prevederilor art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va ocupa un post la instanţa sau parchetul dorit iar în sensul sus menţionat s-a pronunţat chiar instanţa supremă. în situaţii similare.

Astfel, prin Decizia nr. 5971 din 09 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2011. a fost respins ca nefondat recursul formulat de domnul procuror C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 448/2011, fiind vorba de o cerere similară celei din cauza pendinte.

Având în vedere dispoziţiile art. 75 alin. (11), raportat la art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, instanţa supremă a decis faptul că "procurorii au dreptul şi posibilitatea efectivă de a reveni, după încetarea activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la parchetul de unde au provenit, şi au vocaţia de a fi numiţi la un alt parchet unde au dreptul să funcţioneze, dacă există posturi vacante...".

Într-o practică recentă ce vizează o situaţie similară celei deduse judecăţii în cauza pendinte, (decizia nr. 353 din 11 februarie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2015), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca neîntemeiată contestaţia îndreptată împotriva hotărârilor Plenului şi respectiv secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea de continuare a activităţii la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare formulată de contestatorul D., reţinând. în esenţă, că potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările şi completările ulterioare "Secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii era obligată să adopte soluţia oportună dintre variantele enumerate de textul legal".

Mai susţine intimatul că dispoziţia legală privind continuarea activităţii la o altă instanţă decât cea la care a funcţionat magistratul anterior numirii în funcţia de conducere, reprezintă o dispoziţie de favoare pentru acesta, instituită de legiuitor în considerarea asumării unor atribuţii suplimentare generate de exercitarea unui asemenea mandat, care operează la expirarea acestuia.

Chiar dacă prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare nu fac o distincţie în acest sens, este evident că scopul normei nu poate fi decât acela de a crea un beneficiu magistratului care ocupă funcţie de conducere până la expirarea mandatului.

Aminteşte astfel faptul că această dispoziţie de favoare nu devine aplicabilă în mod automat în toate cazurile de încetare a mandatului funcţiei de conducere.

Astfel, potrivit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. mandatul funcţiei de conducere a unui magistrat poate înceta şi ca urmare a revocării din funcţie, în cazul în care nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile necesare pentru exercitarea acesteia, situaţie în care, în mod evident nu se va face aplicarea art. 51 alin. (1) teza finală.

În ceea ce priveşte critica privind faptul că hotărârile atacate sunt nelegale şi din perspectiva reţinerii eronate a aspectului privind lipsa posturilor vacante la Tribunalul Dolj la momentul analizării cererii sale, intimatul susţine următoarele:

În sesiunea de transferuri din luna decembrie 2015 au fost formulate 5 cereri de transfer pentru Tribunalul Dolj, instanţă la care exista, potrivit situaţiei posturilor de judecător publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 04.12.2015, un singur post de execuţie vacant.

Postul vacant existent la Tribunalul Dolj a fost ocupat prin transferul domnului judecător B. de la Judecătoria Craiova, prin Hotărârea nr. 1071 din 17.12.2015 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Mai menţionează faptul că în şedinţa din data de 17.12.2015 au fost analizate de către secţia pentru judecători atât cererile de transfer, cât şi cererea contestatorului de eliberare din funcţia de conducere prin demisie şi de continuare a activităţii la Tribunalul Dolj.

Cererea contestatorului privind continuarea activităţii la Tribunalul Doi, în condiţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările şi completările ulterioare a fost respinsă, avându-se în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a resurselor umane de la nivelul instanţelor judecătoreşti, faptul că acesta a îndeplinit atribuţiile specifice funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Feteşti doar 5 luni, din mandatul de 3 ani pentru care a fost numit în funcţia de conducere şi în subsidiar, pentru inexistenţa unui post vacant la Tribunalul Dolj, în condiţiile admiterii transferului domnului judecător B..

S-a apreciat ca fiind oportună ocuparea postului vacant de la Tribunalul Dolj prin transferul domnului judecător B. în detrimentul solicitării contestatorului şi a celorlalte cereri de transfer formulate pentru acest post, avându-se în vedere criteriile stabilite prin art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006. cu modificările ulterioare.

Prin prisma acestor criterii, avându-se în vedere evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ce stau la baza hotărârilor adoptate, s-a constatat că domnul judecător B. avea la momentul analizării cererii de transfer o vechime în magistratură de 13 ani şi 2 luni. iar la instanţa de unde a solicitat transferul (Judecătoria Craiova) o vechime de 11 ani şi 3 luni şi funcţiona efectiv la Tribunalul Dolj din data de 16.11.2015, în timp ce contestatorul avea. Ia aceeaşi dată, o vechime în magistratură de 10 ani, 10 luni şi 2 zile şi o vechime de doar 5 luni la Judecătoria Feteşti.

