Judicial reputation protection under CSM law: Press criticism of judicial conduct versus professional integrity in administrative contenciosus

Asupra contestaţiei de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4.05.2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) şi Inspecţia Judiciară, a solicitat instanţei să dispună anularea Hotărârii Plenului C.S.M nr. 298 din 24 martie 2016 şi obligarea C.S.M. să admită cererea sa de apărare a reputaţiei profesionale şi a independenţei sistemului judiciar în ansamblul său.

2. Hotărârea pronunţată de Plenul C.S.M.

Prin Hotărârea nr. 298 din 24 martie 2016, Plenul C.S.M. a respins cererea de apărare a reputaţiei profesionale şi a independenţei sistemului judiciar în ansamblul său, formulată de contestatoare, în raport de aspectele semnalate pe site-ul portalului "Lumea Justiţiei".

Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut că, prin cererea formulată la data de 13.11.2015, precizată la data de 16.11.2015, contestatoarea a solicitat apărarea reputaţiei profesionale, în raport de aspectele semnalate pe site-ul "Lumea Justiţiei", indicând mai multe articole de presă în care se pune în lumină necorespunzătoare activitatea de judecător şi se creează falsa impresie că ar exista un climat conflictual între contestatoare şi colegii din cadrul instanţei în care îşi desfăşoară activitatea, aspecte de natură să inoculeze cititorilor impresia că nu manifestă profesionalismul necesar în cadrul derulării relaţiilor interumane specifice la locul de muncă.

Cererea contestatoarei a fost înregistrată la Direcţia Inspecţie Judiciară pentru Judecători la data de 17.11.2015, sub nr. 6855/IJ/3987/2015, fiind emis Raportul Inspecţiei Judiciare cu acelaşi număr de înregistrare, concluzia raportului fiind în sensul că nu se impune admiterea cererii de apărare a reputaţiei profesionale.

Examinând afirmaţiile din presa online, care fac obiectul cererii de apărare a reputaţiei profesionale, Plenul C.S.M. a reţinut o îmbinare între judecăţi de valoare şi anumite elemente cu caracter faptic care rezultă din Rezoluţiile Inspecţiei Judiciare nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015, respectiv nr. 6191/IJ/3659/DIJ/2015 ce vizează exercitarea profesiei de către doamna judecător A., scopul articolelor analizate fiind de a informa publicul despre un subiect de interes general.

S-a reţinut, de asemenea, că articolele publicate, chiar dacă, pe alocuri, mai acide şi incisive, vin în susţinerea preocupării legitime a presei de a contribui activ la dezbaterea asupra funcţionării justiţiei şi reprezintă consecinţa directă a modului de îndeplinire a atribuţiilor profesionale de către magistrat.

Chiar dacă prin cele două rezoluţii ale Inspecţiei Judiciare s-a dispus respingerea sesizării, constatându-se, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii disciplinare, situaţia de fapt relevată în presă, în articolele din 13.11.2015, respectiv 8.11.2015, constituie echivalentul libertăţii jurnalistice ce include şi posibilitatea de a recurge la o anumită doză de exagerare, chiar provocare.

În privinţa celorlalte articole de presă, Plenul C.S.M. a reţinut că afirmaţiile contestate nu conţin aspecte concrete cu privire la activitatea doamnei judecător, pentru a fi apreciate ca fiind de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale.

S-a mai reţinut şi faptul că, în privinţa unor afirmaţii asemănătoare cu cele invocate în prezenta cerere, prin Hotărârea nr. 1022 din 23 septembrie 2014, Plenul C.S.M. a admis cererea de apărare a independenţei sistemului judiciar în raport de aspecte prezentate în mass-media cu privire la activitatea de judecată desfăşurată la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi cea de urmărire penală realizată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, avându-se în vedere, în esenţă, că în perioada 8 din 11 august 2014 s-a urmărit şi realizat o campanie de presă, care a avut ca scop imediat discreditarea, din punct de vedere profesional, a magistraţilor implicaţi în instrumentarea şi soluţionarea dosarului ICA, iar ca scop mediat, discreditarea modului de funcţionare a sistemului judiciar în ansamblul său.

În concluzie, apreciind că, din articolele de presă analizate, nu se pot identifica elemente de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale a doamnei judecător A., Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de contestatoare.

