Conflict of interest violation by local councilor-administrator: obligation to recuse from deliberations under Law No. 393/2004 and retroactivity of integrity evaluation procedure.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 96/115 din 07 ianuarie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate-inspecţia de Integritate, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Raportului de evaluare din 19.12.2013, înregistrat sub nr. 60823/G/II din 19.12.2013 ca nelegal şi netemeinic, sub aspectul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Pe cale de excepţie a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea cauzei raportat la dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 116 alin. (1) şi 117 alin. (3) raportate la art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituţia României, republicată, solicitând admiterea excepţiei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 733 din 14 aprilie 2014 Tribunalul Caraş-Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că autoritatea pârâtă are caracterul unei autorităţi publice centrale conf. art. 13 din Legea nr. 144/2007 fiind astfel incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 20.05.2014, iar la dosar s-au mai depus adresa 6787/2014, adresa nr. x/2014 a Instituţiei Prefectului Judeţului Caraş-Severin, raportul de evaluare din 30.06.2014 şi chitanţa pentru plata onorariului avocaţial.

Prin sentinţa civilă nr. 272 din 15 octombrie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a contestat calitatea sa de administrator - preşedinte al S.C. B. S.A. Anina care a încheiat cu Consiliul Local Anina un contract de concesionare al serviciului public de salubritate la nivelul Oraşului Anina şi în calitate de consilier local în perioada 2008-2012 a participat la şedinţele ordinare ale Consiliului Local Anina din 30.09.2008, 26.02.2010 şi 22.07.2011 în ceea ce priveşte deliberarea şi adoptarea mai multor hotărâri în legătură cu S.C. B. S.A. Anina, respectiv: HCL nr. 88 din 30 septembrie 2008 de aprobare a modificării normei privind facturarea gunoiului menajer către populaţie; HCL nr. 13 şi 14 din 26 februarie 2010 privind stabilirea redevenţei la contractul de concesionare încheiat între Consiliul Local Anina şi S.C. B. S.A. Anina pentru serviciul de salubritate pe anul 2010 şi respectiv modificarea tarifului pentru colectarea, transportul şi depozitarea gunoiului menajer practicat de S.C. B. S.A. Anina; HCL nr. 112 şi 113 din 22 iulie 2011 privind stabilirea redevenţei la contractul de concesionare încheiat între Consiliul Local Anina şi S.C. B. S.A. Anina pentru serviciul de salubritate pe anul 2011 şi respectiv modificarea tarifului pentru colectarea, transportul şi depozitarea gunoiului menajer practicat de S.C. B. S.A. Anina.

Referitor la susţinerea reclamantului potrivit căreia la şedinţa de Consiliul local din 30.09.2008, în procesul-verbal de şedinţă este o eroare de dactilografiere în ceea ce priveşte participarea sa la vot, instanţa de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 42 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 dezbaterile din şedinţele consiliului local precum şi modul în care şi-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal semnat de preşedintele de şedinţă şi de secretarul unităţii administrativ teritoriale, persoane care îşi asumă prin semnătură, responsabilitatea veridicităţii celor consemnate. Reclamantul avea posibilitatea să conteste aspectele astfel consemnate şi să ceară menţionarea exactă a procedurii de vot conform dispoziţiilor cuprinse la art. 42 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 şi din perspectiva dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea reţine că nu se poate proba contra celor consemnate în procesul-verbal de şedinţă, astfel încât conchide că reclamantul a participat la dezbaterea şi deliberarea proiectului de hotărâre precum şi la aprobarea HCL nr. 88 din 30 septembrie 2008 prin care s-a aprobat modificarea normei privind facturarea gunoiului menajer către populaţie.

În cadrul şedinţei ordinare a Consiliului Local Anina din 26.02.2010 conform celor consemnate în procesul-verbal de şedinţă, reclamantul a participat la dezbaterea desfăşurată pe marginea celor două proiecte de hotărâri întocmind de altfel şi expunerea de motive la proiectul hotărârilor în discuţie. Este adevărat că pe marginea celor două proiecte de hotărâri s-a consemnat în procesul-verbal faptul că reclamantul nu votează fiind în conflict de interese aspecte ce se regăsesc şi cu ocazia şedinţei ordina a Consiliului Local Anina din 22.07.2011 când s-au adoptat hotărârile în discuţie nr. 112 şi 113.

Reclamantul insistă în a susţine faptul că în cadrul şedinţelor ordinare din 26.02.2010 respectiv 22.07.2011 a participat doar la faza de dezbateri nu şi la adoptarea hotărârilor în discuţie şi astfel consemnările din procesele-verbale de şedinţă sunt în litera şi spiritul legilor 161/2003, Legii nr. 215/2001 şi Legii nr. 393/2004.

Prima instanţă a reţinut că potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor, consilierul local care personal are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, iar potrivit art. 47 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, aceştia sunt obligaţi să menţioneze expres situaţiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale iar în cazurile în care interesul personal nu are caracter patrimonial, consiliile locale pot permite participarea la vot a consilierului, iar din coroborarea celor două dispoziţii legale menţionate se poate concluziona că-i este interzisă consilierului local participarea la deliberarea şi adoptarea hotărârilor de consiliu local cu privire la care există un interes patrimonial şi din această perspectivă se observă că reclamantul a încălcat dispoziţiile legale anterior menţionate cu ocazia adoptării H.C.L. Anina nr. 88 din 30 septembrie 2008 când, potrivit menţiunilor din procesul-verbal de şedinţă, reclamantul a participat la dezbateri şi la procedura de vot.

