Recovery of rural development grant for non-functional investment and creation of artificial conditions under EU financial protection regulations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/54/2013, aşa cum a fost precizată la data de: 18 decembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator B., a chemat în judecată pârâta Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit - Bucureşti, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, înţelegând să conteste: procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare privind proiectul C 312M020941700048 din 15 iulie 2010, constând în:" Construire atelier producţie ţevi PVC pentru apa O 20+63 mm - Sat Predesti, comuna Predesti, Jud. Dolj şi Decizia nr. 35929 - din 06.11.2013 prin care APDRP a soluţionat contestaţia formulată în temeiul art. 47 şi urm. din O.G. 66/2011.

A solicitat:

1 - Anularea în totalitate a Procesului Verbal înregistrat sub nr. x din 28.08.2013, prin care s-a dispus aplicarea sancţiunii constând în recuperarea integrală a finanţării în cuantum de 850.239,44 RON acordată în baza contractului de finanţare mai sus menţionat.

2.- Anularea Deciziei nr. 35929 din 06.11.2013 prin care APDRP a soluţionat contestaţia formulata in temeiul art. 47 şi urm. din O.G. 66/2011

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 233 pronunţată la data de 20 iunie 2014 de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantA S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti având ca obiect anulare act administrativ, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat nerespectarea reglementărilor condiţiilor din contractul de finanţare şi a angajamentelor asumate prin cererea de finanţare, precum şi crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii de finanţare nerambursabilă, investiţia fiind nefuncţională. Pe cale de consecinţă, dată fiind gravitatea faptei, prima instanţă a apreciat că, în mod corect s-a dispus recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat; actele ce fac obiectul litigiului fiind legal întocmite.

Recursul.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. a formulat recurs împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în cadrul căruia susţine că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii; fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recursul formulat iniţial de administratorul judiciar al societăţii a fost ulterior însuşit şi de lichidatorul judiciar al acesteia C. - reprezentat legal prin practician în insolvenţă D., prin Nota depusă la fila 35 dosar recurs; împotriva societăţii recurente dispunându-se de către Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.09.2014, deschiderea procedurii generale de insolvenţă.

Motivele de casare

Recurenta - pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 (hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii) şi pct. 8 (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material) din C. proc. civ.

Principalele argumente invocate

Expunând motivele de nelegalitate ale sentinţei recurate, susţine recurenta - reclamantă în cadrul cererii de recurs, fără a încadra criticile celor două motive de recurs invocate că, în ceea ce priveşte crearea unor "condiţii artificiale", instanţa nu a analizat nici una dintre apărările invocate, deşi în plângerea formulată recurenta - reclamantă a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (6) din Regulamentul nr. 65/2011", expunând:

- atât interpretarea dată de CJUE, în sensul că nu este suficient ca autoritatea să invoce anumite aspecte care ar putea fi considerate drept "condiţii artificiale", aceasta având obligaţia de a dovedi că beneficiarul a urmărit exclusiv să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor şi faptul că prin implementarea proiectelor afectate de condiţiile artificiale nu poate fi atinsă finalitatea urmărită de această schemă;

- cât şi faptul ca noţiunea de "condiţii artificiale" a fost definită de autorităţile române abia prin Ghidul solicitantului PNDR M312 microîntreprinderi din iulie 2012, iar subscrisei îi este aplicabil Ghidul solicitantului din anul 2010, în care nu se face nicio menţiune în aceste sens.

Mai susţine recurenta că, din considerentele hotărârii se observă că instanţa nu a menţionat probele din care ar rezulta practica abuzivă a societăţii, respectiv, care sunt circumstanţele obiective din care rezultă că s-ar fi creat artificial condiţii pentru obţinerea plăţilor şi nici din care ar rezulta elementul subiectiv, respectiv intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare plăţilor.

În ceea ce priveşte crearea de condiţii artificiale, susţine recurenta - reclamantă că instanţa a expus doar indicatorilor menţionaţi de pârâtă (indicatori fizici, funcţionali-legali şi indicatori de afacere/contabili/financiari) şi susţinerile sale faţă de aceşti indicatori, dar nu a făcut nici o analiză a modului în care aceştia ar conduce la concluzia că s-ar fi creat condiţii artificiale de accesare şi utilizare a fondurilor europene de către S.C. E. S.R.L., ce relevanţă au aceşti indicatori, în ce măsură sunt de natură să afecteze derularea proiectului de către beneficiar.

Privitor la indicatorii fizici, susţine recurenta - reclamantă că, chiar prin procesul-verbal constatat s-a menţionat că terenurile celor două societăţi (SC E. S.R.L. şi S.C. F. SRL) sunt învecinate, iar recurenta a întărit această stare de fapt, făcând dovada că suprafeţele de teren sunt identificate sub număr cadastral diferit, respectiv 171/1 pentru S.C. F. S.R.L. şi nr. 171/2 pentru S.C. A. S.R.L.

