Municipal property tax reassessment and violation of right to fair trial due to unexamined judicial expertise

Asupra recursurilor de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.11.2011, sub nr. x/36/2011, reclamanta S.C. A. S.A. Năvodari a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Năvodari, Oraşul Năvodari prin Primar - Direcţia Economică, Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control şi Executare Silită şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari:

- suspendarea dispoziţiei nr. 1300 din 21 octombrie 2011, suspendarea executării notei de constatare nr. x din 31 august 2011 şi a deciziei de impunere din 31.08.2011, anexată notei de constatare, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actelor administrative sus-menţionate;

- anularea dispoziţiei nr. 1300 din 21 octombrie 2011;

- anularea notei de constatare nr. x din 31 august 2011 şi a deciziei de impunere din 31.08.2011, anexată notei de constatare, ca fiind nelegale şi netemeinice, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata sumei de 1.693.362 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 28/CA din 8 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus:

- admiterea în parte a contestaţiei formulate de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Năvodari, Oraşul Năvodari prin Primar - Direcţia Economică - Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control şi Executare Silită şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari;

- anularea în parte a dispoziţiei nr. 1300 din 21 octombrie 2011, a notei de constatare nr. x din 31 august 2011 şi a deciziei de impunere din 31.08.2011, pentru suma de 55.860,26 RON, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata acesteia;

- obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a sumei de 6232 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile 28/CA/8 februarie 2016 au declarat recurs în termen legal reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. şi pârâţii Primarul Oraşului Năvodari, Oraşul Năvodari prin Primar - Direcţia Economică - Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control şi Executare Silită şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari.

În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:

(i) În legătură cu diferenţa obligaţiilor fiscale în cuantum de 2.118.435,73 RON (din impozitul total contestat de 2.174.295,99 RON instanţa a scăzut suma de 55.850,26 RON care reprezintă impozitul aferent activului Terminal Amoniac, suma de la plata căreia a fost exonerată) instanţa de fond a reţinut în mod lacunar şi fără a arăta motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei că este datorată această diferenţă de impozit calculată pentru perioada 2006-2010.

A mai reţinut instanţa de fond că este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia stabilirea impozitului şi a accesoriilor ar fi greşită ca urmare a micşorării suprafeţei de teren ocupată de construcţii, clădiri şi mărirea suprafeţei de teren, în considerarea art. 257 lit. a) C. fisc., precum şi susţinerea potrivit căreia există unele terenuri scutite de la plata impozitului conform art. 258 alin. (4) din C. fisc.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, obligaţiile fiscale în cuantum de 2.118.435,73 RON care au fost stabilite abuziv de intimaţi, nu sunt datorate de reclamantă.

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de experţii C., D. şi E., coroborat cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul F. şi expert parte G., precum şi răspunsul expertului tehnic judiciar la obiecţiuni, societatea reclamantă nu datorează nici impozitul şi nici accesoriile în sumă de 2.118.435,73 RON, cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară, reclamanta nu ar datora "decât suma de 348.618,82 RON", sumă recunoscută şi de către avocatul Primăriei Năvodari, după cum a reţinut, de altfel, şi instanţa de fond.

(ii) Instanţa de fond, deşi a admis proba cu expertiză tehnică - specialitatea topografie, geodezie şi cadastru şi expertiză contabilă, în sentinţa pronunţată nici nu a reţinut concluziile experţilor, nici nu a motivat înlăturarea rapoartelor de expertiză, făcând "abstracţie" totală de aceste probe.

(iii) Contrar celor reţinute de instanţa de fond, suprafaţa de teren deţinută de reclamantă a fost în mod legal declarată în urma înscrierii restului din lotul Incinta Principală, rămas după înfiinţarea societăţilor Combinatul de Îngrăşăminte Chimice S.A. şi H. S.A., a actualizării planurilor cadastrale, precum şi a actului de dezmembrare autentificat sub nr. x din 27 iunie 2011, însă impozitarea retroactivă a terenurilor este nelegală.

În mod eronat a reţinut prima instanţă susţinerea organului fiscal potrivit căreia "între declaraţiile din anii anteriori şi ultima declaraţie dată în 29.07.2011, există o diferenţă de 803.495,4 mp (80,34 ha) de teren liber nedeclaraţi ce trebuiau să fie impozitaţi ca atare", fără să argumenteze pe baza probelor administrate şi pe baza unor dispoziţii legale de ce a reţinut apărarea pârâţilor potrivit căreia "suprafaţa de teren supusă impozitării a fost greşit stabilită prin excluderea unei suprafeţe de teren ocupate de construcţii care ulterior s-a dovedit a fi mai mică".

(iv) În ceea ce priveşte respingerea petitului de cerere privind obligaţiile fiscale în sumă de 2.118,73 RON, prima instanţă nu a reţinut concluziile de nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate în cauză, reţinute cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 1727 din 25 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi, respectiv prin decizia nr. 2099/CA/19.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca instanţă de recurs, în dosar nr. x/2012.

