Drought compensation revision rejected as inadmissible; third-party claim against ministry barred.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea primei instanţe

În fond după casare, prin sentinţa nr. 131 din 12.06.2009, pronunţată în dosar nr. x/2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune şi inadmisibilităţii acţiunii, excepţii invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei S.C. "A." S.A. Frumuşica suma de 191.125 RON, cu titlu de daune interese, precum şi suma de 1.539 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Decizia pronunţată în recurs

Prin decizia nr. 1173 din 03.03.2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 131 din 12.06.2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, pe fond, a respins acţiunea reclamantei S.C. "A." S.A. Frumuşica, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Prin acţiunea în contencios administrativ, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, iniţial sub nr. x/39/2007, iar, ulterior, sub nr. x/39/2008, reclamanta S.C. "A." S.A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata sumei de 93.990 RON, sumă ce a fost ulterior majorată la 191.125 RON, cu titlu de daune interese, urmare a refuzului pârâtului de a-şi executa obligaţiile ce îi reveneau în baza Legii nr. 381/2002, precum şi a sentinţei nr. 65 din 22.03.2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal (rămasă irevocabilă).

Prin hotărârea recurată, prima instanţă a admis acţiunea reclamantei, având în vedere faptul că, prin sentinţa nr. 65 din 22.03.2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe de o parte, părţii i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de porumb, floarea-soarelui şi soia, iar, pe de altă parte, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost obligat să sesizeze Guvernul României cu privire la existenţa respectivei calamitaţi şi se solicite acestuia îndeplinirea formalităţilor administrative în vederea acordării despăgubirilor. Instanţa a constatat faptul că pârâtul şi-a respectat doar prima obligaţie, materializată în adoptarea H.G. nr. 570/2007 privind declararea stării de calamitate naturală în judeţul Botoşani pentru culturile însămânţate în primăvara anului 2004, însă nu şi pe aceea de efectuare a formalităţilor pentru acordarea despăgubirilor. În acest sens, instanţa a făcut referire la sentinţa nr. 7 din 26 martie 2007 a aceleaşi curţi de apel prin care pârâtul a fost obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere. Instanţa a mai reţinut şi faptul că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile impuse de Legea nr. 381/2002, fiind îndreptăţită să primească despăgubiri actualizate cu indicele de inflaţie, în cuantum de 191.125 RON.

Instanţa de recurs a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a conformat celor dispuse prin sentinţa nr. 65 din 22.03.2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv că a elaborat proiectul de hotărâre de declarare a stării de calamitate în judeţul Botoşani, iar acesta a fost adoptat de Guvernul României, prin H.G. nr. 570/2007. În ceea ce priveşte îndeplinirea formalităţilor necesare pentru acordarea despăgubirilor, instanţa de recurs a reţinut când este întemeiată apărarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în sensul că societatea reclamantă nu a respectat în întregime procedura reglementată de Legea nr. 381/2002, întrucât documentaţia depusă nu a fost însoţită de procesul-verbal de constatare şi evaluare, precum şi de actul care să ateste că terenul nu a fost amenajat pentru irigaţii ori că nu s-a putut amenaja la irigat, aspecte care rezultă şi din raportul de expertiză întocmit în cauză. În consecinţă, instanţa de control judiciar a concluzionat în sensul că pârâtul nu se află în culpă, întrucât nu i-au fost comunicate toate documentele necesare pentru a se putea proceda la calculul despăgubirilor şi nu se poate susţine că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale care să antreneze obligarea autorităţii publice la plata despăgubirilor.