3. Contestaţia formulată

În temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, A., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii C.S.M. nr. 298 din 24 martie 2016, solicitând anularea acesteia şi obligarea C.S.M. să admită cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale.

Motivele de nelegalitate invocate în susţinerea contestaţiei au vizat, în esenţă, următoarele:

Sub aspectul încălcării normelor de procedură civilă care reglementează procedura de soluţionare a răspunderii disciplinare, contestatoarea invocă nulitatea absolută a actului administrativ contestat, din perspectiva dispoziţiilor art. 176 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât în compunerea Plenului a figurat un membru care îşi exercita mandatul în mod legal, domnul judecător B. fiind validat de Senatul României la data de 4.04.2016, ulterior adoptării hotărârii contestat.

Invocă, de asemenea, încălcarea dispoziţiilor art. 395 alin. (2) din C. proc. civ., care consacră principiul continuităţii dezbaterilor, arătând că, în timpul dezbaterilor, unii membrii au părăsit sala, deşi aveau obligaţia să delibereze şi să se pronunţe în condiţiile art. 395-405 din C. proc. civ., împrejurare care atrage nulitatea absolută a hotărârii contestate, precum şi încălcarea secretului deliberării, întrucât la deliberare au rămas şi secretarul general al C.S.M. şi alte două persoane din aparatul propriu.

Pe fondul contestaţiei, arată că membrii C.S.M. nu au fost încunoştiinţaţi de Inspecţia Judiciară că, la data de 24.03.2016, împotriva contestatoarei nu era declanşată nicio cercetare disciplinară, cea de-a patra cercetare disciplinară fiind începută la 31.03.2016, iar despre începerea acesteia a aflat din presă.

Arată, de asemenea, că în data de 11.04.2016, a solicitat Agenţiei Naţionale de Integritate şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie verificarea amănunţită a împrejurărilor derulării cercetării disciplinare declanşată prin rezoluţia din 31.03.2016, având în vedere că faptele ce i se impută aduc atingere principiului securităţii hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, solicitând inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare suspendarea cercetării disciplinare în dosarul nr. x/2016 până la terminarea verificărilor de către A.N.I. şi D.N.A.

Susţine contestatoarea că, utilizarea sintagmei "magistrat executant" pune în lumină nefavorabilă prestanţa şi credibilitatea întregului sistem judiciar, impunându-se, aşadar, admiterea cererii de apărare a reputaţiei profesionale, respinsă în mod greşit de C.S.M., deşi în cuprinsul hotărârii contestate, intimatul a confirmat şi chiar a întărit dezvăluirile "Lumea justiţiei.ro., în special cele referitoare la o posibilă depăşire a competenţelor în materia executării silite.

Invocă, de asemenea, înlăturarea din cuprinsul rezoluţiei nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015 a considerentelor care pun sub semnul întrebării atât pregătirea cât şi probitatea profesională a contestatoarei, prin respectiva rezoluţie respingându-se sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti cu privire la săvârşirea de către contestatoare şi de domnul judecător Mihalcea Alexandru Mihai, a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, făcând ample referiri la derularea cercetării finalizate cu rezoluţia 6203/2015 şi la aducerea la îndeplinire a ordinului de recuperare a produsului infracţiunii cuprins în decizia penală nr. 888/A din 5.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Arată că aspectele semnalate pe site-ul portalului Lumea Justiţiei vizează informaţii care au ajuns în posesia jurnaliştilor, cel puţin prin încălcarea prevederilor legale şi deontologice de la persoane cu atribuţii în efectuarea actului de justiţie, apreciind că s-ar impune autosesizarea Inspecţiei Judiciare pentru verificarea modului de obţinere a informaţiilor de către jurnalişti, însă aceasta s-a derobat de această responsabilitate.

Cu referire la articolul din data de 3.11.2015, în cuprinsul căruia se menţionează că contestatoarea ar fi executat ordine şi i-ar fi executat pe anumiţi inculpaţi, învederează că i se impută fapte neadevărate, creându-se falsa impresie că nu datorează respectul instituţional cuvenit organelor de conducere ale Curţii de Apel Bucureşti şi pun sub semnul întrebării profesionalismul interacţiunii umane la locul de muncă.