În ceea ce priveşte interesul patrimonial al acestuia în adoptarea hotărârilor în discuţie (cele privitoare la stabilirea redevenţei pe anii 2010 - 2011 şi la majorarea tarifelor practicate de societatea pe care o conducea), a apreciat prima instanţă că acesta rezidă din faptul că majorarea tarifelor şi a redevenţei atrage după sine o rată o profitabilităţii mai crescută iar profitul net realizat de societate reprezintă sursa veniturilor salariale obţinute de reclamant de la societate precum şi difidentelor ce se cuvin acţionarilor pentru acţiunile deţinute în portofoliu.

Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004 aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri iar potrivit art. 77 din acelaşi act normativ consilierilor locali le este interzisă participarea la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii, aceştia având obligaţia de a-şi anunţa la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, urmând a se consemna în procesul-verbal de şedinţă, atât anunţarea interesului personal cât şi abţinerea de la vot.

Din interpretarea dispoziţiilor cuprinse la art. 77 din legea nr. 393/2004 instanţa de fond a apreciat că reclamantul avea obligaţia de a-şi anunţa interesul personal la începutul dezbaterilor pe marginea proiectelor de hotărâri privind stabilirea redevenţei şi majorarea tarifelor practicate rezultând astfel că nu poate participa la nici o fază a adoptării hotărârilor în discuţie fie că este vorba despre dezbateri, fie că este vorba despre deliberare. Fără îndoială că reclamantul a anticipat că adoptarea hotărârilor de consiliu local în discuţie reprezentau un beneficiu evident pentru societatea comercială la care îndeplinea funcţia de director general cu consecinţe asupra veniturilor obţinute de reclamant în această calitate.

Chiar dacă nu a votat reclamantul a încălcat dispoziţia legală cuprinsă la art. art. 77 din Legea nr. 393/2004 deoarece nu numai că nu şi-a anunţat interesul înainte de începerea dezbaterilor dar mai mult decât atât a întocmit expunerea de motive la proiectele de hotărâre în discuţie, a participat la dezbateri luând cuvântul în şedinţă şi susţinându-şi interesul cu privire la aceste proiecte de hotărâri, în mod corect pârâta reţinând în raportul de evaluare că exprimarea votului reprezintă doar etapa finală a procesului decizional la nivelul consiliului local.

În sprijinul acestei afirmaţii instanţa de fond a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor cuprinse la art. 35 - 38 din O.G. nr. 35/2002 privind Regulamentul cadrul de organizare şi funcţionare a consiliilor locale ce reglementează modul de desfăşurare a şedinţelor consiliului local de unde rezultă că proiectele de hotărâri ce urmează a fi adoptate de consiliul local presupun o etapă premergătoare referitoare la obţinerea avizelor comisiei de specialitate şi a expunerii motivelor pentru care se impune adoptarea lor precum şi o etapă desfăşurată în plenul şedinţei privind dezbaterea proiectului şi adoptarea acestuia, iar dispoziţiile art. 77 alin. (2) din legea nr. 393/2004 obligă consilierul local să-şi anunţe interesul personal la începutul dezbaterilor pe problema respectivă rezultând astfel că nu este suficient ca reclamantul să declare că se abţine de la vot în condiţiile în care anterior a participat la dezbaterile generate de proiectele în discuţie.

Prima instanţă nu şi-a putut însuşi nici argumentele reclamantului privind neretroactivitatea Legii nr. 176/2010 care nu s-ar aplica situaţiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, respectiv pentru şedinţele de consiliu local din 30.09.2008 şi 26.09.2010 întrucât Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 147/2007 cuprinde reguli de procedură privind evaluarea şi soluţiile pe care le poate da Agenţia Naţională de Integritate dar, în speţă conflictul de interese este reglementat de Legea nr. 161/2003 art. 77 care, stabileşte că pentru consilierii locali conflictele de interese sunt prevăzute de art. 47 din legea nr. 215/2001 iar dispoziţiile legale cuprinse în Legea nr. 393/2004, Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 161/2003 erau în vigoare la data săvârşirii faptelor de către reclamant.

A apreciat prima instanţă că sunt neîntemeiate şi susţinerile reclamantului referitoare la rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. x/2012 al Parchetului de pa lângă Curtea de Apel Timişoara, întrucât, chiar dacă s-a reţinut că reclamantul nu a săvârşit infracţiunea de conflict de interese reglementată de art. 2631 C. pen., pe motiv că fapta nu există, aceasta nu înseamnă că nu poate exista o abatere de natură administrativă cu o reglementare specială cuprinsă în Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

A reţinut instanţa de fond că sunt nerelevante şi probele depuse de reclamant constând în adresa nr. x/2014 a Oraşului Anina şi adresa nr. x/2014 a Instituţiei Prefectului Judeţului Caraş-Severin din care ar rezulta că reclamantul nu a fost sancţionat disciplinar şi nu s-au constatat încălcări ale regimului juridic al conflictului de interese întrucât constatarea încălcării regimului juridic al conflictului de interese este competenţa exclusivă a autorităţii pârâte, manifestată de altfel prin raportul a cărui anulare se solicită iar pe de altă parte, lipsa unei sancţiuni disciplinare nu echivalează cu lipsa faptei ce a generat un conflict de interese, art. 55 din legea mr. 393/2004 stabilind că aleşii locali răspund în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal ventru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior menţionate, Curtea a apreciat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată şi văzând şi dispoziţiile art. 18 din legea nr. 554/2004 a respins-o ca atare, respingând şi cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., susţinând în esenţă că, în toată perioada exercitării mandatului de consilier local 2008-2012, nu a participat la deliberarea şi adoptarea de hotărâri ale Consiliului local Anina având legătură cu activitatea de salubritate desfăşurată de S.C. B. S.A. Anina, neparticipând la votul niciunui proiect de hotărâre privind S.C. B. S.A. Anina.

