Employer's appeal upheld; maternity-leave dismissal during restructuring ruled non-discriminatory, fine annulled and complaint rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.01.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta Fundatia Pentru Dezvoltarea Societatii Civile, a formulat in contradictoriu cu paratii Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii şi A. contestatie împotriva Hotararii nr. 509 din 04.09.2013 pronuntata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii în dosar nr. x/2013, solicitând anularea Hotarii nr. 509 din 04 septembrie 2013 adoptată de Consiliul Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii cu consecinta respingerii petitiei nr. 1577 din 08.03.2013 formulate de A. şi exonerării reclamantei de la plata amenzii de 2000 RON stabilite în sarcina Fundatiei pentru Dezvoltarea Societatii Civile.

Prin sentinţa nr. 1858 din data de 11.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., ca nefondată.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâta A. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a normelor de drept material în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii având ca obiect anularea Hotărârii CNCD nr. 509 din 4 septembrie 2013 prin care s-a admis sesizarea formulată de intimata A. şi a fost aplicată recurentei o amendă potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 37 alin. (3) din Legea nr. 202/2002.

Recurenta arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat, fără a ţine cont de prevederile art. 65 şi următoarele din Codul muncii precum şi ale art. 40 alin. (1) lit. a) din C. muncii, că fapta recurentei în calitate de angajator de desfiinţare a postului de director financiar - post ocupat de intimată, este discriminatorie prin aceea că nu a luat în considerare situaţia în care se afla intimata "de mamă în concediu de maternitate sau în perioada de plată a stimulentului de inserţie şi pentru care dispoziţiile legale obligatorii prevedeau o protecţie specială".

Se arată că decizia de concediere a intimatei a fost revocată de angajator în perioada de preaviz şi această concediere a fost dispusă în baza art. 65 din Codul muncii ca urmare a desfiinţării postului de Director Financiar ocupat de aceasta pentru motive de natură obiectivă ce nu au legătură cu persoana salariată, măsură încuviinţată prin Hotărârea Consiliului Director din 17.12.2012 prin care s-a dispus restructurarea Departamentului Financiar Contabilitate.

Recurenta arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat ca fiind discriminatorie măsură administrativă de desfiinţare a postului de director financiar ocupat de intimată şi de preluare a atribuţiilor de către directorul economic pe motiv că nu au fost arătate criteriile obiective pentru care reclamanta a ales să păstreze postul de director economic în detrimentul celui de director financiar.

Se arată că susţinerea este eronată deoarece astfel cum rezultă din organigrama unităţii din anul 2011, Directorul Economic este coordonatorul departamentului Financiar Contabilitate post care a fost menţionat fiind desfiinţat postul de director financiar, iar o parte din atribuţiile acestuia au fost preluate de postul de Director Economic.

Se arată că decizia de concediere a fost revocată de angajator în perioada de preaviz neproducându-se efectul încetării contractului de muncă faţă de intimtă.

Se arată că faptul intimata este femeie şi s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului la momentul desfiinţării postului ocupat nu poate constitui un criteriu discriminatoriu care ar fi stat la baza măsurii angajatorului. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a propus intimatei un alt post în cadrul aceleiaşi unităţi post pe care intimata l-a refuzat.

Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata A. şi intimata CNCD au formulat întâpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 C. proc. civ. în sensul aplicării greşite a normelor prevăzute de art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 137/2000 în ceea ce priveşte soluţia recurată de menţinere a Hotărârii CNCD nr. 509 din 4 septembrie 2013.

Prin Hotărârea CNCD nr. 509 din 4 septembrie 2013 s-a admis sesizarea formulată de intimata A. şi s-a constatat de intimatul CNCD existenţa unor fapte de discriminare săvârşite de recurentă, fapte care constituie discriminare potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 137/2000.

Curtea analizând aspectele invocate în motivele de recurs în raport de probele administrate apreciază că în mod greşit prima instanţă a constatat că fapta reţinută în sarcina recurentei în calitate de angajator, acelea de desfiinţare a postului de Director Financiar ocupat de intimată, constituie un tratament discriminatoriu în cadrul raportului de muncă faţă de salariată aflată în concediu de maternitate.

