Validity of contractual liability exclusion clause barring environmental funding agency's liability for delayed reimbursement of eligible costs

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.04.2012, reclamantul Primarul Oraşului Copşa-Mică, A. a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, acţiune în despăgubiri solicitând obligarea Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP fost MMGA) la plata sumei de 1.869.481.02 RON, sumă cu care au fost păgubiţi şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În motivarea cererii s-a arătat că între UAT COPŞA-MICA şi Ministerul Mediului şi Gospodăriri Apelor s-a încheiat Convenţia din 26.10.2006 privind Finanţarea Programelor Multianuale Prioritare de Mediu şi Gospodărire a Apelor, înregistrată la MMGA sub nr. 5540/SB726.10.2006 şi la Consiliul Local Copşa Mică, sub nr. x din 26 octombrie 2006 .

S-a încheiat Contractul de Lucrări nr. 1435 din 25 februarie 2009, între Primăria Oraşului Copşa - Mică prin Primar A. şi S.C. B. S.R.L. Sibiu, firma câştigătoare a licitaţiei publice pentru lucrările ce fac obiectul acestui contract.

S-a arătat că reclamanta a fost în imposibilitatea plăţii la termen a facturilor emise şi trimise spre decontare (MMGA) întrucât în mod culpabil MMGA n-a rambursat la termen sumele declarate eligibile şi aprobate la plată, generându-se pierderi financiare de natura penalităţilor de întârziere şi cheltuieli de judecată în cuantum de 1.869.481,02 Iei datorate titularului Contractului de Lucrări nr. 1435 din 25 februarie 2009 S.C. B. S.R.L. Sibiu, din culpa Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), solicitate şi obţinute de aceasta din urmă pe cale judecătorească, potrivit Ordonanţei 1703/C/2010 şi sentinţei comerciale nr. 415/C/2011, pronunţată în dosar nr. x/2011 rămasă irevocabilă (penalităţi: 1.278.131,77 RON plus 4.544 RON cheltuieli de judecată = 1.282.675,77 RON), precum şi a Ordonanţei 1055/30.09.2011 definitivă şi irevocabilă (penalităţi: 585.266,25 RON plus 1.539 RON cheltuieli de judecată = 586.805,25 RON), aşadar prejudiciul (1.282.675,77 RON + 586.805,25 RON =1.869.481,02 RON).

A apreciat reclamantă că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, invocând in dovedirea culpei autorităţii dispoziţiile art. 1.2 ale convenţiei care stipulează:

"Subprogramele sunt finanţate, în proporţie de 100 % din totalul cheltuielilor eligibile, din bugetul de stat prin bugetul MMGA". Mai mult MMGA se obligă, potrivit art. 5.1 din Convenţia de finanţare, să ia toate măsurile pentru asigurarea finanţării Subprogramului "Reabilitarea Zonei Fierbinţi Copşa Mică".

MMGA în calitate de coordonator al implementării subprogramului avea dreptul de urmărire, verificare prin inspecţie la faţa locului şi control a realizării graficului de execuţie a lucrărilor şi a tot ceea ce a declarat UAT Copşa Mică, înainte de transferarea fondurilor aferente decontului de cheltuieli certificate, toate acestea fiind consemnate prin proces-verbal semnat de ambele părţi (art. 5.1.9 şi art. 5.1.10)

A mai susţinut că deşi a încercat să soluţioneze acest litigiu pe cale amiabilă, prin mai multe adrese prin care a solicitat o întâlnire cu reprezentanţii ministerului, nu a primit concursul acestuia din urma, apelând la concilierea directă, la care MMP nu s-a prezentat.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 2, art. 8 alin. (2), art. 10 alin. (1), art. 18 alin. (4), art. art. 19 (2A1) din Legea contenciosului administrativ, art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind Legea taxelor judiciare de timbru şi a art. 1 alin. (2) din O.G. 32/95 privind timbrul judiciar, art. 109, art. 112 şi urm., art. 201, şi urm. art. 274 din C. proc. civ., art. 1.2, art. 5.1, art. 5.1.7, art. 5.1.8, art. 5.1.9, art. 5.1.10, art. 5.2.11, art. 5.2.12 art. 5.13 şi a art. 5.2.14 din Convenţia de finanţare din data de 26.10.2006, prin Subprogramul " Reabilitarea Zonei Fierbinţi Copşa Mică", cu Unitatea Administrativ Teritorială - Oraşul Copşa Mică.

Pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivare, s-a arătat că reclamantul nu a achitat taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecata apreciind, în mod greşit, că, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 este scutită de plata acestei taxe.

S-a invocat de către pârât şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei cereri, motivată de inexistenţa vreunui prejudiciu produs în patrimoniul acestuia.

Sub acest aspect, s-a arătat că din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant reiese că a fost obligat la plata unei sume de bani către o terţă societate, sumă de bani care, apreciază reclamantul ar trebui achitată de către pârât, fără ca din actele depuse de acesta la dosar să reiasă că respectiva suma solicitată a fi suportată de către pârât ar fi fost achitată deja către terţa societate, prejudiciul invocat de către reclamant prin cerere nefiind unul actual.