De asemenea, mai susţine intimatul că trebuie reţinut şi faptul că domnul judecător A. şi-a manifestat intenţia de a candida pentru funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, depunerea candidaturii fiind de fapt, o asumare a desfâşurării activităţii în cadrul acestei instanţe, pe toată durata mandatului, respectiv pentru 3 ani, conform dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin raportare la cele mai sus prezentate, fără nicio legătură cu o prezumare a relei credinţe a contestatorului (după cum susţine acesta), manifestarea intenţiei de încetare a mandatului de preşedinte al Judecătoriei Feteşti la aproximativ 5 luni de la numirea sa în funcţie, poate fi privită ca o abatere de la scopul instituit de prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Menţionăm, în acelaşi context, şi faptul că domnul judecător A. a formulat numeroase cereri de transfer între data promovării la Tribunalul Bihor, respectiv 01.07.2014 şi data numirii în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, soluţionate prin Hotărârile nr. 909/2014 nr. 1056/2014. nr. 1228/2014, nr. 283/2015 şi nr. 428/2015 ale secţiei pentru judecători.

Coroborând aspectele expuse anterior, faţă de necesitatea asigurării respectării schemelor instanţelor, având în vedere faptul că domnul judecător A. a fost transferat la instanţa la care a fost numit în funcţia de conducere, precum şi împrejurarea că Ia Tribunalul Dolj nu existau posturi de execuţie vacante. În mod corect secţia pentru judecători a respins cererea acestuia de continuare a activităţii la această instanţă, după încetarea mandatului în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, prin demisie, în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Mai susţine intimatul că, dacă s-ar admite de "plano" toate cererile de continuare a activităţii la alte instanţe decât cea la care funcţionează solicitantul, chiar dacă nu sunt posturi vacante, acest lucru ar conduce la perturbarea activităţii instanţelor, schemele de personal neputând fi modificate decât în condiţiile expres prevăzute de Legea nr. 304/2004, cu modificările ulterioare, care la art. 134 alin. (1) stabileşte că: "Numărul maxim de posturi pentru instanţe şi parchete se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii".

Or, admiterea cererii de continuare a activităţii la o instanţă la care nu există posturi vacante ar determina o modificare a schemei de personal cu nerespectarea prevederilor anterior evocate.

Nu este justificată nici susţinerea contestatorului privind ordinea de soluţionare a cererilor în cadrul şedinţei secţiei de judecători din data de 17.12.2015. în sensul că cererea sa ar fi trebuit soluţionată anterior cererilor de transfer, întrucât a figurat la pct. 7 de pe ordinea de zi, în timp ce cererile de transfer s-au regăsit la pct. 11, ceea ce ar fi determinat existenţa postului vacant la Tribunalul Dolj.

Sub acest aspect, susţine intimatul, că ordinea în care figurează înscrise problemele ce se dezbat pe rolul şedinţelor Secţiilor de judecători/procurori sau pe rolul şedinţelor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu impune o analiză strict cronologică. Soluţiile pe care le adoptă atât Plenul, cât şi secţiile, sunt rezultatul unei analize globale şi de ansamblu a ordinii de zi a fiecărei şedinţe, iar nu a unei analize fracţionate a fiecărui punct, astfel încât să se menţină un echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al magistraţilor care adresează solicitări către consiliu.

Dacă s-ar accepta opinia exprimată de către contestator, s-ar ajunge la situaţia în care, spre exemplu, aşa cum este şi cazul în speţă, să nu mai poată fi analizate comparativ cereri de transfer ce vizează aceleaşi posturi, ori cereri de continuare a activităţii la o altă instanţă decât cea la care a funcţionat magistratul anterior numirii în funcţia de conducere (veritabile cereri de transfer) etc, ci doar să fie soluţionate în ordinea strict cronologică a ordinii de zi a şedinţelor Plenului sau secţiilor, ceea ce nu poate fi admis.

Soluţia propusă de către contestator ar duce în mod evident la perturbarea echilibrului activităţii instanţelor şi parchetelor şi la prejudicierea drepturilor şi intereselor altor magistraţi.

Prin urmare, având în vedere argumentele expuse anterior, apreciem că nu pot fi reţinute criticile privind existenţa unui post vacant la Tribunalul Dolj.