Mai mult, susţine în continuare recurentul - reclamant că nu a insistat să se consemneze în procesele-verbale încheiate cu prilejul desfăşurării şedinţelor de Consiliu Local că "dl. A. nu votează fiind în conflict de interese. "(TV din 26.02.2010 şi PV din 22.07.2011)

Cu toate acestea. în unele procese-verbale s-au făcut greşeli de dactilografiere constând în consemnarea greşită referitoare la faptul că ar fi votat respectivele proiecte de hotărâri, unanimitatea de voturi reprezentând prezenţa consilierilor locali aliaţi în sală exceptând persoana sa.! PV din 30.09.2008). Această stare de fapt este dovedită prin adresa nr. 8.797 din 14.11.2013 prin care se arată că:

"din greşeală de dactilografiere şi din obişnuinţă că majoritatea proiectelor de hotărâri sunt adoptate în unanimitate de voturi, persoana care a dactilografiat procesele-verbale respective, a omis să facă această menţiune'".

Altfel spus. respectivele procese-verbale au fost întocmite şi semnate "ca primarul", fiind afectate de numeroase greşeli de dactilografiere,

Referitor la faptul că şi-a exprimat, în cadrul şedinţelor de consiliu, susţinerea referitor la solicitările de majorare a tarifelor şi stabilire a redevenţelor datorate către Unitatea Administrativ Teritorială oraşul Anina, susţine recurentul - reclamant că acestea au fost făcute în calitate de administrator-preşedinte la S.C. B. S.A. Anina şi nu în calitate de consilier local, retrăgându-se din şedinţă la faza finală a adoptării respectivelor hotărâri prin deliberare şi vot.

De altfel, solicitările de reaşezare a tarifelor şi redevenţelor au fost justificate din raţiuni strict economice, implacabile, urmare a majorărilor continue ale cheltuielilor cu salariile, combustibilii .etc; punctul de vedere exprimat de parte în respectivele şedinţe fiind acela al societăţii S.C. B. S.A., al cărui administrator director era de 12 ani; faptul fiind notoriu în oraşul Anina.

În urma sesizării unor persoane fizice"' Agenţia Naţională de Integritate a întocmit raportul de evaluare din 5 noiembrie 2013 contestat în prezenta cauză.

Apreciază recurentul - reclamant că instanţa de fond - Curtea de Apel Timişoara, a respins acţiunea sa, nedând eficienţă susţinerilor sale şi interpretând în mod greşit prevederile legale incidente în speţă, ignorând totodată şi principiul constituţional al neretroactivităţii legii lato sensu.

Astfel, în ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.- ce reglementează situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii - susţine recurentul că instanţa de fond - Curtea de Apel Timişoara - a interpretat în mod greşit textele legale incidente, reţinând în considerente următoarele: Instanţa reţine că potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor, consilierul local care personal ore u/1 interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului locul, iar potrivii ari. 47 din legea nr. 393/2004 privind statului aleşilor locali, aceştia sunt obligaţi să menţioneze expres situaţiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale iar in cazurile în care interesul personal nu arc caracter patrimonial, consiliile locale pol permite participarea ia vot a consilierului, iar din coroborarea celor două dispoziţii legale menţionate se poate concluziona că-i este interzisă consilierului local participarea la deliberarea şi adoptarea hotărârilor de consiliu local cu privire la care există un interes patrimonial şi din această perspectivă se observă că reclamantul a încălcat dispoziţiile legale anterior menţionate cu ocazia adoptării HCL Anina nr. 88 din 30 septembrie 2008 cehul, potrivii menţiunilor dlin procesul-verbal de şedinţă, reclamantul a participai la dezbateri şi la procedura de vot.

Or, susţine recurentul - reclamant că a participat doar la faza de dezbateri, susţinând punctul de vedere, justificat de creşterea obiectivă a costurilor. în calitate de administrator - preşedinte (manager, director general, preşedinte CA) al S.C. B. S.A., retrăgându-se apoi la faza finală de adoptarea a hotărârilor, ce a constă în deliberarea şi adoptarea prin vot a acestora.

Ca tipologie referitoare la "motive contradictorii", susţine în continuare recurentul - reclamant, instanţa face confuzie între termenul de "dezbateri" şi cel de "deliberare şi adoptare", având la bază o premisă falsă, deşi a arătat prin acţiunea introductivă diferenţa dintre aceşti termeni, prevăzută prin dispoziţiile Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, astfel:

Art. 42 alin. (3) Dezbaterile din şedinţele consiliului local, precum şi modul in care şi-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal, semnat de preşedintele de şedinţa şi de secretând unităţii administrativ - teritoriale.

Art. 46 alin. (1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusa dezbaterilor consiliului local.

Mai susţine recurentul - reclamant că, un alt motiv contradictoriu avut în vedere de instanţa de fond în pronunţarea hotărârii se referă la faptul că ar fi avut un interes patrimonial în adoptarea hotărârilor, neţinând cont de faptul că nu a participai la faza de deliberare şi vot final, făcând menţiune despre acest aspect în Hotărârile de Consiliu Local.

Astfel veniturile salariale ale părţii, pentru anul 2010 obţinute din activitatea de administrator la S.C. B. S.A. au fost de doar de 3.704 RON/lună şi nu s-a pus problema "majorării tarifelor şi a redevenţelor" pentru " o rata a profitabilităţii mai crescute", ci doar pentru supravieţuirea societăţii de gospodărie comunală pe o piaţă de costuri.

Precizează recurentul - reclamant că veniturile sale salariale erau fixate şi plătite direct de A.V.A.S. Bucureşti, neavând nici o legătură cu situaţia şi cu realizările de pe plan local. În mod eronat, instanţa de fond a reţinut că ar fi avut un interes patrimonial în ceea ce priveşte majorarea redevenţelor, în adoptarea hotărârilor în discuţie.