În final, contestatoarea arată că Plenul C.S.M. a omis să analizeze toate articolele la care a făcut referire în cererea de apărare a reputaţiei profesionale, validând raportul incomplet al Inspecţiei Judiciare, motiv pentru care se impune admiterea contestaţiei.

Prin cererea completatoare depusă la data de 6.06.2016, contestatoarea a solicitat şi anularea Raportului Inspecţiei Judiciare nr. 6855/IJ/3987/DIJ/2015 care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, invocând încălcarea principiului confidenţialităţii lucrărilor de către inspectorul judiciar care a efectuat lucrarea de inspecţie.

4. Apărările formulate de intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară

4.1 Prin întâmpinarea depusă la data de 30.05.2016, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, Plenul C.S.M. exercitându-şi dreptul de apreciere în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea drepturilor şi intereselor prevăzute de lege şi cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale contestatoarei.

În esenţă, arată că motivele de nulitate invocate, din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 176 alin. (4) şi art. 395 alin. (2) din C. proc. civ. nu pot fi reţinute, întrucât procedura de emitere a unei hotărâri car soluţionează cererea de apărare a reputaţiei profesionale a judecătorilor este una administrativă, care se desfăşoară în conformitate cu legea specială în materie, iar nu cu dispoziţiile C. proc. civ.

Pe fondul contestaţiei, arată că dreptul de apreciere al C.S.M. cu privire la afectarea reputaţiei profesionale a unui judecător s-a realizat fără exces de putere, cu respectarea competenţelor prevăzute de lege.

Arată că Plenul C.S.M. a apreciat în mod corect că relatările din presă reprezintă echivalentul unei activităţi jurnalistice ce include şi posibila recurgere la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare.

În virtutea dreptului său de apreciere, Plenul a reţinut corect că, din articolele de presă analizate, nu se pot identifica elemente de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale a doamnei judecător A., întrucât în conţinutul respectivelor articole s-a constatat o îmbinare între judecăţi de valoare şi anumite elemente cu caracter faptic, rezultate din Rezoluţiile Inspecţiei Judiciare nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015 din data de 4.01.2016, respectiv nr. 6191/IJ/3659/DIJ/2015 din 12.01.2016.

Astfel, Plenul a observat în mod corect că aspectele faptice relatate în presă, care cuprind critici vizând exercitarea profesiei de către doamna judecător A., sunt reflectate în rezoluţiile sus menţionate, ale Inspecţiei Judiciare, scopul articolelor analizate fiind de a informa publicul despre un subiect de interes general.

De asemenea, din analiza afirmaţiilor conţinute în articolele invocate în cerere, Plenul a apreciat că nu se poate reţine că activitatea ştiinţifică a doamnei judecător ar fi apreciată într-un mod necorespunzător, nerezultând emiterea vreunei judecăţi cu privire la caracterul ori valoarea ştiinţifică a acestui tip de activitate pe care o desfăşoară doamna judecător, suplimentar celei specifice funcţiei.

În fine, a mai arătat intimatul că afirmaţiile cuprinse în articolul din 10.01.2016 nu conţin aspecte concrete cu privire la activitatea judecătorului, pentru a fi apreciate ca fiind de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale, iar în privinţa susţinerilor referitoare la identificarea surselor ori a modului în care jurnaliştii au intrat în posesia informaţiilor, Plenul a considerat că, din perspectiva atribuţiilor reglementate de Legea nr. 317/2004, Inspecţia Judiciară nu are competenţa legală de a realiza investigaţii cu privire la sursele de informare ale diferitelor publicaţii scrise sau online.

Referitor la anularea Raportului Inspecţiei Judiciare care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, arată că şi această solicitare este nefondată, raportul Inspecţiei Judiciare a cărui anulare se cere, fiind emis în conformitate cu dispoziţiile legale incidente şi cu respectarea tuturor principiilor prevăzute de dispoziţiile Regulamentului 1027/2012, subliniind faptul că, după comunicarea raportului, contestatoarea nu a formulat obiecţii în sensul încălcării principiului confidenţialităţii.