3. Calea de atac a revizuirii

Intimata-reclamantă S.C. "A." S.A. Frumuşica, prin lichidator judiciar B. IPURL - Rotaru Sonia, în contradictoriu cu recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi chematul în garanţie Ministerul Afacerilor Externe, a formulat împotriva deciziei mai sus menţionate o cerere de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Revizuenta a solicitat casarea Deciziei nr. 1173 din 03.03.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2008, menţinerea sentinţei nr. 131 din 12.06.2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, actualizarea sumelor cuprinse în sentinţa anterior nominalizată, efectuarea unei expertize contabile pentru a evidenţia pagubele produse societăţii în perioada 2004-2015, precum şi obligarea intimaţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, revizuenta a prezentat situaţia de fapt şi susţinut că prevederile art. 4 din H.G. nr. 570/2007, în care se menţionează că "beneficiază de despăgubiri producătorii agricoli care au depus documentaţia la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Judeţului Botoşani în cursul anului 2004", încalcă principiul neretroactivităţii legii şi lipseşte beneficiarii de posibilitatea de a solicita despăgubiri, fapt ce contravine dispoziţiilor din sentinţa nr. 65 din 22.03.2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi spiritului Legii nr. 381/2002.

Revizuenta a mai precizat şi faptul că intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a plătit amenda la care a fost obligat prin sentinţa nr. 7 din 26 martie 2007, în baza dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia pronunţată la data de 17.03.2015 în dosar nr. x/0992/10, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat faptul că, în cazul S.C. "A." S.A. Frumuşica, au fost încălcate prevederile art. 6 paragraf (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul I la Convenţie şi a obligat Statul român la plata unor daune morale.

Conform Deciziei nr. 233 din 15.02.2011 a Curţii Constituţionale a României, o decizie pronunţată de instanţa europeană, prin care se recunoaşte încălcarea unui drept din CEDO, poate fi atacată pe calea revizuirii, cu scopul de a se soluţiona fondul dreptului dedus judecăţii.

Revizuenta a menţionat faptul că Ministerul Afacerilor Externe nu a dat curs cererii sale de a publica în Monitorul Oficial al României decizia CEDO aflată în discuţie, situaţie în care dreptul său la justiţie este obstrucţionat.

4. Apărările intimatului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat excepţia prematurităţii cererii de revizuire, întrucât aceasta a fost depusă la instanţă cu încălcarea dispoziţiilor art. 324 alin. (3) C. proc. civ., adică anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei emisă la data de 17.03.2015 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Intimatul a invocat şi inadmisibilitatea cererii de revizuire, întrucât instanţa europeană, prin decizia anterior arătată, a constatat încălcarea art. 6 paragraf (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar pentru înlăturarea acestei încălcări S.C. "A." S.A. Frumuşica avea la dispoziţie procedura revizuirii prevăzută de dreptul intern, cale de atac pe care partea nu a înţeles să o urmeze. Prin urmare, instanţa care analizat ultima chestiunea litigioasă supusă judecăţii, şi despre care se invocă că ar fi consecinţa încălcării termenului rezonabil de soluţionarea cauzei, este cea de recurs, prin care s-a verificat aplicarea legii la soluţionarea cererii de acordare a ajutorului de stat/despăgubirilor stabilite de Legea nr. 381/2002, recursul MADR fiind admis, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată. Intimatul a precizat şi faptul că instanţa europeană a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin nesoluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, motiv pentru care a obligat Statul român să plătească reclamantei o amendă pecuniară; cu toate acestea, instanţa europeană nu a constatat vreo încălcare a Convenţiei care să atragă redeschiderea procedurii judiciare pe calea revizuirii.

Intimatul a arătat faptul că instanţa europeană nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, mai cu seamă pentru că Uniunea Europeană consideră incompatibile cu piaţa comună a ajutoarelor de stat despăgubirile acordate prin Legea nr. 381/2002, aşa încât, prin Regulamentul nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 şi art. 88 din Tratatul CE şi de modificare a Regulamentului (CE) 70/2001 şi a Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier, a dispus suspendarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză, în termenul stabilit de Comisie.

În opinia intimatului, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, nu se poate critica modul de interpretare a probelor şi de aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa de recurs.

Prin urmare, partea a cerut respingerea capătului de cerere formulat de revizuentă prin care a solicitat instanţei casarea Deciziei nr. 1173 din 03.03.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi menţinerea sentinţei nr. 131 din 12.06.2009 pronunţată de Curtea de Apel

Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat.