Privitor la acest aspect, susţine recurentul - reclamant că majorarea redevenţelor pe anii 2010-2011 putea profita doar Primăriei Anina, aceasta fiind taxa care se plătea în schimbul concesionării serviciilor.

Pur şi simplu, creşterea tarifelor era justificată din motive economice, implacabile, iar desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a arătat că S.C. B. S.A. ar fi avut nevoie de tarife şi mai mari pentru a nu intra în lichidare judiciară.

De asemenea, mai susţine recurentul că, este greşită şi motivarea conform căreia partea ar fi putut avea un interes de a vota în problema supusă dezbaterilor Consiliului local, atâta timp cât hotărârile s-au adoptat cu unanimitate de voturi, iar pretinsul meu vot neavând puterea de a influenţa hotărârile.

Mai susţine recurentul - reclamant că, în ceea ce priveşte motivarea instanţei conform căreia nu poate să ia în considerare adresa prin care cei responsabili de conformitatea şi legalitatea proceselor-verbale întocmite cu prilejul şedinţelor de consiliu, este o motivare netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa a respins de două ori solicitarea sa de a efectua o cercetare judecătorească completă prin audierea martorilor care se făceau vinovaţi de eroarea de dactilografiere.

De asemenea, instanţa nu a fost în cunoştinţă de cauză atunci când a motivat faptul că partea avea posibilitatea de a contesta aspectele eronate cuprinse în procesele-verbale întrucât, atât în 2008 cât şi în 2010, procesele-verbale nu se comunicau spre verificare, aşa cum se întâmplă în prezent.

Astfel, fiind vorba despre două greşeli de dactilografiere pe parcursul a 12 ani de activitate, nu avea cum să suspicioneze şi să verifice o astfel de eroare.

Ar fi fost bine ca instanţa să reflecteze şi asupra faptului că, dacă pe parcursul a 12 ani de activitate nu a avut nici un fel de abatere, menţionând în toate procesele-verbale faptul că nu a participat la deliberare şi la vot. Este improbabil ca la două şedinţe care nu aveau nici un fel de miză să fi avut această intenţie de a vota, deşi votul său nu ar fi putu influenţa în nici un fel hotărârile de consiliu (adoptate cu unanimitate).

În continuare, mai susţine recurentul - reclamant, Curtea de Apel Timişoara chiar reţine faptul că subsemnatul "nu a votat" .

Motivarea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - susţine recurentul - reclamant că, raportat la alin. (3) de la fila 5 din hotărâre, în care se menţionează că " Instanţa nu-şi poale însuşi nici argumentele reclamantului privind neretroactivitatea Legii nr: 176/2010 care nu s-ar aplica situaţiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, respectiv pentru şedinţele de consiliu local din 30.09.2008 şi 26.09.2010 întrucât Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 147/2007 cuprinde reguli de procedură privind evaluarea şi soluţiile pe care le poale da Agenţia Naţională de Integritate dar în speţă conflictul de interese este reglementai de Legea nr. 161/2003 art. 77 care. slabi leşie că pentru consilierii locali conflictele de interese suni prevăzute de art. 47 din Legea nr. 215/2001 iar dispoziţiile legale cuprinse în Legea nr. 393/2004. Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 161/2003 erau în vigoare la data săvârşirii faptelor de către reclamant " criticile sale, cu privire la încălcarea legii sau aplicarea greşită a normelor de drept material sunt următoarele:

Norma de drept în baza căreia partea a fost sancţionată, respectiv art. 25 din Legea nr. 176/2010, nu este normă de procedură ci normă de drept material.

În textul legal se arată că " fapta persoanei . . . . . . . . . .constituie abatere disciplinară şi Verbum regens din norma mai sus arătată face demonstraţia elocventă că suntem în faţa unei norme de drept material şi nu a unei norme de drept procesual, ce prevede o anumită sancţiune de natură disciplinară. "în măsura în care prevederile prezentei legi(Legea nr. 176/2010) nu derogă..."

Ori, privitor la acest aspect, solicită recurentul a se observa că ..reglementările aplicabile demnităţii", ce ar fi putut fi incidente în speţă, respectiv Legea nr. 161/2003, legea 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 nu au devenit incidente cu privire la sancţionarea sa.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond motivează menţinerea raportului de evaluare prin aplicarea în mod greşit a unei norme de drept material, mai sus arătată, pe care o consideră a fi de drept procesual . . . . . . . . . .şi totodată cu aplicare retroactivă.

Mai susţine recurentul - reclamant că, norma de drept în baza căreia partea a fost sancţionată a fost edictată prin dispoziţiile Legii 176/2010, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 621 din data de 2 septembrie 2010, intrată în vigoare în conformitate cu prevederile ari. 78 din Constituţia României, la 3 zile de la data publicării.

Prevederile Constituţionale referitoare la neretroactivităţii legi; civile sunt clare, nelăsând loc de interpretare:

Art. 15: Universalitatea

(1)Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Aceeaşi reglementare este stipulată şi în art. 6 C. civ.

Prin urmare, orice dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, prevăzute prin art. 25 al Legii nr. 176/2010. nu ar putea să aibă eficienţă juridică decât pentru viilor.

Astfel, apreciază recurentul reclamant, fără putinţă de tăgadă, că eventualele încălcări ale regimului juridic al conflictului de interese sau eventuale stări de incompatibilitate generate de participarea sa la şedinţele de Consiliu Pocal din datele de 30.09.2008 şi 26.02.2010, nu ar putea fi sancţionate decât potrivit prevederilor Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi in mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, Legii nr. 2I5/2001 a administraţiei publice local sau Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, nu şi prin dispoziţiile derogatorii de la acestea, prevăzute la art. 25 din Legea {76/2010, intrată în vigoare ulterior consumării respectivelor fapte.