4.2 Prin întâmpinarea depusă la 30.05.2016, intimata Inspecţia Judiciară a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în raport de dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 317/2004 arătând că, în condiţiile în care contestatoarea îşi exprimă nemulţumirea faţă de Hotărârea nr. 298/2016 a Plenului C.S.M, calitate procesuală pasivă are numai emitentul actului contestat.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestaţiei, arătând, în esenţă, că inspectorul judiciar căruia i-a fost repartizată lucrarea, a apreciat că articolele de presă se circumscriu unei activităţi de informare a publicului, desfăşurată în limite normale, fără a putea identifica elemente de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale a doamnei judecător A., astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate

1. Având a se pronunţa cu prioritate conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimata Inspecţia Judiciară, Înalta Curte reţine următoarele:

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între pârât şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii sau persoana faţă de care se urmăreşte să se stabilească un drept.

Conform celor menţionate la punctul 3, se constată că instanţa de contencios administrativ a fost învestită de către contestatoare cu o contestaţie prin care se solicită anularea Hotărârii Plenului C.S.M. 298 din 24 martie 2016 precum şi a raportului Inspecţiei Judiciare nr. 6855/IJ/3987/DIJ/2015 care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în litigiile izvorând din raporturile de drept administrativ, are calitate procesuală pasivă emitentul actului a cărui legalitate se contestă, interpretarea acestui text de lege conferind calitate procesuală pasivă şi autorităţilor emitente ale operaţiunilor administrative/actelor premergătoare, atacate odată cu actul administrativ emis în baza lor.

Cum Inspecţia Judiciară este emitenta raportului 6855/IJ/3987/DIJ/2015 contestat în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că Inspecţia Judiciare are calitate procesuală în cauză.

Într-adevăr, aşa cum susţine intimatul C.S.M., raportul Inspecţiei Judiciare este un act premergător, care a stat la baza emiterii hotărârii atacate însă, în raport de dispoziţiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni în anularea unui act administrativ nu poate poate hotărî în mod legal asupra actului supus cenzurii, fără ca autoritatea emitentă să fie parte în proces.

În consecinţă, pentru a se asigura un cadru judiciar complet pentru tranşarea aspectelor în dispută, urmează a fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Inspecţia Judiciară.

2. Pe fondul contestaţiei, Înalta Curte, în limitele învestirii sale generate de obiectul hotărârii atacate, examinând înscrisurile aflate la dosar prin prisma susţinerilor părţilor şi raportat la prevederile legale aplicabile, constată că nu se susţin motivele de nelegalitate invocate, cu privire la actele contestate, în considerarea celor arătate în continuare.

Hotărârea nr. 298 din 24 martie 2016 a Plenului C.S.M. a fost adoptată în cadrul procedurii de apărare a reputaţiei profesionale şi a independenţei judecătorilor, ale cărei coordonate sunt trasate în dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

Potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, "Judecătorul sau procurorul care consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii."

Art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor prevede că " 1) Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

(2) Judecătorii sau procurorii care consideră că independenţa şi imparţialitatea le sunt afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune măsurile necesare, conform legii."

Procedura administrativă de apărare a reputaţiei profesionale este detaliată în art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M. aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005 şi art. 53-54 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciare aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1027/2012, după cum urmează:

Conform art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M.:

"(1) Consiliul are dreptul şi obligaţia să apere independenţa, imparţialitatea şi reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor.

(2) În cazul în care un judecător sau procuror consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi este afectată în orice mod, se poate adresa Consiliului.

(3)Verificarea aspectelor semnalate se efectuează prin intermediul Inspecţiei judiciare".

Totodată, potrivit art. 53 din Regulamentul privind normele pentru fectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară:

"(1) Verificările pentru soluţionarea sesizărilor cu privire la independenţa şi imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor şi a cererilor privind apărarea reputaţiei profesionale şi a independenţei acestora se efectuează la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Cererile privind apărarea reputaţiei profesionale şi a independenţei adresate de judecători şi procurori direct Inspecţiei Judiciare se înaintează, pe cale administrativă, Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Verificările prevăzute la alin. (1) se efectuează în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării; acest termen poate fi prelungit cu încă 15 zile, la solicitarea motivată a inspectorului judiciar sau a echipei de inspectori judiciari, în funcţie de complexitatea sesizării, de volumul de lucru al inspectorului/echipei de inspectori desemnaţi sau de existenţa altor motive întemeiate.