Fapt de necontestat care rezultă din acte concedierea intimatei A. a fost dispusă în baza art. 65 din C. muncii, ca urmare a desfiinţării postului de Director Financiar, ca urmare a restructurării societăţii datorită dificultăţilor economice, fapta care nu a fost determinată de calitatea acesteia de femeie sau de situaţia intimatei aflată în concediu pentru creşterea copilului.

Decizia de încetare a contractului individual de munca al dnei A. a fost emisa ca urmare a procedurii de restructurare a posturilor din cadrul FDSC în decembrie 2012 datorita dificultăţilor economice şi financiare cu care se confrunta organizaţia în perioada mai-decembrie 2012.

Prin Hotărârea Consiliului Director FDSC în Şedinţa extraordinara din 17.12.2012 s-a dispus restructurarea Departamentului Financiar Contabilitate şi modificarea corespunzătoare a organigramei FDSC ca urmare a desfiinţării posturilor de Referent de specialitate financiar-contabilitate, Manager şi proiect şi Director financiar. Prin aceeaşi Hotărâre a Consiliului Director al FDSC s-a aprobat noua organigrama a Departamentului Financiar cu următoarele posturi: Director economic - 1 poziţie, Casier - 1 poziţie, îngrijitor - 1 poziţie, consemnat instanţa de fond), Inspector PSI&SSM.

Departamentul financiar unde îşi desfăşura activitatea dna A. a fost reorganizat in sensul ca din 3 posturi de conducere a fost menţinut unul singur, iar atribuţiile postului de director financiar au fost absorbite in postul de directorul economic (acest post având atribuţii suplimentare şi de coordonare a departamentului financiar - contabilitate, comparativ cu postul de director financiar, aflat in directa subordonare a directorului economic, aşa cum rezulta din fisele de post şi organigramele depuse la dosarul de fond).

În raport de dispoziţiile art. 65 şi ale art. 40 alin. (1) lit. a) din C. muncii, este eronata aprecierea instanţei de fond in sensul ca "angajatorul avea obligaţia de a lua in considerare situaţia speciala in care se afla angajata şi de a nu dispune 'încetarea raporturilor de serviciu, chiar daca ar exista argumente obiective pentru concedierea angajatei, neimputabile acesteia.

Organizarea activităţii reprezintă un atribut exclusiv al angajatorului, prin organele sale de conducere, in realizarea obiectivelor stabilite prin actul constitutiv. Angajatorul este îndreptăţit să îşi stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii, atribuţiile specifice posturilor, conexiunile dintre diferitele structuri, adoptarea unor decizii cu impact asupra structurilor organizatorice proprii, prerogativa organizatorica fiindu-i recunoscuta ca drept principal şi exclusiv, conferit de art. 40 alin. (1) lit. a) din C. muncii.

Aspectele legate de organizarea şi funcţionarea unităţii, reorganizarea departamentelor sau compartimentelor, stabilirea atribuţiilor specifice fiecărui post, sunt aspecte ce ţin exclusiv de activitatea pe care angajatorul este liber sa o deruleze aşa cum considera de cuviinţa, evident cu respectarea dispoziţiilor legii.

Aspectele invocate de instanţa de fond nu sunt de natura a susţine caracterul discriminatoriu al măsurii angajatorului FDSC. Instanţa de fond a arătat ca "şi in situaţia in care, prin reorganizarea departamentului financiar şi desfiinţarea postului de director financiar s-au avut in vedere criterii strict obiective, fapta este tot discriminatorie prin aceea ca nu a luat in considerare situaţia in care se afla reclamanta, de mama aflata in concediu de maternitate sau in perioada de plata a stimulentului de inserţie şi pentru care dispoziţiile legale obligatorii prevedeau o protecţie speciala".

În primul rând, concedierea reclamantei A. a fost determinata de o măsura obiectiva - desfiinţarea postului ocupat de aceasta - aşa cum rezulta din Hotărârea Consiliului Director FDSC in Şedinţa extraordinara din 17.12.2012 prin care s-a dispus restructurarea Departamentului Financiar Contabilitate.

Angajatorul FDSC i-a oferit reclamantei A. o poziţie imediat inferioara in structura organizatorica, însă cu acelaşi nivel de pregătire profesionala, cea de Responsabil financiar, cu un salariul comparabil cu cel corespunzător postului desfiinţat (4276 RON in loc de 5538 RON), post care însă a fost refuzat de dna A.