Mai susţine recurentul că, instanţa de fond a reţinut faptul că în şedinţele ordinare din 26.02.2010 respectiv 22.07.2011, a participat doar la faza de dezbateri nu şi la adoptarea hotărârilor - aspect consemnat în procesele-verbale respective.

Conform celor mai sus arătate, rezultă cu evidenţă, aplicarea greşită a respectivei norme de drept material, retroactiv - contrar prevederilor constituţionale, pentru faptele generate de participarea sa la şedinţele de Consiliu Local din trecut, respectiv 30.09.2008 şi 26.02.2010.

Solicită recurentul ca, în situaţia în care instanţa nu va da eficienţă motivelor de casare mai sus arătate, în baza prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., să se pronunţe asupra fondului cauzei şi să admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea formulată, pentru următoarele considerente:

- Pronunţarea unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de conflict de interese.

Referitor la aceleaşi fapte cercetate de către Agenţia Naţională de Integritate, referitor la încălcarea regimului juridic al conflictului de interese sub aspect penal, urmare a unei plângeri depuse de o persoană fizică, procurorul de caz s-a pronunţat prin rezoluţia de neîncepere a urmăriri penale din 11.06.2012 în dosarul nr. 86/IV2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

- Prin soluţia dispusă se conchidea:

- ..Având în vedere cele expuse mai sus, din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interes prev. de art. 263 ind. I C. pen. sub aspectul laturii obiective, întrucât atât contractul de concesiune cât şi prelungirea acestuia au fost semnate anterior desemnării numitului A. în funcţia de consilier local, astfel încât nu se poate afirma că acesta. în calitate de funcţionar public, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a îndeplinii un aci ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, in folos material pentru sine sau pentru altul".

Astfel, solicită recurentul - reclamant a se avea în vedere că soluţia dispusă a fost luată în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., anume că ..fapta nu există".

Raportat la aceste considerente, apreciază recurentul - reclamant că, este practic nemotivată soluţia instanţei de fond de a respinge aceasta probă, fără a analiza cu temeinicie înţelesul normei penale "fapta nu există". Astfel, din moment ce fapta penală nu există, consideră recurentul că nici abaterea administrativă nu există, întrucât în caz contrar organele de cercetare penale ar fi aplicat o amendă, dacă ar fi constatat o încălcare a legii care nu ar fi prezentat gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Având în vedere aceste aspecte, apreciază recurentul că Raportul de evaluare contestat este netemeinic.

Încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile raportat la presupusa încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese prin participarea la şedinţele de Consiliu din 30.09.2008 şi 26.02.2010.

Inaplicabilitalea dispoziţiilor derogatorii prevăzute prin art. 25 din Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010 la fapte anterioare promulgării gării acesteia.

La "pct. IV. Concluzii" al Raportului de evaluare contestat prin prezenta se afirmă:

"În perioada exercitării mandatului de consilier local 2008 - 2012 în cadrul Consiliului Local al Oraşului Anina, judeţul Caras-Severin. A. a participat în cadrul şedinţelor ordinare ale Consiliului Local Anina, din 30.09.2008, 26.02.20/0 şi 22.07.2011, prin aceasta încălcând regimul juridic al conflictului de interese..."

În partea finală a concluziilor se reproduc dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice:

(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elemente/e constitutive ale unei infracţiuni.

(2) Raportat la acest aspect, susţine recurentul - reclamant că Legea nr. 176/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 621 din data de 2 septembrie 2010, şi a intrat în vigoare în conformitate cu prevederile ari. 78 din Constituţia Românie, la 3 zile de la data publicării acesteia.

Prevederile Constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile sunt clare, nelăsând loc de interpretare:

Art. 15: Universalitatea (l)Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. (2)Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Aceeaşi reglementare este stipulată şi în art. 6 C. civ.

Prin urmare, orice dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, prevăzute prin art. 25 al Legii 176/2010, nu ar putea să aibă eficienţă juridică decât pentru situaţiile născute după intrarea în vigoare a acestei legi.

Susţine recurentul - reclamant că, fără putinţă de tăgadă, eventualele încălcări ale regimului juridic al conflictului de interese sau eventuale stări de incompatibilitate, generate de participarea sa la şedinţele de Consiliu local din datele de 30.09.2008 şi 26.02.2010, nu ar putea fi sancţionate decât potrivit prevederilor Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, Legii nr. 2I5./2001 a administraţiei publice locale sau Legii 393/2004 privind statutul aleşilor locali, nu şi prin dispariţiile derogatorii de la acestea, prevăzute la ari. 25 din Legea nr. 176/2010, intrată în vigoare ulterior consumării respectivelor fapte.

Or, în situaţia concretă pentru presupusele fapte arătate nu au fost aplicate sancţiuni potrivit reglementării aplicabile demnităţii potrivit ..dreptului comun'" şi, prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, s-a constatat că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, şi. mai mult. "fapta nu există".

Susţine recurentul că, conform celor mai sus arătate, rezultă cu evidenţă nelegalitatea aplicării unor sancţiuni pentru fapte anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor derogatorii prevăzute prin Legea nr. 176/2010, respectiv pentru eventualele încălcări ale regimului juridic al conflictului de interese sau eventuale stări de incompatibilitate, generate de participare» sa la şedinţele de Consiliu Local din datele de 30.09.2008 şi 26.02.2010.

O eventuală aplicare a dispoziţiilor derogatorii ale Legii nr. 176/2010 s-ar putea realiza doar pentru eventualele fapte petrecute la şedinţa de Consiliu Local din data de 22.07.2011 (nu este cazul s-au făcut consemnările referitoare la neparticiparea sa la vot), pentru celelalte fiind aplicabile doar dispoziţiile ."dreptului comun"" al regimului de incompatibilitate şi conflict de interese reglementat de Legea nr. 161/2003. Legea nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 sau de dispoziţiile C. pen.

