Suspension of administrative prescription by amicable negotiations in privatization put option disputes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi B. "B." S.A., anularea actului administrativ unilateral H.G. nr. 1163/2012 pentru aprobarea elementelor principale ale contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, a numărului acţiunilor şi a preţului unitar al acţiunii în cadrul procesului de exercitare de către B. "B." S.A. Bucureşti, a opţiunii de vânzare de acţiuni conform prevederilor Contractului de privatizare privind achiziţionarea şi subscrierea de acţiuni la B. "B." S.A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1078 din 1 aprilie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, B. "B." S.A. şi intervenient accesoriu în interesul pârâţilor Departamentul Pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei, ca prescrisă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1078 din 1 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta susţine că sentinţa nr. 1078 din 01 aprilie 2014 nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, împrejurare ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut prin art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.

Se arată că argumentele aduse în apărare, în faţa instanţei de fond, referitoare la prescripţia extinctivă au privit constatarea cu prioritate a incidenţei, în cauză, a prevederilor art. 2532 pct. 6 din Noul C. civ. şi, în subsidiar, a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă nu a motivat înlăturarea argumentului central invocat în apărare, respectiv incidenţa art. 2532 pct. 6 din Noul C. civ. care instituie unul dintre cazurile limitative de suspendare de drept a cursului prescripţiei, respectiv derularea negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi.

Prin sentinţa recurată s-a reţinut faptul că s-a invocat existenţa negocierilor în scopul soluţionării pe cale amiabilă a diferendului referitor la preţul de vânzare a acţiunilor, însă prima instanţă a analizat această împrejurare exclusiv prin prisma art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv prin aprecierea măsurii în care aceste negocieri pot fi calificate motive temeinice în sensul Legii nr. 554/2004. Instanţa nu a avut în vedere raportarea acestor negocieri la prevederile art. 2532 pct. 6 din Noul C. civ., în sensul calificării lor ca fiind circumscrise cazului de suspendare de drept a prescripţiei, expres prevăzut de acest text legal.

În opinia recurentei, în cauză, îşi găsesc deplină aplicarea prevederile art. 2532 pct. 6 din Noul C. civ., potrivit cărora cursul prescripţiei este suspendat:

"pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie".

După cum se poate observa, termenul de prescripţie în discuţie este unul de 6 luni, egal aşadar cu maximul posibil acceptat, calculat ca anterioritate faţă de momentul împlinirii termenului de prescripţie.

În cauză, în interiorul termenului legal de prescripţie de 6 luni pentru exercitarea acţiunii în anularea H.G. nr. 1163/2012 (adică în intervalul 01.02.2013 - 01.07.2013), între reprezentanţii recurentei şi cei ai pârâtei B., precum şi Guvernul României, reprezentat prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie ("OPSPI") au fost demarate negocieri în vederea soluţionării pe cale amiabilă a problemei preţului Acţiunilor Opţiunii de Vânzare.

Este evident aşadar că termenul de prescripţie invocat nu s-a scurs, el fiind suspendat pe perioada negocierilor purtate între părţi, realitate faptico-juridică ce aduce cu sine deplina legalitate a introducerii acţiunii în data de 5 septembrie 2013.

Recurenta mai susţine că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 2532 pct. 6 " din Noul C. civ. şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prevederi ce reglementează instituţia prescripţiei extinctive, împrejurare ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut şi reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Astfel, se arată că, pe de o parte, negocierile s-au purtat între părţile prezentului dosar, respectiv recurenta-reclamantă A., B. şi Guvernul României prin OPSPI actualmente Departamentul pentru Energie (ca efect al O.U.G. nr. 75/2013 privind unele măsuri pentru reorganizarea prin divizare parţială a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, pentru modificarea unor acte normative, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind activitatea Departamentului pentru Energie) şi au privit preţul Acţiunilor Opţiunii de Vânzare, iar pe de altă parte, negocierile, prin obiectul lor, este evident că aveau implicaţii profunde şi evidente asupra legalităţii H.G. nr. 1163/2012. De altfel, ar li fost imposibilă desfăşurarea negocierilor dintre părţi cu privire la preţul Acţiunilor Opţiunii de Vânzare fără a fi avută în vedere legalitatea H.G. nr. 1163/2012 care are in vedere tocmai acest preţ.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă de judecată, parte la aceste negocieri au fost chiar părţile din prezentul dosar, respectiv A., B. şi Guvernul României.