Referitor la critica privind neanalizarea solicitării sale şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în materia transferului, respectiv ignorarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare, precizăm după cum urmează:

Fără a mai relua argumentele prezentate la pct. 2 din întâmpinare prin care au fost antamate şi aceste critici, învederăm faptul că cererea contestatorului de continuare a activităţii în cadrul Tribunalului Dolj a fost analizată ca o cerere de transfer, prin prisma criteriilor instituite de art. 3 din Regulament, aşa cum reiese din considerentele hotărârilor atacate şi din actele care stau la baza emiterii acestora, cu care fac corp comun.

Reiterăm astfel faptul că, în analiza comparativă a criteriilor art. 3 din Regulament, a fost admisă în mod justificat cererea de transfer a domnului judecător B.. în detrimentul solicitării contestatorului şi a celorlalte cereri de transfer formulate pentru acest post, toate analizate în şedinţa secţiei pentru judecători din data de 17.12.2015.

În ceea ce priveşte criteriile subiective instituite de art. 3 din Regulament şi motivele de ordin personal invocate de contestator. învederăm faptul că acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea unor astfel de solicitări, ci trebuie coroborate cu cele obiective, în vederea asigurării unui just echilibru între interesul general determinat de o bună funcţionare a instanţelor şi interesul personal al magistratului.

În ceea ce priveşte critica referitoare la aplicarea eronată a prevederilor art. 134 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, reţinute în cuprinsul hotărârii, susţine intimatul următoarele:

Referirea în cuprinsul Hotărârii nr. 1048 din 17 decembrie 2015 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii la prevederile legale sus menţionate, s-a făcut în considerarea unei analize comparative a situaţiilor reglementate de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume când judecătorul sau procurorul revine la încetarea mandatului funcţiei de conducere la instanţa sau parchetul de unde provine sau când acesta solicită continuarea activităţii la o instanţă sau parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii.

Astfel. în condiţiile în care judecătorul sau procurorul revine la încetarea mandatului funcţiei de conducere la instanţa sau parchetul de unde provine, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă prevăzut la alin. (4) şi (5), în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet.

Dimpotrivă, o asemenea posibilitate nu există în situaţia în care magistratul care a acceptat funcţia de conducere solicită continuarea activităţii la o altă instanţă sau parchet decât cea/cel de la care provine, o condiţie esenţială pentru admiterea unei asemenea cereri reprezentând-o existenţa unui post vacant.

Prin urmare, referirea la dispoziţia legală sus menţionată nu poate fi reţinută ca motiv de nelegalitate a hotărârilor contestate.

De asemenea, mai susţine şi faptul că în cauză trebuie constatat că domnul judecător A. nu a respectat prevederile art. 9 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, în vigoare la momentul formulării cererii de eliberare din funcţie prin demisie.

Prevederile sus menţionate dispuneau în sensul: "Cu cel puţin 6 luni înainte de încetarea mandatului funcţiei de conducere, dar nu mai mult de 9 luni. judecătorii care ocupă aceste funcţii comunică Direcţiei resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii opţiunea cu privire la instanţa la care vor să funcţioneze".

Aceste dispoziţii au fost preluate de art. 6 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost abrogată Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, intimatul relevă faptul că prin Hotărârea nr. 520 din 30 iunie 2015, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus numirea contestatorului, judecător la Tribunalul Bihor, în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.07.2015. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus transferul domnului judecător de la Tribunalul Bihor la Judecătoria Feteşti, începând cu data de 15.07.2015, cu menţinerea gradului profesional de judecător de tribunal.

La data de 10.12.2015 a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub numărul 27519/2015 cererea contestatorului prin care a solicitat demisia din funcţia de conducere deţinută la Judecătoria Feteşti şi continuarea activităţii la Tribunalul Dolj, sens în care au fost invocate prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

După cum se poate observa, contestatorul nu a formulat opţiunea cu privire la instanţa la care vrea să funcţioneze după încetarea mandatului funcţiei de conducere cu respectarea termenului instituit de art. 9 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al'Magistraturii, cu modificările ulterioare şi anume cu cel puţin 6 luni înainte de încetarea mandatului, dar nu mai mult de 9 luni.

Raţiunea textului constă în aceea că, în ipotezele în care judecătorul ce ocupă o funcţie de conducere doreşte la încetarea mandatului să opteze pentru o instanţă/parchet la care are dreptul să funcţioneze, alta/altul decât instanţa/parchetul de la care provine trebuie să anunţe din timp intenţia sa, pentru a se putea crea posibilitatea reală şi efectivă de materializare a unei asemenea opţiuni, în condiţiile art. 51 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. întrucât într-o asemenea situaţie nu operează dispoziţiile art. 1341 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În măsura în care se va interpreta în sensul că dispoziţiile de favoare ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare au în vedere numai situaţia în care mandatul funcţiei de conducere încetează prin ajungerea la termen, vă rugăm să aveţi în vedere faptul că domnul judecător nu se regăseşte într-o asemenea situaţie, mandatul funcţiei sale încetând prin demisie.