Dispoziţiile art. 11 alin. (1)-(3) şi (6), art. 12, art. 13 şi ale art. 14 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. ".

Conform art. 54 din acelaşi Regulament:

"1) Rezultatul verificărilor se consemnează într-un raport întocmit de către inspectorul judiciar sau de către echipa de inspectori judiciari.

(2) Raportul întocmit conform prevederilor alin. (1) conţine următoarele menţiuni: data şi modalitatea sesizării, aspectele sesizate, conţinutul verificărilor efectuate, data finalizării verificărilor prealabile, prezentarea situaţiei de fapt şi argumentarea soluţiei propuse Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere rezultatul verificărilor şi dispoziţiile legale incidente în speţă.

(3) După avizarea de către şeful direcţiei de inspecţie judiciară şi de inspectorul-şef, raportul se comunică judecătorului/procurorului vizat, în vederea formulării de obiecţiuni.

(4) Obiecţiile se formulează în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării raportului şi se transmit Inspecţiei Judiciare.

(5) După expirarea termenului prevăzut la alin. (4), raportul de inspecţie prevăzut la alin. (1), împreună cu materialul care a stat la baza întocmirii acestuia, eventualele obiecţii formulate de magistrat, precum şi, dacă este cazul, răspunsul Inspecţiei Judiciare referitor la acestea se înaintează Plenului Consiliului Superior al Magistraturii."

Acesta fiind contextul juridic al cauzei, Înalta Curte constată că analiza cererii de apărare a reputaţiei profesionale este urmată de emiterea unei hotărâri care priveşte cariera şi drepturile magistraţilor, având natura juridică de act administrativ, supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În cadrul acestei proceduri, reglementată în mod expres de dispoziţiile art. 15 din Regulamentul nr. 326/2005, C.S.M. nu este instanţa de judecată, ci acţionează ca o structură administrativă funcţională, astfel cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 433/2004, 518/2007).

Aşadar, concluzionând asupra unui prim aspect şi anume cel vizând incidenţa dispoziţiilor C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu sunt fondate criticile contestatoarei în raport de natura juridică a actului contestat.

Referitor la nelegalitatea mandatului domnului judecător B., Înalta Curte reţine că, potrivit Hotărârii Senatului României nr. 7 din 10 februarie 2014 domnul judecător B. a fost validat de Senat în calitate de membru interimar al C.S.M., ca urmare a încetării calităţii de membru al C.S.M., prin demisie, a domnului judecător C., astfel încât critica apare ca nefondată.

În ceea ce priveşte continuitatea dezbaterilor, Înalta Curte reţine că procedura de votare în vederea adoptării hotărârii contestate s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 317/2004 şi art. 12 şi 12 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M., în cauză nefiind incidente dispoziţiile C. proc. civ. invocate de către contestatoare, aşa cum rezultă din considerentele sus arătate.

De asemenea, votul membrilor C.S.M. participanţi la dezbaterile pe marginea cererii de apărare a reputaţiei profesionale a fost exprimat cu respectarea dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, prezenţa secretarului general al C.S.M. şi a altor persoane din aparatul propriu al C.S.M. şi a altor persoane din aparatul propriu al C.S.M. nefiind de natură să afecteze procedura de vot.

Printr-un set distinct de motive şi susţineri, contestatoarea critică hotărârea atacată, întrucât la data pronunţării acesteia, pe rolul Inspecţiei Judiciare nu era declanşată nicio cercetare disciplinară, cele două rezoluţii date în cadrul cercetării disciplinare invocate în cuprinsul hotărârii finalizându-se cu respingerea sesizării, în condiţiile art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reţine că, în ciuda naturii complexe şi extinse a criticilor contestatoarei care vizează inclusiv rezoluţiile nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015, respectiv nr. 6191/IJ/3659/DIJ/2015, obiectul analizei în raport de învestirea instanţei, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, îl constituie Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298 din 24 martie 2016 prin care a fost respinsă cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulată de contestatoare.

În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanţa de contencios examinează conduita autorităţii publice, inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreţionare şi încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege.