Faţă de lipsa motivelor privind înlăturarea probei cu expertiza tehnică şi expertiza contabilă, recurenta-reclamantă a considerat că sentinţa este nulă în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte respingerea petitului din acţiune privind exonerarea sa de la plata impozitului şi a accesoriilor în sumă de 2.118.435,73 RON, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 din vechiul C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a solicitat, în principal, modificarea/casarea în parte a sentinţei recurate şi, rejudecând, să se dispună admiterea în tot a contestaţiei, anularea actelor administrative fiscale nelegale, cu consecinţa exonerării de la plata sumei precizate în timpul procesului, respectiv 2.174.295,99 RON.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, respectiv doar în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale în cuantum de 2.118.435,73 RON şi trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la acest petit din acţiunea introductivă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 4 pct. 1, art. 299, art. 302, art. 302<SUP>1</SUP>, art. 304 pct. 7, 8 şi 9 art. 304<SUP>1</SUP>, art. 305, art. 312 - 314 şi urm.din vechiul C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi au criticat hotărârea instanţei de fond, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

Sentinţa recurată este parţial nelegală, în ceea ce priveşte soluţia de anulare parţială a dispoziţiei nr. 1300 din 21 octombrie 2011, a notei de constatare nr. x din 31 august 2011 şi a deciziei de impunere nr. 31.08.2011, pentru suma de 55.860,26 RON, şi exonerarea de la plata acestor obligaţii fiscale.

În faţa Curţii, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate parţială a HCL 76/2010, cu privire la zonare, iar Tribunalul Constanţa a constatat, prin sentinţa civilă nr. 1727 din 25 martie 2013, nelegalitatea încadrării în Zona A de impozitare a imobilelor proprietatea reclamantei şi a reîncadrat-o în Zona C. Această soluţie a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia nr. 2099/CA din 09.12.2013.

Anularea hotărârii de încadrare a imobilului în Zona A de impozitare este nelegală, astfel că se impune respingerea excepţiei de nelegalitate a HCL nr. 75/2010, ca nefondată. Aspectele învederate de reclamantă nu sunt reale, se creează o confuzie pentru acoperirea propriilor erori din titlul lor de proprietate (certificat de atestare).

Hotărârile de zonare adoptate de Consiliul Local Năvodari, pentru care a fost invocată excepţia de nelegalitate, au fost aprobate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 215/2001.

În lumina probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, se impune a se constata că actele administrative contestate în cadrul dosar nr. x/2011 sunt legale, impozitul datorat de reclamantă fiind calculat potrivit normelor C. fisc.

În concluzie, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, modificarea parţială a sentinţei civile nr. 28/CA din 08.02.2016 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii actelor fiscale contestate, şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente reţine următoarele:

Asupra recursului declarat de reclamanta I. S.R.L.

Nelegalitatea hotărârii primei instanţe invocată de recurenta-reclamantă vizează, în special, motivarea acesteia în privinţa soluţiei de menţinere a actelor administrative fiscale contestate pentru suma de 2.118.435,73 RON.

Potrivit art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. (1865), modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta "nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei".

Susţinerile recurentei, circumscrise ipotezei de motivare insuficientă a hotărârii, sunt întemeiate, întrucât din studiul considerentelor hotărârii, prin raportare la dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că prima instanţă nu a procedat la o examinare efectivă a constatărilor şi concluziilor expertizelor de specialitate efectuate în cauză.

Deşi instanţa a apreciat ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării pricinii expertiza tehnică judiciară - specialitatea topografie, cadastru şi geodezie şi expertiza contabilă judiciară, procedând la încuviinţarea lor, inclusiv a obiecţiunilor formulate de reclamantă la expertiza tehnică judiciară, în analiza motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă nu au fost valorificate în niciun fel constatările şi concluziile acestor expertize.

În aceste circumstanţe, nu se poate şti dacă prima instanţă a omis pur şi simplu să examineze cererea reclamantei prin raportare la expertizele de specialitate efectuate în cauză sau, dacă a dorit să înlăture constatările şi concluziile acestora, care au fost raţiunile pentru care a procedat în acest sens.

Or, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părţilor sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate legal de instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenta (Perez c.Franţei, par. 80 şi Van der Hurk c. Olandei, par. 59).

Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea presupune, totuşi, ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Ruiz Torija şi Hiro Balani c. Spaniei, 9 decembrie 1994).

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt întemeiate, astfel că, în temeiul art. 314 şi 312 alin. (5) din C. proc. civ. (1865) şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării cauzei, vor fi examinate efectiv motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, prin raportare la constatările şi concluziile expertizelor de specialitate administrate în cauză, în privinţa obligaţiilor fiscale în cuantum de 2.118.435,73 RON stabilite prin actele administrative fiscale contestate.

Totodată, vor fi avute în vedere şi celelalte critici formulate de recurentă, a căror analiză a devenit inutilă, faţă de soluţia dată recursului.

2. Asupra recursului declarat de pârâţii Primarul Oraşului Năvodari, Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari

Hotărârea primei instanţe a fost criticată de pârâţi sub aspectul soluţiei de anulare parţială a actelor administrative fiscale pentru suma de 55.860,25 RON.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a dat eficienţă celor statuate prin sentinţa civilă nr. 1727 din 25 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2012, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2099/CA din 09.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa. Prin această hotărâre irevocabilă a fost admisă excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 1 poz. 1 din H.C.L. nr. 76/2010 şi art. 1 poz. 1 din H.C.L. nr. 125/2009, consecinţa fiind stabilirea nelegală în sarcina reclamantei a unui impozit suplimentar de 55.860,25 RON pentru terenul deţinut în Zona Terminal Amoniac.

Criticile formulate de pârâţi pe calea prezentului recurs nu reprezintă altceva decât susţineri legate de modalitatea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate privind H.C.L. nr. 76/2010 şi H.C.L. nr. 125/2009, care nu pot fi primite în acest cadru procesual, întrucât s-ar aduce atingere efectelor hotărârii pronunţate în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, recursul declarat de pârâţi urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. (1865).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul Oraşului Năvodari, Oraşul Năvodari prin Primar - Direcţia Economică Serviciul Impozite, Taxe Locale, Control şi Executare Silită şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari împotriva sentinţei nr. 28/CA din 08 februarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de reclamanta I. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2016.