Apreciază recurentul că, este criticabilă argumentaţia teoretică a instanţei de fond, care înţelege să -l priveze de un drept al său, acela de a fi judecat după dispoziţii legale in vigoare la data săvârşiri pretinsei fapte şi nu după o normă intrată în vigoare la ani de zile după această dată, nemotivând în nici un fel această soluţie,

Poate dacă instanţa ar fi făcut o cercetare judecătorească completă şi temeinică în speţă, ar fi ajuns la altă concluzie.

În ceea ce priveşte netemeinicia şi nelegalitatea Raportului de evaluare contestat, susţine recurentul următoarele:

În concluziile Raportului de evaluare din 19.12.2013 se reţine în mod eronat că ar fi participat "la deliberarea şi adoptarea hotărârilor de consiliu...", în condiţiile în care, în fapt. a participat doar la faza de dezbateri susţinând punctul de vedere, justificat de creşterea obiectivă a costurilor al S.C. B. S.A. în calitate de administrator - preşedinte (manager, director general, preşedinte CA), retrăgându-se apoi la faza finală de adoptarea a hotărârilor, constând în deliberarea şi adoptarea prin vot a acestora.

Prin urmare, pârâta face confuzie între faza de dezbateri a proiectelor de hotărâre, unde era chiar necesară prezenţa sa în calitate de administrator preşedinte al S.C. B. S.A. şi faza de deliberare şi adoptare a hotărârilor prin vot, la care întotdeauna partea s-a retras, arătând starea de "conflict de interese". Susţine în continuare că în procesele-verbale incriminate din anul 2010 şi 2011 s-a consemnat textual " dl. A. nu votează fiind în conflict de interese", consemnarea respectivă fiind în litera şi spiritul legilor 161/2003, Legii 215/2001 şi legii 393/2004.

În continuarea Concluziilor de la pct. IV, pârâta perseverează în eroare, consemnând:

"Prin participarea sa, în calitate de consilier local, la dezbaterile din cadrul şedinţelor Consiliului Local Anina..."

Privitor la acest aspect, solicită a se observa că, de această dată este folosit termenii! de "dezbateri", nu cel de "deliberare şi adoptare", însă, astfel cum a susţinut şi anterior, la dezbateri a participat în calitatea de administrator - director al S.C. B. S.A., nu în calitate de consilier, iar la deliberarea şi adoptarea hotărârilor prin vot, s-a retras din şedinţă, făcând să se consemneze aspectul neparticipării la vot.

Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale face deosebirea dintre termenul de dezbateri şi deliberare, astfel:

Art. 42

(3) Dezbaterile din şedinţele consiliului locul, precum şi modul in care şi-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal, semnat de preşedinte/e de şedinţă şi de secretarul unităţii administrativ-teritoriale.

Art. 46 (l)Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul locul cure, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Susţine recurentul - reclamant că, deosebirea esenţială între termenii de dezbateri şi deliberare şi adoptarea a hotărârilor constă în faptul că la dezbateri pot participa şi alte persoane invitate să prezinte un raport/punct de vedere/solicitare, etc. iar la deliberarea şi adoptarea hotărârilor nu pot participa decât consilierii locali.

Recurentul menţionează că înţelege să critice motivarea prin care instanţa de fond face confuzie între termenul de "dezbateri" şi cel de "deliberare şi adoptare", având la bază o premisă falsă, deşi a arătat prin acţiunea introductivă diferenţa dintre aceşti termeni, prevăzută prin dispoziţiile Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale,)

Solicită astfel a se constata nelegalitatea şi netemeinicia Raportului de evaluare contestat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta - pârâtă, ci doar Concluzii scrise şi orale, expuse în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2016, în cuprinsul cărora a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea soluţiei dată de prima instanţă, ca fiind legală şi temeinică.

În cadrul concluziilor scrise, susţine intimata - pârâtă că, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ., este nefondat, întrucât sentinţa civilă recurată nu cuprinde motive contradictorii, cum în mod greşit susţine recurentul-reclamant.

Prin prezentarea în mod trunchiat a motivării instanţei de fond, recurentul-reclamant încearcă să formeze convingerea instanţei de recurs că motivarea instanţei de fond ar cuprinde motive contradictorii or, aşa cum rezultă din analiza considerentelor de fapt şi de drept ale sentinţei civile nr. 272 pronunţată la data de 15.10.2014, instanţa şi-a structurat motivarea soluţiei date, raportat la susţinerile şi cererile formulate de reclamant prin acţiunea introductivă.

Susţine intimata - pârâtă că, contrar susţinerilor recurentului - reclamant, instanţa de fond nu a făcut niciun fel de confuzie între noţiunea de dezbateri şi cea de deliberare, ci dimpotrivă, verificând temeinicia şi legalitatea susţinerilor reclamantului privind acestea a constatat că nu sunt fondate, sens în care a arătat, în detaliu, care sunt considerentele pentru care a reţinut acest aspect.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că nu poate fi luată în considerare afirmaţia reclamantului cu privire la faptul că în procesul-verbal de şedinţă din data de 30.09.2008 s-au făcut "greşeli de dactilografiere" referitoare la votul pe care l-a exprimat reclamantul şi că unanimitate de voturi reprezintă prezenţa consilierilor locali aflaţi în sală. cu excepţia persoanei sale. motivând aceasta prin faptul că, potrivit legii, respectiv a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, dezbaterile din şedinţele consiliului local, precum şi modul în care şi-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal semnat de preşedintele de şedinţă şi de secretarul unităţii administrativ teritoriale, persoane care îşi asumă prin semnătură, responsabilitatea veridicităţii celor consemnate.