În acest context, se impune a fi subliniat faptul că, în exercitarea atribuţiilor lor, autorităţile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Din perspectiva efectuării controlului de legalitate asupra hotărârii atacate se impune a se preciza că legea nu defineşte noţiunea de reputaţie profesională, însă din coroborarea art. 12, art. 14 alin. (1) lit. c) şi art. 65 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004, rezultă că reputaţia profesională este o consecinţă directă a modului în care judecătorul îşi exercită funcţia, fiind dovada independenţei, imparţialităţii şi integrităţii pe care magistratul trebuie să le manifeste în exercitarea profesiei, dreptul la reputaţie figurând printre drepturile garantate de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca element esenţial al dreptului la apărarea vieţii private.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 303/2004 şi art. 30 din Legea nr. 317/2004, C.S.M. apără judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Intervenţia C.S.M. este reglementată, aşadar, în scopul realizării în condiţii corespunzătoare a actului de justiţie şi este justificată în măsura în care se asigură protecţie judecătorului aflat în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei deţinute, dat fiind faptul că independenţa judecătorului nu reprezintă un privilegiu, ci o obligaţie fundamentală a acestuia de a-şi dezvolta calităţile intelectuale şi morale care stau la baza conduitei independente şi imparţiale în judecarea fiecărui caz.

Se impune a fi subliniat faptul că în exercitarea dreptului de apreciere asupra cererii de apărare a reputaţiei profesionale în raport de aspectele semnalate în articolele publicate în presă, C.S.M. trebuie să ţină seama de libertatea de exprimare garantată de art. 30 din Constituţia României, precum şi de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Este adevărat că, în aprecierea limitelor criticii admisibile, trebuie să se ţină seama de misiunea particulară a puterii judiciare în societate, însă, dincolo de asemenea situaţii limită, în jurisprudenţa CEDO s-a arătat că presa are îndatorirea de a informa opinia publică asupra tuturor problemelor de interes general, iar printre acestea se află, fără nicio îndoială, şi cele care privesc funcţionarea justiţiei, instituţie esenţială într-o societate democratică.

Prin urmare, Plenul C.S.M. trebuie să stabilească dacă articolele invocate în cererea de apărare a reputaţiei profesionale se circumscriu activităţii de informare a publicului, desfăşurată în mod echilibrat şi în limitele date de reglementările ce vizează libertatea de exprimare.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat, în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului C.S.M. respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, fiind amplu şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin cererea adresată C.S.M. la data de 13.11.2015, precizată la data de 16.11.2015, contestatoarea a solicitat apărarea reputaţiei profesionale, în raport de aspectele semnalate pe site-ul portalului "Lumea Justiţiei" unde au apărut mai multe articole de presă de natură să inoculeze cititorilor impresia că nu manifestă profesionalismul necesar în cadrul relaţiilor specifice locului de muncă.

În concret, au fost invocate două articole postate de jurnalista D., la data de 3 noiembrie 2015, respectiv 8 noiembrie 2015 în cuprinsul cărora se fac afirmaţii referitoare la competenţa profesională a contestatoarei, imputându-i-se că ar "fi executat ordine", fiind numită "executanta A.", respectiv că ar fi pronunţat o hotărâre fără să delibereze cu celălalt membru al completului de judecată. A fost invocat, de asemenea, un articol din 13.11.2015 în cuprinsul căruia se inoculează ideea că nu mai este dorită de colegi în compunerea completelor de judecată.

În cuprinsul cererii, contestatoarea a făcut referire şi la articolele de presă mai vechi publicate pe acelaşi site pentru a sublinia ideea că portalul respectiv a dus a campanie defăimătoare nu numai la adresa sa, dar şi a colegului de complet, în legătură cu soluţionarea unor dosare penale aflate pe rolul completului de judecată din care făceau parte.

În acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M., verificarea aspectelor semnalate de către contestatoare s-a efectuat prin intermediul Inspecţiei Judiciare, sens în care a fost întocmit raportul nr. 6855/IJ/3987/DIJ/2015 înaintat Plenului C.S.M.

Analizând raportul Inspecţiei Judiciare, precum şi obiecţiunile formulate de contestatoare la acest raport, Plenul C.S.M. a apreciat că afirmaţiile din presa online, care fac obiectul cererii de apărare a reputaţiei profesionale, reprezintă o îmbinare între judecăţi de valoare şi anumite elemente cu caracter faptic.