Apreciază recurenta - reclamantă că, în ceea ce priveşte faptul că numerele de înregistrare ale actelor de dobândire pentru cele două terenuri au fost consecutive, ori că au fost autentificate în aceeaşi zi, nu prezintă nici o relevanţă în cauză.

Deşi s-a menţionat că cele două societăţi au avut sediul social la aceeaşi adresă; instanţa de fond a reţinut că în prezent cele două societăţi au sedii diferite, însă a apreciat greşit că la data controlului cele două societăţi aveau acelaşi sediu. În plus, aceasta nu menţionează căror norme legale sau contractuale contravine acest fapt şi nici cum ar fi fost afectat proiectul derulat de către beneficiar.

În ceea ce priveşte menţiunea că, atât clădirile realizate prin cele două proiect au suprafeţe şi funcţiuni identice, fluxul tehnologic şi linia de echipamente de achiziţionat sunt identice; apreciază recurenta - reclamantă că, pe de o parte, nu prezintă nici o relevanţă identitatea suprafeţelor şi funcţiunilor clădirilor deţinute de cele două societăţi iar pe de altă parte, utilajele şi echipamentele utilizate de cele două societăţi în procesul de producţie este complet diferit; fiind vorba de ţevi de dimensiuni şi tipuri diferite care necesită pentru producţie utilaje diferite.

Privitor la indicatorii funcţionali - legali, susţine recurenta - reclamantă că, s-a indicat faptul că cele două societăţi au fost înfiinţate la o zi diferenţă şi că între acţionarii acestora există un grad de rudenie. Ori, apreciază recurenta - reclamantă că, este evident că acest aspect nu are nici o relevanţă, cât timp cele două proiecte sunt diferite şi nu există vreo cauză de incompatibilitate care să fie considerată neregulă în sensul legii.

În ceea ce priveşte obiectul de activitate al celor două societăţi, instanţa a reţinut că "cel puţin parţial, produsele fabricate de cele două societăţi sunt aceleaşi", raportându-se la autorizaţia de mediu nr. 61 din 27 februarie 2013.

Ori, privitor la acest aspect, susţine recurenta - reclamantă că, pe de o parte, nu autorizaţia de mediu este cea care stabileşte obiectul de activitate al societăţii, iar pe de altă parte, instanţa nu a avut în vedere scopul finanţării celor două proiecte. Astfel, în timp ce S.C. F. S.R.L. produce "ţevi canalizare PVC DN 50-ISOmm", S.C. E. S.R.L. are ca activitate producerea de "ţevi PVC pentru apă 20-63mm". Ori, aceste produse sunt diferite, fiind vorba de ţevi de tipuri, dimensiuni şi destinaţii diferite, care necesită şi folosirea de utilaje şi echipamente diferite, neputând fi aşadar considerate identice. Prin urmare, apreciază recurenta - reclamantă că nici activităţile desfăşurate de cele două societăţi nu pot fi considerate identice, chiar dacă sunt încadrate în acelaşi cod CAEN 2221.

S-a reţinut şi faptul că cele două societăţi au avut aceiaşi membrii evaluatori în comisiile de evaluare constituite în vederea atribuirii contractelor de achiziţie lucrări şi bunuri din cadrul celor două proiecte şi acelaşi secretar, însă acest fapt nu este contrar vreunei dispoziţii legale şi nu este de natură că conducă la concluzia vreunui abuz din partea subscrisei, în calitate de beneficiar al fondurilor europene.

Privitor la indicatorii de afacere/contabili/financiari

S-a indicat faptul că cele două societăţi au clienţi şi furnizori comuni, ceea ce nu este nelegal şi se datorează evident asemănării produselor fabricate de cele două societăţi. Prin urmare, apreciază recurenta - reclamantă că acest aspect a fost greşit apreciat ca un indicator care ar putea proba crearea unor condiţii artificiale în scopul obţinerii finanţării. Pentru acelaşi motiv au fost şi întocmite studii de fezabilitate de către aceeaşi firmă, neexistând vreun impediment legal în acest sens.

În privinţa împrumuturilor acordate de către G. celor două societăţi pe parcursul implementării proiectelor de finanţare şi prin aceeaşi bancă, de asemenea nu se menţionează şi nici nu rezultă în ce mod acestea au afecta modul de derulare al proiectului de către S.C. E. S.R.L. ori în ce mod ar conduce la concluzia creării unor condiţii artificiale.