Cu privire la lipsa de temei a cererii de chemare în judecată, în contextul enunţării unor clauze din cuprinsul Convenţiei de finanţare, în baza căreia Ministerul trebuia să deconteze facturile transmise de către reclamantă aferente realizării obiectivelor de investiţii menţionate în cuprinsul Convenţiei, pârâtul a apreciat, în esenţă că, având în vedere, pe de o parte clauza exoneratoare de răspundere şi pe de altă parte faptul că reclamantul solicită repararea unui prejudiciu produs ulterior perioadei pentru care a fost încheiată Convenţia, este evident că în baza acestui act Ministerul nu poate fi ţinut să suporte nici un fel de prejudiciu, întrucât nu avea nici o obligaţie contractuală pe care să nu o fi respectat.

Prin sentinţa nr. 5026 din 17 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Primarul Oraşului Copşa Mică - A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că părţile litigante au încheiat Convenţia din 26.10.2006 privind finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, înregistrată la MMGA sub nr. 5540/SB7 din 26.10.2006 şi la Consiliul Local Copşa Mică, sub nr. x din 26 octombrie 2006, în baza căreia s-a încheiat Contractul de Lucrări din 25 februarie 2009, între reclamanta şi terţul S.C. B. S.R.L. Sibiu.

Obligaţia plăţii lucrărilor efectuate de S.C. B. S.R.L. Sibiu, în baza Contractul de Lucrări nr. 1435 din 25 februarie 2009 a revenit reclamantei, după ce în prealabil facturile acceptate la plata au fost avizate şi certificate şi apoi trimise spre decontare MMP (fost MMGA), potrivit unei proceduri izvorâte din Convenţia din 26.10.2006 privind finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor (art. 5.1.8).

Conform contractului nr. x din 25 februarie 2009, şi, astfel cum s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat prin Ordonanţa nr. 1703/C/2010 şi sentinţa comerciala nr. 415/C/2011, irevocabile, reclamanta avea obligaţia de a plăti efectiv contravaloarea lucrărilor executate de către S.C. B. S.R.L. Sibiu.

Curtea, văzând înscrisurile de la dosar depuse de reclamanta (inclusiv tabelul - situaţia privind emiterea, decontarea, alocarea sumelor de MMP şi plata facturilor către B. S.R.L., filele 50-51 dosar), a constatat că, in fapt, parata a transferat efectiv fondurile din contul sau in contul UAT Copsa Mica pentru facturile emise in perioada 2009-2012, recunoscând, aşadar, dreptul reclamantei la alocarea fondurilor pentru programul multianual prioritar de mediu şi gospodărire a apelor pentru Program Pilot pentru Reabilitarea Zonei Copsa Mica. În plus, conform preambulului Convenţiei din 26.10.2006, precum şi in temeiul art. 9.3 din Convenţia din 26.10.2006 incheiata in baza O.G. nr. 40/2006, a H.G. nr. 1267/2006, respectiv a H.G. nr. 537 şi 571/2006.

În raport de art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 din O.G. nr. 40/2006, s-a constatat că s-a prelungit tacit Convenţia de finanţare nr. 5540 din 26 octombrie 2006, prin finanţarea lucrărilor executate in cadrul programului multianual de mediu şi gospodărire a apelor.

Curtea de apel a reţinut ca aceasta clauza contractuala (art. 5.1.8) a fost introdusa in Convenţia din 26.10.2006 la pct. 5.1. care reglementează, cu titlu general, drepturile şi obligaţiile MMGA (parata).

În ceea ce priveşte posibilitatea angajării răspunderii contractuale a paratei s-a constatat că in cuprinsul aceluiaşi punct 5.1. din Convenţie, la subpunctul 5.1.11 s-a prevăzut ca "În nicio circumstanţa şi din nici un motiv MMGA nu poate fi tras la răspundere şi obligat la plata de daune interese pe durata implementării subprogramelor şi ca urmare MMGA nu va accepta nicio cerere de despăgubire sau plăti suplimentare".

Totodată, Curtea de apel a avut in vedere şi un argument de topografie a textelor: art. 5.1.11. urmează art. 5.1.8 privind transferul de fonduri, ceea ce denota ca părţile au înţeles sa deroge de la asumarea obligaţiei plăţii daunelor interese şi in ceea ce priveşte transferul de fonduri.

De asemenea, prima instanţă a avut in vedere şi un argument de interpretare gramaticala: clauza de la art. 5.1.11 nu face nicio distincţie intre implementarea tehnica sau din alt punct de vedere a programului, ci prevede, generic, faptul ca parata nu poate fi obligata la daune interese pe durata implementării subprogramelor. A fost reţinută teza a II-a a clauzei de la art. 5.1.11.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Primarul Oraşului Copşa Mică - A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii având ca obiect obligarea autorităţii pârâte la plata sumei de bani solicitată în baza convenţiei din 26 octombrie 2006 indicată între părţi.