Intimatul a precizat faptul că sunt inadmisibile capetele de cerere prin care revizuenta solicită instanţei actualizarea sumelor cuprinse în sentinţa nr. 131 din 12 iunie 2009, precum şi efectuarea expertizei contabile pentru evidenţierea pagubelor produse în perioada 2004 - 2015, pentru aceleaşi argumente expuse anterior, fiind vorba despre capete de cerere subsecvente primului.

Mai mult decât atât, intimatul apreciază că prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu poate fi analizată legalitatea H.G. nr. 570/2007.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nerespectarea de către MADR a prevederilor sentinţei nr. 65 din 22 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, intimatul arată că a achitat cheltuielile de judecată, aspect recunoscut chiar de către revizuentă.

În fine, intimatul menţionează că cererea de chemare în garanţie a Ministerului Afacerilor Externe este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 60 şi art. 61 C. proc. civ. şi de motivarea făcută de revizuentă.

Intimatul solicită, în eventualitatea obligării instituţiei publice la plata cheltuielilor de judecată către revizuentă, reducerea acestora în raport de admisibilitatea şi complexitatea cauzei.

5. Apărările chematului în garanţie

Prin întâmpinarea depusă la dosar, chematul în garanţie Ministerului Afacerilor Externe a invocat inadmisibilitatea cererii, întrucât, în primul rând, aceasta poate fi făcută doar până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe, iar, în al doilea rând, nu a figurat ca parte în dosar nr. x/2008 în care a fost pronunţată Decizia nr. 1173/2010.

Chematul în garanţie a invocat şi excepţia lipsei de interes în formularea cererii, întrucât, în data de 10.03.2016, hotărârea C.E.D.O. a fost publicată în Monitorul Oficial al României.

6. Răspunsurile revizuentei la întâmpinări

Revizuenta a solicitat respingerea excepţiei prematurităţii cererii de revizuire, întrucât hotărârea C.E.D.O. a fost publicată în Monitorul Oficial al României la o zi de la momentul depunerii acesteia pe rolul instanţei.

Revizuenta a reluat prezentarea istoricului litigiilor pe care le-a avut pentru acordarea despăgubirilor şi a arătat, pe de o parte, că a epuizat toate căile interne de atac, deoarece, în caz contrar, CEDO ar fi respins sesizarea ca inadmisibilă, iar, pe de altă parte, că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

7. Referitor la cererea de chemare în garanţie

Potrivit art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii.

Conform art. 61 alin. (2) C. proc. civ., "cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe."

Cererea de chemare în garanţie a Ministerului Afacerilor Externe este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă: în primul rând, în cauza de faţă nu există posibilitatea ca revizuenta S.C. "A." S.A. Frumuşica să cadă în pretenţii pentru a justifica chemarea în garanţie a ministerului anterior nominalizat, iar în al doilea rând, aceasta trebuia depusă până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.

8. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

8.1. Cu privire la prematuritatea cererii de revizuire

În data de 04.12.2015, revizuenta a solicitat, prin scrisoarea înregistrată la Direcţia Agent Guvernamental pentru CEDO sub nr. L 1/14166, publicarea hotărârii CEDO în Cauza Vlad şi alţii împotriva României, în scopul promovării unei cereri de revizuire.

În data de 07.12.2015, Agentul Guvernamental pentru CEDO a demarat procedura legală în vederea traducerii hotărârii CEDO, operaţiune realizată şi comunicată la data de 02.03.0216.

Hotărârea CEDO a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 10.03.2016, iar prezenta cale extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul instanţei doar cu o zi mai devreme, respectiv la 09.03.2016, după împlinirea termenului de 3 luni de la data înregistrării cererii cererii revizuentului la Direcţia Agentului Guvernamental, termen stabilit de art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia prematurităţii cererii de revizuire.

8.2. Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia, faţă de prevederile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. şi de obiectul său, respectiv casarea Deciziei nr. 1173 din 03.03.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2008, menţinerea sentinţei nr. 131 din 12.06.2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, actualizarea sumelor cuprinse în sentinţa anterior nominalizată şi efectuarea unei expertize contabile pentru a evidenţia pagubele produse societăţii în perioada 2004-2015.

Conform prevederile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută "dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."