Mai susţine intimata - pârâtă că, în baza aceluiaşi raţionament, corect a concluzionat instanţa de fond că reclamantul avea posibilitatea să conteste aspectele astfel consemnate, şi să solicite menţionarea exactă a procedurii de vot conform dispoziţiilor cuprinse la art. 42 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, astfel că nu se poate proba contra celor consemnate în procesul-verbal de şedinţă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., pe care îsi întemeiază recurentul-reclamant cererea de recurs, apreciază de asemenea intimata - pârâtă că este nefondat, întrucât recurentul-reclamant este cel care interpretează greşit dispoziţiile legale incidente în cauză, şi nicidecum instanţa de fond, cum în mod greşit se susţine în cererea de recurs.

În esenţă, prin recursul formulat, recurentul-reclamant reia aceleaşi argumente prezentate şi în faţa instanţei de fond. şi pe care aceasta Ie-a avut în vedere la momentul pronunţării soluţiei.

Astfel, faţă de susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia "...instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, respectiv retroactiv-contrar prevederilor constituţionale..." susţine intimata -pârâtă că acesta este nefondată, fiind rezultatul unei greşite interpretări de către recurentul-reclamant a dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii.

Prin prisma analizării dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a Legii nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, susţine intimata - pârâtă că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că la întocmirea raportului de evaluare a fost respectat principiul neretroactivităţii legii, motivând aceasta prin faptul că, pe de o parte, Legea nr. 176/2010 nu a fost aplicată retroactiv, aceasta reglementând procedura de evaluare a respectării regimului juridic al declarării averilor, incompatibilităţilor şi conflictelor de interese şi fiind de imediată aplicare, iar, pe de altă parte, conflictul de interese este reglementat de Legea nr. 161/2003, act normativ aflat în vigoare la momentul săvârşirii faptelor de către reclamant.

Apreciază intimata - pârâtă că, concret, instanţa de fond a analizat, în mod complet toate chestiunile deduse judecaţii de către ambele părţi din proces, arătând în detaliu care sunt considerentele care au format convingerea instanţei că acţiunea formulată de reclamant, este neîntemeiată, respectiv că raportul de evaluare nr. 60823/G/II din 19.12.2013 este temeinic şi legal.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 ianuarie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 martie 2016 s-a admis in principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 165 din 24 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor formulate de intimata - pârâtă şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488(1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine existenţa unor motive contradictorii care ar determina nelegalitatea soluţiei pronunţată de instanţa de fond prin care a fost respinsă contestaţia formulată de recurentul-reclamant împotriva raportului de evaluare contestat.

Curtea nu va reţine ca fondată soluţia din recurs în sensul că a existat o confuzie între termenul de dezbateri, respectiv termenul de deliberare fiind reţinut greşit existenţa unui interes patrimonial în adoptarea hotărârilor.

În acest context, corect şi legal a reţinut instanţa de fond că. în perioada exercitării mandatului de consilier local 2008-2012 în cadrul Consiliului Local al Oraşului Anina, judeţul Caraş-Severin, A. a participat în cadrul şedinţelor ordinare ale Consiliului Local Anina din 30.09.2008, 26.02.2010 şi 22.07.2011, la deliberarea şi adoptarea hotărârilor de consiliu nr. 88 din 30 septembrie 2008, nr. 13 din 26 februarie 2010. 14 din 26 februarie 2010. nr. 112 din 22 iulie 2011 şi nr. 113 din 22 iulie 2011. cu privire la S.C. B. S.A. Anina (societate comercială unde la data participării sale în şedinţele consiliului, deţinea atât calitatea de acţionar cât şi funcţia de administrator-preşedinte CA), în vederea stabilirii redevenţei şi majorării tarifelor practicate de societatea în cauză, având un interes patrimonial în problemele supuse dezbaterilor consiliului local, prin aceasta încălcând regimul juridic al conflictelor de interese. prevăzut la art. 70. art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 75 lit. b) şi lit. c) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că nu poate fi luată în considerare afirmaţia reclamantului cu privire la faptul că în procesul-verbal de şedinţă din data de 30.09.2008 s-au făcut "greşeli de dactilografiere" referitoare la votul pe care l-a exprimat reclamantul şi că unanimitate de voturi reprezintă prezenta consilierilor locali aflaţi în sală. cu excepţia persoanei sale, motivând aceasta prin faptul că, potrivit legii, respectiv a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, dezbaterile din şedinţele consiliului local, precum şi modul în care şi-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal semnat de preşedintele de şedinţă şi de secretarul unităţii administrativ teritoriale, persoane care îşi asumă prin semnătură, responsabilitatea veridicităţii celor consemnate.

În baza aceluiaşi raţionament, corect a concluzionat instanţa de fond că reclamantul avea posibilitatea să conteste aspectele astfel consemnate, şi să solicite menţionarea exactă a procedurii de vot conform dispoziţiilor cuprinse la art. 42 alin. (5) din Legea nr. 215/2001. astfel că nu se poate proba contra celor consemnate în procesul-verbal de şedinţă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine aspecte de nelegalitate privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010, ca norme de drept material.

În ceea ce priveşte susţinerea că Legea nr. 176/2010 a fost aplicată retroactiv Curtea constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu a fost încălcat neretroactivităţii legii civile. Aceasta în condiţiile în care normele care reglementează conflictul de interese sunt prevăzute în Legea nr. 161/2003 act normativ în vigoare la momentul săvârşirii faptelor de către reclamant.

Practica constată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal este în sensul că procedura de evaluare şi de constatare a conflictelor de interese se aplică tuturor situaţiilor chiar dacă, potrivit normelor de drept substanţial care le reglementează acestea s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.

În ceea ce priveşte aprecierea probelor şi a susţinerilor părţilor, Curtea constată că soluţia recurată este temeinică, în cauză raportul de evaluare nr. 60823/GII din 19.12.2013 fiind în mod corect prin soluţia de respingere, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 70-71 din Legea nr. 167/2003.