Se arată că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile convenţiei de finanţare nr. 5540SB/26 octombrie 2016 în special a clauzei de la art. 5.11 din Convenţie, clauză exoneratoare de răspundere care este abuzivă şi nelegală şi care nu putea opera în favoarea autorităţii pârâte.

Urmare a acestei convenţii s-a încheiat Contractul de Lucrări din 25 februarie 2009, între recurent şi S.C. B. S.R.L. Sibiu, firma câştigătoare a licitaţiei publice pentru lucrările ce fac obiectul acestui contract.

Obligaţia plăţii lucrărilor efectuate de S.C. B. S.R.L. Sibiu, în baza Contractul de Lucrări nr. 1435 din 25 februarie 2009, revenind recurentei UAT - Copşa Mică, după ce în prealabil facturile acceptate la plata au fost avizate şi certificate şi apoi trimise spre decontare MMP (fost MMGA), potrivit unei proceduri izvorâte din Convenţia din 26.10.2006 privind finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor (art. 5.1.8).

Deşi recurentul avea obligaţia de a plăti efectiv contravaloarea lucrărilor executate de către S.C. B. S.R.L. Sibiu, ce a fost în imposibilitatea plăţii la termen a facturilor emise şi trimise spre decontare (MMGA) potrivit procedurii stabilite prin Convenţia din 26.10.2006, întrucât în mod culpabil MMGA n-a rambursat la termen sumele declarate eligibile şi aprobate la plată, adică în termen de 10 zile (potrivit art. 5.1.8 din Convenţie).

Recurentul-reclamant arată că prima instanţă a dat o interpretare greşită restrictivă a clauzelor conveţiei părţilor fără a ţine cont de conduita culpabilă a autorităţii pârâte care nu a respectat clauzele convenţiei art. 5.1.8 şi în concret a decontat cu întârziere lucrările efectuate şi astfel a cauzat un prejudiciu material faţă de care nu poate opera legal clauza de nerăspundere.

Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimatul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La dosar recurentul-reclamant a depus copia sentinţei civile nr. 3991 din 11.12 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă acţiunea formulată de recurentul-reclamant şi s-a constatat nulitatea clauzei de nerăspundere din art. 5.1.11 din Convenţia nr. 5540/SB din 16 octombrie 2006.

La cererea intimatului-pârât care a probat formularea căii de atac prin încheierea din 7 octombrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea prezentului recurs până la soluţionarea definitivă a dosar nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 3.02.2016 prin Decizia nr. 216 din 3 februarie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2013 s-a soluţionat definitiv cauza în sensul că s-a admis recursul declarat de recurentul-intimat din prezenta cauză şi s-a casat sentinţa civilă nr. 3991 din 11 decembrie 2013 în urma rejudecării s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de recurent şi ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. B. S.R.L.

În urma soluţionării prezenta cauză a fost repusă pe rol recurentul-reclamant depunând la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aplicarea greşită a legii.

Soluţia de respingere a acţiunii este legală, prima instanţă interpretând corect dispoziţiile Convenţiei părţilor din 26 octombrie 2006.

Instanta de fond în mod corect a interpretat aceste dispoziţii prin prisma prevederilor art. 5.1.11. Astfel la subpunctul 5.1.11 s-a prevăzut in mod expres ca: În nicio circumstanţa şi din niciun motiv MMGA nu poate fi tras la răspundere şi obligat la plata daunelor interese pe durata implementării subprogramelor şi ca urmare MMGA nu va accepta nicio cerere de despăgubire sau plăţi suplimentare. Prin urmare in convenţia încheiata de către cele doua părţi se prevede in mod expres ca intimata nu poate fi obligata la plata de daune interese pe durata implementării subprogramelor.

Susţinerea recurentei-reclamante cu privire la faptul ca art. 5.1.11 se refera la chestiunile de natura tehnica privind implementarea programului de finanţare nu pot fi primite din moment ce se precizează in mod explicit in art. 5.1.11 ca MMGA nu va accepta nicio cerere de despăgubire sau plaţi suplimentare. Prin urmare, părtile au convenit exonerarea MMGA de la eventualele despăgubiri sau plaţi suplimentare, indiferent de natura acestora.

În cauză nu se pune problema limitării răspunderii pentru prejudiciul cauzat deoarece operează răspunderea contractuală şi nu cea delictuală iar în baza convenţiei de nerăspundere inserată în contract şi aplicabilă conform voinţei suverane a părţilor, nu poate fi antrenată răspunderea autorităţii pentru prejudiciul pretins prin prezenta acţiune. Iar această clauză de nerăspundere prevăzută la pct. 5.1.11 din convenţie şi valabilă în raport de Decizia nr. 216 din 3 februarie 2016 vizează inclusiv obligaţia de plată ulterioară, precizându-se expres că autoritatea "nu va accepta nicio cerere de despăgubire sau plăţi suplimentare" oricare ar fi natura acestora.

În mod corect în raport de dispoziţiile art. 969 C. civ. prima instanţă a apreciat că această clauză de nerăspundere operează cu putere de lucru judecat şi în raport de pretenţiile din prezenta cauză.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primarul Oraşului Copşa Mică - A. împotriva sentinţei nr. 5026 din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2016.