Se mai apreciază că art. 2532 pct. 6 din Noul C. civ. nu limitează incidenţa acestui caz de suspendare la existenţa unor negocieri exclusiv între părţile litigante, ci stabileşte condiţia ca aceste negocieri să fie purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, scop pe deplin urmărit în cadrul negocierilor invocate în prezentul dosar.

De asemenea, se mai arată că potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) (respectiv termenul de prescripţie de 6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Recurenta consideră că legiuitorul nu a înţeles să definească ce trebuie să se înţeleagă prin "motive temeinice", tocmai pentru a lăsa deplină libertate judecătorului în a aprecia şi defini limitele noţiunii în raport de particularităţile cauzei în discuţie. Însă, practica, prin raportare la jurisprudenţa comunitară, a arătat că nu trebuie admisă o interpretare rigidă şi severă a dreptului naţional, în speţă a art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât s-ar putea ajunge la îndepărtarea justiţiabilului de la posibilitatea de a accede efectiv la instanţă.

Existenţa negocierilor ce vizau ca şi rezultat reglementarea pe cale administrativă şi amiabilă a chestiunilor esenţiale în litigiu, respectiv preţul Acţiunilor Opţiunii de Vânzare, reprezintă, în opinia recurentei, un motiv temeinic, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de natură a conduce la extinderea termenului în care era posibilă depunerea acţiunii in instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Departamentul Pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ. coroborate cu alin. (3), cererea de recurs trebuie să cuprindă indicarea hotărârii ce se atacă.

Intimata S.C. B. S.A. a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 28 octombrie 2015, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 11 iunie 2007, S.C. B. S.A. şi C. au încheiat un contract de privatizare având ca obiect achiziţionarea şi subscrierea de către Enel de acţiuni la Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "S.C. B. S.A.", aprobat prin H.G. nr. 528/2007 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării B. "B." - S.A.

Obiectul de activitate al B. la data încheierii Contractului de Privatizare consta în distribuţia şi furnizarea de energie B..

În cursul anului 2008, B. a intrat într-un proces de divizare parţială în scopul transferului patrimoniului aferent activităţii de furnizare de energie B. unei noi societăţi care lua astfel fiinţă.

La data de 27 August 2008 a fost înfiinţată S.C. D. S.A. care a preluat de la B. patrimoniul aferent activităţii de furnizare de energie B..

Activitatea de distribuţie de energie B., urma să fie desfăşurată în continuare de către B. care, în urma divizării parţiale, şi-a schimbat denumirea în S.C. E. S.A.

La data de 23 decembrie 2009, între B., Enel şi A. a fost încheiat un acord prin care Enel a transferat către A., prin delegaţie imperfectă, Contractul de Privatizare cu toate drepturile şi obligaţiile care rezultă din acesta, precum şi participaţiile deţinute în E. şi D.

Art. 17.1.1 din Contractul de Privatizare, preluat prin delegaţie imperfectă de către A., stabileşte dreptul B. de a solicita A. să cumpere toate acţiunile din B. pe care B. poate să le transfere. Conform art. 17.1.3 din Contractul de Privatizare, Opţiunea de Vânzare se exercită de către B. prin transmiterea unei notificări scrise către Enel. Mecanismul de calcul al preţului de exercitare a opţiunii de vânzare este reglementat în art. 17.1.2 din Contractul de Privatizare.

Totodată, art. 17.1.1 din Contractul de Privatizare prevedea şi faptul că Opţiunea de Vânzare urma să fie aplicabilă şi oricăror acţiuni în orice entitate legală succesoare a B., cum a fost cazul pentru E. şi D.

Ulterior, a fost publicată O.G. nr. 25/2012 privind unele masuri pentru derularea exercitării opţiunii de vânzare de acţiuni conform prevederilor Contractului de privatizare privind achiziţionarea şi subscrierea de acţiuni la B. "B." - S.A., prin care a fost aprobată exercitarea de către B. a Opţiunii de Vânzare în conformitate cu prevederile Contractului de Privatizare.