Sub acest ultim aspect, Plenul C.S.M. a avut în vedere Rezoluţia nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015 din data de 04.01.2016, în care s-a reţinut că domnii judecători Mihalcea Mihai Alexandru şi A., în complet de judecată, au dispus măsuri specifice instanţei de executare, în condiţiile în care Tribunalului Bucureşti îi reveneau obligaţiile pentru punerea în executare a sentinţei penale, astfel cum a fost modificată în calea apelului.

De asemenea, prin Rezoluţia nr. 6191/IJ/3659/DIJ/2015 din 12.01.2016 s-a dispus începerea cercetării disciplinare prealabile faţă de doamna judecător A., cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, reţinându-se, în privinţa aspectelor referitoare la lipsa judecăţii şi a deliberărilor din data de 14.09.2015, că sunt întrunite cerinţele legii referitoare la caracterul nescuzabil al nesocotirii normelor procedurale în materie.

În raport de cuprinsul celor două rezoluţii, în mod corect, Plenul a apreciat că aspectele faptice relatate în presă, care cuprind critici vizând exercitarea profesiei de către contestatoare, sunt reflectate în cuprinsul celor două rezoluţii ale Inspecţiei Judiciare, scopul articolelor analizate fiind de a informa publicul despre un subiect de interes general.

Împrejurarea că ulterior, în ambele cercetări disciplinare s-a dispus respingerea sesizării nu este de natură a modifica soluţia adoptată de intimat, întrucât situaţia de fapt relevată în presă constituie echivalentul unei libertăţi jurnalistice ce include posibila recurgere la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare (mutatis mutandis Dalban împotriva României).

Este îndatorirea presei, într-o societate democratică, să comunice informaţii şi idei despre toate problemele de interes general, nu numai pentru informaţiile sau ideile acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci şi pentru cele care lovesc, şochează sau neliniştesc: aceasta este dorinţa pluralismului, toleranţei şi neutralităţii deschise, fără de care nu există societate democratică (Cornelia Popa împotriva României, nr. 17437/03, publicată în M.Of. nr. 31 din 06 ianuarie 2012).

Comentariile realizate, chiar dacă, pe alocuri, mai acide şi incisive, vin în susţinerea preocupării legitime a presei care reprezintă într-adevăr unul din mijloacele de care dispun responsabilii politici şi opinia publică pentru a se asigura că judecătorii se achită de înaltele lor responsabilităţi conform scopului constitutiv şi misiunii care le este încredinţat (Prager şi Oberschlick, pct. 34).

În aprecierea limitelor criticii admisibile, în acord cu jurisprudenţa CEDO, trebuie să se ţină seama că articolele analizate se refereau la o temă de interes general, respectiv încrederea societăţii în justiţie, iar afirmaţiile ziariştilor nu priveau aspecte din viaţa privată a contestatoarei, ci comportamentele şi atitudinile acesteia care implicau calitatea sa de magistrat (Sabău şi Pîrcălab împotriva României, Cornelia Popa împotriva României).

Referitor la criticile contestatoarei cu privire la procedura cercetării disciplinare, în contextul cauzei de faţă, Înalta Curte, raportat chiar la obiectul analizei întreprinse de intimatul C.S.M. prin actul atacat, apreciază că excede cenzurii şi examinării legalităţii de către această instanţă, întrucât procedura cercetării disciplinare este o procedură distinctă de prezenta cauză, suspusă unei reglementări legale distincte care de asemenea exced competenţelor materiale ale acestei instanţe.

Referitor la actele de procedură efectuate în dosarul finalizat cu decizia penală 888 din 8 august 2014 precum şi la articolele de presă invocate de către contestatoare cu referire la acest dosar, se impune a se preciza că, prin hotărârea nr. 1022 din 23 septembrie 2014, Plenul C.S.M. a admis cererea de apărare a independenţei sistemului judiciare, în raport de aspectele prezentate în mass-media cu privire la activitatea de judecată desfăşurată la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi cea de urmărire penală realizată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, avându-se în vedere, în esenţă, că, in perioada 8 11.08.2014, s-a urmărit şi realizat o campanie de presă, care a avut ca scop imediat discreditarea, din punct de vedere profesional a magistraţilor implicaţi în instrumentarea şi soluţionarea dosarului ICA, iar ca scop mediat discreditarea modului de funcţionare a sistemului judiciar în ansamblul său, întrucât atât politicienii, cât şi jurnaliştii au exprimat puncte vedere proprii în mass-media, au pus în dezbatere aspecte ce au vizat modul de instrumentare şi soluţionare a cauzei penale care formează obiectul dosar nr. x/2012, iar prin modalitatea subiectivă şi nu imparţială şi echidistantă, cum ar fi trebuit să fie dezbătută tema justiţiei, pornind de la un caz concret şi anume dosarul ICA, s-a inoculat o adversitate a cetăţeanului împotriva sistemului de drept şi a celor abilitaţi a o înfăptui.