Aşadar, norma anterior citată impune trei condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire:

- prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti;

- consecinţele încălcărilor constatate continuă să se producă;

- consecinţele nu pot fi remediate decât retractând hotărârea pronunţată.

Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită prima condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire.

Revizuenta a făcut referire la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din data de 17.03.2015, pronunţată în Cauza Vlad şi alţii împotriva României în care au fost conexate 10 cereri adresate Curţii, printre care şi cererea nr. x.992 formulată de S.C. "A." S.A. Frumuşica; instanţa europeană a reţinut că au fost încălcate art. 6 parag. (1) din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, întrucât "autorităţile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa pe deplin şi în timp util hotărârile pronunţate în favoarea reclamanţilor" şi a hotărât, la pct. 5 din decizie:

"a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, punerea în executare a hotărârilor neexecutate încă;

b) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni, sumele menţionate în tabelul anexat, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;

c) că, de la expirarea termenului de trei luni menţionat anterior şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale."

Înalta Curte constată că, la poziţia 5 din tabelul anexă la hotărârea CEDO analizată, este nominalizată "Decizia din 22 martie 2006, Curtea de Apel Suceava, definitivă la 17 octombrie 2006."

Cu alte cuvinte, instanţa europeană a reţinut încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesoluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, fiind vorba despre cauza ce a format obiectul dosar nr. x/2005 (dosar vechi 2379/2005) în care Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 65 din 22.03.2006 (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3430 din 17.10.2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal) prin care a admis acţiunea reclamantei S.C. "A." S.A. Frumuşica şi, în consecinţă, a recunoscut în favoarea acesteia dreptul de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de porumb, floarea soarelui şi soia şi a obligat Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din legea anterior arătată, cu privire la starea de calamitate a culturilor prăşitoare din anul 2004 în judeţul Botoşani şi să îndeplinească formalităţile administrative legale, în vederea acordării despăgubirilor.

Or, prin prezenta cale extraordinară de atac, după cum s-a precizat anterior, revizuenta a solicitat casarea Deciziei nr. 1173 din 03.03.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2008 prin care s-a admis recursul declarat împotriva sentinţei nr. 131 din 12.06.2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a respins acţiunea reclamantei, întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, apreciindu-se că intimatul s-a conformat măsurilor dispuse prin sentinţa nr. 65 din 22.03.2006, întrucât, pe de o parte, a fost emisă H.G. nr. 570/2007 privind declararea stării de calamitate naturală în judeţul Botoşani pentru culturile însămânţate în primăvara anului 2004, iar, pe de altă parte, nu există un refuz nejustificat al autorităţii pârâte de acordare a despăgubirilor pentru culturile calamitate în anul 2004, întrucât societatea nu a depus întreaga documentaţie prevăzută de Legea nr. 381/2002, în cursul anului 2004, la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Judeţului Botoşani.

Înalta Curte apreciază că sunt inadmisibile capetele de cerere prin care revizuenta solicită instanţei actualizarea sumelor cuprinse în sentinţa nr. 131 din 12 iunie 2009, precum şi efectuarea expertizei contabile pentru evidenţierea pagubelor produse în perioada 2004 - 2015, pentru aceleaşi argumente expuse anterior, fiind vorba despre capete de cerere subsecvente primului.

De asemenea, în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, instanţa de contencios administrativ nu poate analiza legalitatea prevederilor art. 4 din H.G. nr. 570/2007.

În raport de împrejurarea că nu este îndeplinită prima condiţie de admisibilitate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte două condiţii statuate de norma în discuţie, deoarece legiuitorul a stabilit caracterul cumulativ al acestora.

În consecinţă, în raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

9. Soluţia pronunţată în revizuire

Având toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia prematurităţii cererii de revizuire, va admite excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi, în consecinţă, respinge cererea de chemare în garanţie a Ministerului Afacerilor Externe, ca inadmisibilă.

Respinge excepţia prematurităţii cererii de revizuire, invocată de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. "A." S.A. Frumuşica, prin Lichidator Judiciar B. IPURL, împotriva Deciziei nr. 1173 din 03 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2016.