Apreciază intimatul că intenţia reală a legiuitorului ce rezidă din textul în discuţie este aceea de a oferi numai judecătorului şi procurorului al cărui mandat de conducere a încetat prin expirarea termenului, vocaţia de a opta pentru o instanţă/parchet la care are dreptul să funcţioneze, alta/altul decât instanţa/parchetul de la care provine.

Tocmai de aceea, la nivelul legislaţiei secundare (art. 9 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, actualmente art. 6 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii) a fost prevăzut un termen în interiorul căruia cei ce doresc să opteze la încetarea mandatului funcţiei de conducere prin expirarea termenului, pentru o instanţă/parchet la care au dreptul să funcţioneze, alta/altul decât instanţa/parchetul de la care provin, să formuleze în scris această opţiune, pentru a se putea crea posibilitatea reală şi efectivă de materializare a acesteia, în condiţiile art. 51 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, mai susţine intimatul, nu poate fi acceptat ca în cazul demisiei din funcţia de conducere, magistratul să poată beneficia de plano de prevederile de favoare ale art. 51 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în timp ce judecătorul sau procurorul al cărui mandat de conducere încetează prin expirarea termenului să fie nevoit să respecte prevederile art. 9 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, actualmente art. 6 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, mai reiterează faptul că art. 51 alin. (1) din legea menţionată nu instituie în niciun caz un drept în favoarea magistratului a cărui funcţie de conducere încetează indiferent de situaţie, ci doar o vocaţie, sens în care s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5971 din 09 decembrie 2011.

O interpretare contrară ar permite eludarea dispoziţiilor legale privind transferul, în sensul că ar permite magistratului care doreşte să funcţioneze la o anumită instanţă sau parchet, să opteze pentru soluţia ocupării unei funcţii de conducere, la care poate renunţa chiar imediat după numire, prin demisie, ştiind că prin aplicarea în mod automat a prevederilor art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va ocupa un post la instanţa sau parchetul dorit.

De asemenea, mai susţine intimatul că în speţă nu se poate reţine că hotărârile contestate au fost adoptate cu exces de putere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ, excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."

Aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauza de faţă, întrucât hotărârile atacate au fost corespunzător motivate, acestea fiind adoptate în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 51 alin. (1) şi art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 2 şi 3 din Regulament.

Subliniază intimatul şi faptul că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor şi parchetelor.

În concluzie. în raport de cele în precedent inserate, solicită respingerea contestaţiei formulate de domnul judecător A. ca neîntemeiată, în speţă nefiind răsturnată prezumţia de legalitate a actului administrativ care face obiectul prezentei cereri.

Analizând calea de atac formulată recalificată de Curte ca fiind o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 instanţa o apreciază pentru următoarele considerente ca nefondată în cauză hotărârile contestate fiind legal emise în raport de dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În mod legal, în opinia Curţii prin Hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul CSM s-a respins cererea formulată de contestatorul A. în baza art. 51(1) din Legea nr. 303/2004 de continuare a activităţii în cadrul Tribunalului Dolj, soluţie menţinută prin respingerea contestaţiei prin Hotărârea Plenului CSM nr. 334 din 29 martie 2016.

În fapt din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin referatul nr. 27519/DRUO/27987/ST/2015, Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a înaintat secţiei pentru judecători cererea formulată de contestator la data de 10.12.2015. prin care a solicitat eliberarea din funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, prin demisie şi de continuare a activităţii la Tribunalul Dolj, în acord cu prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 1048 din 17.12.2015. secţia pentru judecători din cadrul Consiliul Superior a Magistraturii a dispus eliberarea contestatorului din funcţia de conducere deţinută, prin demisie, începând cu data de 01.01.2016.

Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă solicitarea contestatorului de continuare a activităţii la Tribunalul Dolj, în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Contestaţia formulată de domnul judecător A. în condiţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârii secţiei pentru judecători, a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 334 din 29.03.2016.

În mod legal intimatul a apreciat pe situaţia de fapt că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303 2004 aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi dispoziţiile din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor conform art. 51 alin. (1) din legea nr. 303/2004 republicată.