Prin urmare, comentariile negative referitoare la activitatea profesională a contestatoarei, în instrumentarea şi soluţionarea dosar nr. x/2012* au fost sancţionate de Plenul C.S.M., reţinându-se în cuprinsul hotărârii sus arătate, lipsa unei baze factuale şi fiabile, proporţională cu natura şi forţa afirmaţiilor din cuprinsul articolelor de presă.

Or, în speţa dedusă judecăţii, se constată că articolele de presă invocate surprind, în linii mari, ceea ce a fost reţinut şi în cuprinsul rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare, identificarea modului în care jurnaliştii au intrat în posesia informaţiilor nefiind în competenţa legală a Plenului C.S.M. ori a Inspecţiei Judiciare.

Faţă de considerentele sus arătate, raportat la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 şi art. 75 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine că intimatul C.S.M. şi-ar fi exercitat dreptul de apreciere în mod arbitrar, abuziv, în afara limitelor conferite de lege puterii sale discreţionare, afirmaţiile în litigiu prin prisma articolelor publicate, reprezentând o îmbinare între judecăţi de valoare şi anumite elemente cu caracter faptic, scopul articolelor analizate fiind de a informa publicul despre un subiect general.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate constând în încălcarea principiului confidenţialităţii de către inspectorii judiciari care au întocmit raportul nr. 6855/IJ/3987/DIJ/2015, Înalta Curte constată că, potrivit art. 12 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 1027/2012 a C.S.M., "În raport cu aspectele sesizate, inspectorii judiciari pot utiliza, în completarea relaţiilor comunicate de instanţă/parchet, şi următoarele surse de documentare:

b) date şi informaţii din evidenţele Inspecţiei Judiciare sau ale Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv actele de control anterioare, lucrările efectuate pentru soluţionarea unor sesizări ce au legătură cu cele supuse verificărilor", iar conform art. 14 alin. (1) lit. b) din acelaşi Regulament, "În cadrul verificărilor prealabile, inspectorii judiciari pot desfăşura următoarele activităţi:

b) examinarea registrelor, mapelor de hotărâri şi a altor evidenţe ale instanţei/parchetului unde îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul verificat;"

Din înscrisurile dosarului rezultă că verificările prealabile efectuate ca urmare a adresei înaintate de C.S.M. s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 53-54 din Regulamentul sus arătat, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la informaţiile clasificate şi la protecţia datelor cu caracter personal, fiind avute în vedere atât în înscrisurile ataşate de doamna judecător, cât şi informaţii din evidenţele Inspecţiei Judiciare.

Aşa fiind, în mod corect, prin argumentarea soluţiei propuse de C.S.M., inspectorii judiciari au relevat şi alte lucrări care aveau legătură cu aspectele sesizate, neputându-se considera că, procedând astfel, au încălcat principiul confidenţialităţii.

Această concluzie se impune întrucât dreptul de apreciere al C.S.M. nu poate fi realizat decât în condiţiile unei informări riguroase cu privire la faptele şi evenimentele relevate în articolele de presă pretins vătămătoare.

Mai mult, este de precizat că însăşi contestatoarea a solicitat ataşarea dosarelor având ca obiect cercetarea sa disciplinară, apreciind că au legătură cu cererea de apărare a reputaţiei profesionale.

3. Soluţia adoptată şi temeiul legal

Reţinând, aşadar, în limitele şi pentru argumentele sus arătate, că hotărârea atacată nu este afectată de viciul nelegalităţii, fiind emisă în limitele competenţelor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 75 din Legea nr. 303/2004, urmează ca Înalta Curte să respingă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Inspecţia Judiciară.

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 298 din 24 martie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2016.