B. a comunicat către A. adresa înregistrată sub nr. 9900/28019 din 23 noiembrie 2012 prin care a declarat că înţelege să îşi exercite Opţiunea de Vânzare cu privire la un număr de 3.683.736 acţiuni, reprezentând 13,57% din capitalul social al E. şi, respectiv, un număr de 502.328 acţiuni, reprezentând 13,57% din capitalul social al D. pentru un preţ de 124,60 euro/pe acţiune şi un preţ total de 521.583.574,40 euro.

Totodată, în data de 3 decembrie 2012, B. a comunicat Enel, prin adresa înregistrată sub nr. 3380/28738 din 03 decembrie 2012, modalitatea de calcul al preţului Acţiunilor Opţiunii de Vânzare.

La data de 7.12.2012, a fost publicată H.G. nr. 1163/2012 pentru aprobarea elementelor principale ale contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, a numărului acţiunilor şi a preţului unitar al acţiunii în cadrul procesului de exercitare, de către B., a opţiunii de vânzare de acţiuni conform prevederilor Contractului de privatizare.

Recurenta-reclamantă a apreciat că H.G. 1163/2012 este un act administrativ nelegal, emis cu exces de putere, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă Guvernului României, ca autoritate emitentă, solicitând revocarea, de îndată, a H.G. nr. 1163/2012.

Prin Adresa nr. xA/9338/CA din 28.01.2013, Guvernul României a respins solicitarea recurentei de revocare a H.G. nr. 1163/2012.

Totodată, începând cu data de 01.02.2013 între A., B. şi Guvernul României reprezentat prin OPSPI au fost demarate negocieri referitoare la exercitarea dreptului de Opţiune de Vânzare de către B.

Instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a reţinut exclusiv faptul că, în apărare, recurenta a invocat incidenţa art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui motiv temeinic constând în derularea negocierilor în vederea reglementării pe cale amiabilă a diferendelor referitoare la exercitarea Opţiunii de Vânzare de către B., împrejurare de natură a justifica depăşirea termenului de prescripţie de şase luni pentru introducerea acţiunii în anularea H.G. nr. 1163/2012.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, din motivarea sentinţei recurate, rezultă că instanţa de fond a înlăturat acest argument pe considerentul că negocierile invocate se poartă în temeiul unor prevederi contractuale şi exclusiv între părţile contractante. Aceste negocieri, în opinia instanţei de fond, nefiind de natură să conducă la modificarea unei hotărâri de guvern.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost odată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Potrivit art. 11 alin. (1), (2) şi 5 din Legea nr. 554/2004:

"(1)Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(5) Termenul prevăzut de alin. (1) este termen de prescripţie, iar terenul prevăzut de alin. (2) este termen de decădere."

Termenul de 6 luni începe să curgă de la date diferite, în funcţie de obiectul acţiunii sau de titularul dreptului la acţiune.

Termenul de decădere de un an este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii în termenul de 6 luni şi devine aplicabil numai dacă acţiunea nu a fost introdusă înlăuntrul termenului de prescripţie din motive temeinice. Legea nu defineşte noţiunea de "motive temeinice", urmând ca interpretarea să fie făcută în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, prin raportare şi la cauzele de repunere în termen, de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei, potrivit dreptului comun.

Termenul de un an se calculează începând cu data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data înche­ierii procesului-verbal de conciliere, în funcţie de obiectul acţiunii sau de titularul acesteia, potrivit regulilor configurate la alin. (1).

În ceea ce priveşte invocarea prescripţiei extinctive, în cazul termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii, sunt aplicabile regulile generale cuprinse în C. civ. (art. 2.512, art. 2.513).

De altfel, chiar dacă s-ar fi împlinit termenul de prescripţie prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile C. civ., respectiv art. 2532 pct. 6 tocmai pentru că potrivit art. 11 alin. (5) termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) este termen de prescripţie.

Conform art. 2532 pct. 6 C. civ. "Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:/…/6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;/…/".

Termenul de prescripţie, în discuţie, este unul de 6 luni, calculat ca anterioritate faţă de momentul împlinirii termenului de prescripţie.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în interiorul termenului de 6 luni pentru exercitarea acţiunii în anulare (1.02.2013-1.07.2013), au fost purtate negocieri în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă.

Deci, termenul de prescripţie de 6 luni nu s-a scurs, el fiind suspendat pe perioada negocierilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanţa de fond să analizeze litigiul sub toate aspectele.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1078 din 1 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2016.