"La încetarea mandatului funcţiei de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condiţiile prevăzute de art. 48, 49 şi 50, o funcţie de conducere la aceeaşi instanţă sau la acelaşi parchet ori la altă instanţă sau parchet ori revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii".

Art. 60 din Legea nr. 303/2004:

"Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii".

Art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor $i procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de. judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soţului sau soţiei;

- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate şi situaţia familială".

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi alin. (11) din acelaşi regulament "în scopul informării judecătorilor şi procurorilor care intenţionează să formuleze cereri de transfer, se publică, de regulă, în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuţie de la toate instanţele şi parchetele, precum şi a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere de la instanţe şi parchete nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.

(1) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înţelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menţionate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovarea la instanţele şi parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător ori eliberarea din funcţie."

Motivele de nelegalitate invocate de contestator care apreciază că cererea sa îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi că aceasta nu trebuia analizată în raport şi de cererile de transfer formulate în baza art. 60 din Legea nr. 303/2004 de alţi judecători pentru aceeaşi instanţă Tribunalul Dolj nu sunt fondate.

Dispoziţia legală care permite continuarea activităţii la o altă instanţă decât cea la care a funcţionat magistratul anterior numirii în funcţia de conducere reprezintă o dispoziţie de favoare, dar care nu se aplică automat în toate cazurile de încetare a mandatului funcţiei de conducere.

În cazul contestatorului în mod legal cererea sa formulată în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. x/2004 a fost analizată în concurs cu cererile de transfer formulate pentru postul vacant pentru Tribunalul Dolj, conform situaţiei posturilor vacante publicate la data de 17.12.2015.

Cererea contestatorului privind continuarea activităţii la Tribunalul Doi. în condiţiile art. 5f alin. (1) din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările şi completările ulterioare a fost respinsă, avându-se în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a resurselor umane de la nivelul instanţelor judecătoreşti, faptul că acesta a îndeplinit atribuţiile specifice funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Feteşti doar 5 luni, din mandatul de 3 ani pentru care a fost numit în funcţia de conducere şi în subsidiar, pentru inexistenţa unui post vacant la Tribunalul Dolj, în condiţiile admiterii transferului domnului judecător B..

S-a apreciat ca fiind oportună ocuparea postului vacant de la Tribunalul Dolj prin transferul domnului judecător B.. în detrimentul solicitării contestatorului şi a celorlalte cereri de transfer formulate pentru acest post. avându-se în vedere criteriile stabilite prin art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006. cu modificările ulterioare.

Prin prisma acestor criterii, avându-se în vedere evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ce stau la baza hotărârilor adoptate, s-a constatat că domnul judecător B. avea la momentul analizării cererii de transfer o vechime în magistratură de 13 ani şi 2 luni. iar la instanţa de unde a solicitat transferul (Judecătoria Craiova) o vechime de 11 ani şi 3 luni şi funcţiona efectiv la Tribunalul Dolj din data de 16.11.2015, în timp ce contestatorul avea, la aceeaşi dată. o vechime în magistratură de 10 ani. 10 luni şi 2 zile şi o vechime de doar 5 luni la Judecătoria Feteşti.

În mod corect cererea contestatorului a fost analizată în raport cu celelalte cereri de transfer formulate pentru şedinţă secţia pentru judecători din data de 17.12.2015 constatându-se că în cauză contestatorul nu poate beneficia de dispoziţia prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, iar cererea sa a fost analizată ca o cerere de transfer în concurs cu celelalte şi în raport de criteriile subiective prevăzute de art. 3 din Regulament.

Coroborând aspectele expuse anterior, faţă de necesitatea asigurării respectării schemelor instanţelor, având în vedere faptul că domnul judecător A. a fost transferat la instanţa la care a fost numit în funcţia de conducere, precum şi împrejurarea că la Tribunalul Dolj nu existau posturi de execuţie vacante, în mod corect secţia pentru judecători a respins cererea acestuia de continuare a activităţii la această instanţă, după încetarea mandatului în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Feteşti, prin demisie, în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În cauză nu poate fi reţinut existenţa unui exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, hotărârile contestate fiind adoptate în limitele competenţelor legale şi al dreptului de apreciere manifestat cu respectarea dispoziţiilor art. 51 alin. (1) şi art. 60 din Legea nr. 303/2004 hotărârile contestate fiind în acord şi cu practica ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal - conform deciziilor nr. 5971 din 9 decembrie 2011 şi respectiv nr. 353 din 11 februarie 2015 - filele 121-130 dosar.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 va respinge ca nefondată contestaţia, hotărârile contestate fiind legale şi temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 334 din 29 martie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2016.