În raport de materialul probator administrat în cauză de părţi, precum şi de dispoziţiile legale aplicabile în speţa dedusă judecăţii, corect şi legal instanţa de fond a constatat că, în perioada exercitării mandatului de consilier local 2008-2012, A. a participat în cadrul şedinţelor ordinare ale Consiliului Local Anina din 30.09.2008, 26.02.2010 şi 22.07.2011, la deliberarea şi adoptarea hotărârilor de consiliu nr. 88 din 30 septembrie 2008. nr. 13 din 26 februarie 2010, 14 din 26 februarie 2010, nr. 112 din 22 iulie 2011 şi nr. 113 din 22 iulie 2011 cu privire la S.C. B. S.A. Anina (societate comercială unde la data participării sale în şedinţele consiliului, deţinea atât calitatea de acţionar cât şi funcţia de administrator-preşedinte CA), în vederea stabilirii redevenţei şi majorării tarifelor practicate de societatea în cauză, având un interes patrimonial în problemele supuse dezbaterilor consiliului local, încălcând astfel dispoziţiile art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, art. 75 lit. b) şi lit. c) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Conform acestor dispoziţii legale:

Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare prevede:

Art. 70

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative ";

Art. 71

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi {funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public";

Art. 77

"Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 46 din Legea Administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte adresa din 14 noiembrie 2013 emisă de U.A.T. Anina, după mai mult de 5 ani de la data redactării unui proces-verbal ce a stat la baza emiterii unei hotărâri a consiliului, nu are temei legal, şi dimpotrivă, poate genera anumite suspiciuni, respectiv este un act procauza, prin care se încearcă a se acoperi o situaţie de conflict de interese, deja consumată.

Potrivit menţiunilor cuprinse în Procesul-verbal încheiat la data de 26.02.2010 în şedinţa ordinară a Consiliului Local Anina, au fost prezenţi 12 din totalul de 15 consilieri în funcţie, printre cei prezenţi aflându-se şi A..

La punctele 4 şi 5 de pe ordinea de zi, au fost prezentate proiectele de hotărâri privind stabilirea redevenţei la Contractul de Concesionare încheiat între Consiliul Local Anina şi S.C. B. S.A. Anina pentru Serviciul de Salubritate, pe anul 2010 şi privind modificarea tarifului pentru colectarea, transportul şi depozitarea gunoiului menajer practicat de S.C. B. S.A. Anina.

Consilierul local A. a participat la deliberare în cadrul şedinţei, fără a-şi anunţa interesul înainte de începerea dezbaterilor, conform obligaţiei legale pe care o avea şi. mai mult decât atât, a susţinut, în mod personal, interesul patrimonial pentru această societate, intervenţiile sale fiind consemnate în procesul-verbal. astfel:

- Domnul A. arată că de la primărie în fiecare an primeşte o adresă privind calculul redevenţei, anul acesta redevenţa a scăzut din cauza amortismentului care a fost calculat corect"

- Domnul A. este de părere că domnul C. care se ocupă de protecţia mediului din cadrul primăriei ar putea să verifice modul în care se depozitează gunoiul în oraş ":

După încheierea discuţiilor, a dezbaterilor. în legătură cu cele două puncte de pe ordinea de zi privind S.C. B. S.A. Anina, în procesul-verbal a fost consemnat separat, pe marginea fiecăruia dintre cele două proiecte de hotărâri faptul că "domnul A. nu votează, fiind în conflict de interese";

În fundamentarea soluţiei, corect a reţinut instanţa de fond că. în speţă, chiar dacă reclamantul nu a votat, acesta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, deoarece nu şi-a anunţat interesul înainte de începerea dezbaterilor şi mai mult decât atât, a întocmit Expunerea de motive la proiectul de hotărâre privind modificarea tarifului, şi a participat la dezbateri, luând cuvântul în şedinţă şi sustinându-şi interesul cu privire la proiectele de hotărâri în cauză, exprimarea votului fiind doar etapa finală a procesului decizional la nivelul consiliului local.

În mod corect prima instanţă a constatat că recurentul a încălcat regimul juridic al conflictului de interese prevăzut la art. 70, 71 şi 77 din Legea nr. 167/2003 recurentul având un interes patrimonial în calitatea sa de acţionar în cadrul S.C. B. S.A.

În ceea ce priveşte Rezoluţia de neîncepere a urmării penale din 11.06.2012 dată în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, învederăm faptul că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceasta nu prezintă concludentă în soluţionarea prezentei cauze: motivând aceasta, raportat la următoarele considerente:

Instanţa de judecată investită cu soluţionarea prezentului litigiu, ce are ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 60823/G/II din 19.12.2013: nu este obligată să ţină cont de soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin Rezoluţia din 11.06.2012 dată în dosarul nr. x/2012, întrucât legiuitorul a reglementat distinct regimul juridic al conflictului de interese de natură penală de cel al conflictului de interese administrativ, instituind, de altfel, pentru fiecare dintre acestea, şi un regim sancţionator diferit.

Conform dispoziţiilor art. 301 din C. pen. al României, săvârşirea infracţiunii de conflict de interese se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Aşadar, nu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, ori instanţa penală, ci instanţa de contencios administrativ, investită cu soluţionarea prezentei cauze, verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile existenţei conflictului de interese prevăzut de art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, art. 75 lit. b) şi lit. c) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

În condiţiile în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a verificat doar dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 301 din C. pen., este evident că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de A. dată de această unitate de parchet nu produce niciun efect juridic în ceea ce soluţionarea conflictului de interese de natură administrativă de către instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea prezentului litigiu.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 272 din 15 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2016.