În cauză în mod eronat prima instanţă a apreciat că în cauză există o discriminare pe motiv că nu s-au demonstrat criteriile pentru care atribuţiile directorului financiar - post desfiinţat ocupat de intimată au fost preluate de directorul economic şi care au fost argumentate pentru care angajatorul a ales să păstreze postul de Director Economic în detrimentul celei de director financiar.

Curtea apreciază că în mod greşit s-a constatat că desfiinţarea postului de director economic a fost o măsură discriminatorie pe motiv că titulara postului se afla în concediu pentru creşterea copilului. Concluzia este eronată şi pleacă de la premisă greşită aceea că cele două posturi sunt egale în ierarhie şi au atribuţii identice, acestea nefiind egale în ierarhie, postul de director financiar fiind subordonat postului de director economic care are atribuţii complexe.

Din organigrama unităţii valabila pentru anul 2011, rezulta faptul ca postul de Director Financiar administrativ ocupat de doamna A. se afla in subordinea directa a Directorului economic. Astfel ca, necesitatea menţinerii postului de Director Economic în detrimentului postului de Director Financiar era evidenta, raportat la poziţia celor doua posturi în structura organizatorica a unităţii, Directorul Economic fiind coordonatorul departamentului Financiar Contabilitate.

Din aceasta perspectiva, este eronata argumentaţia instanţei de fond potrivit căreia "singura explicaţie plauzibila a deciziei desfiinţării postului de director financiar nu poate fi decât aceea ca reclamanta se afla în concediu pentru creşterea copilului, astfel ca singura persoana care putea prelua în fapt conducerea departamentului financiar era persoana care ocupa funcţia de director economic". În realitate, aşa cum am probat cu organigramele unităţii din anul 2011, Directorul Economic este chiar coordonatorul departamentului Financiar Contabilitate, astfel ca nu se punea problema preluării conducerii departamentului de către o alta persoana din subordinea directa a acestuia, atât vreme cât rolul de coordonator al departamentului s-a menţinut.

Curtea apreciază că măsura concedierii intimatei la care s-a revenit în perioada de preaviz nu a fost consecinţa unui tratament discriminatoriu faţă de aceasta, fiind un litigiu tipic de muncă, nefiind o acţiune de discriminare în sensul dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 neavând legătură cu faptul că ocupantul postului desfiinţat ca urmare a restructurării (femeie sau bărbat) s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului.

În perioada imediat următoare reîntoarcerii la serviciu, FDSC a purtat discuţii cu salariata prezentându-i situaţia financiara şi economica în care se afla organizaţia. Totodată i-a fost precizat faptul ca, având in vedere desfiinţarea postului de Director financiar (unul din cele 3 posturi de conducere din departamentul financiar) i s-a oferit o poziţie imediat sub aceasta funcţie, cea de Responsabil financiar, cu un salariul comparabil cu cel corespunzător postului desfiinţat (4276 RON in loc de 5538 RON), post care însă a fost refuzat de dna A.. Prin adresa transmisa de salariata în data de 11.03.2013 se poate lesne observa ca angajata nu este interesata de decizia de revocare a încetării contractului de munca şi precizează ca la data de 11.04.2013 doreşte să înceteze raporturile de munca cu FDSC.

Faptul ca salariata s-a aflat in concediu pentru creşterea copilului la momentul desfiinţării postului ocupat nu poate constitui un criteriu discriminatoriu care ar fi stat la baza măsurii angajatorului, atât timp cât însuşi angajatorul a încercat să găsească soluţii pentru menţinerea în unitate a reclamantei, deşi postul sau a fost efectiv desfiinţat, dar cu toate acestea reclamanta a refuzat orice propunere din partea angajatorului.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Pe fond rejudecând va admite acţiunea formulată de recurenta-reclamantă şi va dispune anularea Hotărârii nr. 509 din 4 septembrie 2013 pronunţată de intimata Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile împotriva sentinţei nr. 1858 din 11 iunie 2014 a Curtii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând;

Admite acţiunea şi dispune anularea Hotărârii nr. 509 din data de 4 septembrie 2013 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2016.