Prin urmare, nefiind suficientă în sine enumerarea unor condiţii artificiale pentru a se lua măsura restituirii plăţilor, apreciază recurenta - reclamantă că era imperios necesar ca instanţa să stabilească dacă acestea au fost în măsură să probeze că scopul creării acestora a fost exclusiv acela de a obţine un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor, şi trebuia să se regăsească în cuprinsul considerentelor în ce mod indicatorii invocaţi de pârâtă justifică luarea măsurii de retragere a ajutorului financiar.

În ceea ce priveşte funcţionalitatea investiţiei, susţine recurenta că a arătat în cuprinsul plângerii faptul că:

"Echipa de control şi-a întemeiat concluziile pe o verificare parţială a investiţiei realizate de S.C. A. S.R.L., aceasta dorind să inspecteze racordul la reţeaua de utilităţi publice a comunei. Strategia de dezvoltare a comunei nu a mai fost realizată până la finalizarea investiţiei S.C. A. S.R.L., fapt ce nu poate fi imputat subscrisei.

Or, lipsa lucrărilor de canalizare urmare a diminuării investiţiilor publice şi activitatea redusă în sectorul construcţiilor, principalii consumatori ai produselor realizate de către S.C. A. S.R.L. fiind în declin continuu din anul 2009, constituie factori care au făcut ca prognoza pentru anul 2013 să nu poată fi atinsă, însă independent de voinţa noastră.

Cererea de produse din aceste motive nu este continuă şi producerea de stocuri ar imobiliza importante resurse financiare. Aceasta explică faptul că la data controlului nu au fost văzute în funcţiune utilajele şi echipamentele.

Susţine de asemenea recurenta că a făcut dovada că linia de producţie automatizată şi asistată electronic este funcţională şi racordată la reţeaua de utilităţi, depunând în acest sens: rapoartele de producţie, facturi de livrare, contracte de achiziţie şi vânzare - cumpărare; autorizaţia de mediu emisă de Agenţia de mediu nr. 61 din 27 februarie 2013, factura emisă de furnizorul S.C. H. S.R.L. pentru fosa septică, factura emisă de furnizorul CEZ Vânzare SA

Instanţa de fond, deşi a reţinut că "este adevărat că nerealizarea reţelei de canalizare a comunie nu este culpa reclamantei", a apreciat că investiţia este nefuncţională în raport de susţinerile pârâtei, fără a face o analiză a argumentelor şi înscrisurilor depuse de societate.

Astfel, instanţa a reţinut pe de o parte că reclamanta nu a făcut dovada că fosa septică ar corespunde soluţiei tehnice prevăzute în autorizaţia de mediu, iar pe de altă parte că această autorizaţie stabileşte condiţiile şi/sau parametri de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi, cu posibil impact semnificativ asupra mediului obligatoriu la punerea în funcţiune. Cu toate acestea, a apreciat instanţa că autorizaţia de mediu nu atestă respectarea soluţiei din proiect, deşi constase anterior nerealizarea reţelei de canalizare nu este culpa reclamantei, ceea ce justifică neaplicarea soluţiei propuse în cadrul proiectului.

În ceea ce priveşte constatarea utilităţilor existente, instanţa s-a limitat să reţină, pe baza apărărilor pârâtei, că aceasta s-a constatat cu prilejul controlului, potrivit fotografiilor ataşate fără să facă nicio referire la apărările reclamantei şi înscrisurile depuse de aceasta.

În plus, susţine în continuare recurenta - reclamantă, dacă instanţa aprecia că soluţia adoptată de reclamantă (în condiţiile în care aceasta era impusă temporar de nerealizarea reţelei de canalizare a comunei) nu era în măsură să justifice funcţionalitatea investiţiei, acest aspect putea fi verificat prin efectuarea unei expertize tehnice.

Prin urmare, dacă instanţa nu considera suficient de convingătoare înscrisurile depuse de reclamantă în susţinerea prezentei plângeri, avea posibilitatea să dispună, în baza rolului activ suplimentarea probatoriilor şi nu să se bazeze doar pe susţinerile pârâtei.

Cât priveşte nerespectarea principiului proporţionalităţii, arată recurenta - reclamantă că, în cuprinsul plângerii a arătat ca acest principiu presupune ca, în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reţinută sunt de natură să justifice consecinţele economice negative, chiar considerabile pentru anumiţi operatori.

Aplicarea acestui principiu presupune că sancţiunile din dreptul intern trebuie să fie totdeauna proporţionale cu gravitatea abuzului, iar măsura să nu depăşească ceea ce este necesar întrucât devine improprie scopului urmărit, invocând în acest sens interpretarea dată de CEJ

Or, instanţa de fond nu a analizat aceste susţineri, apreciind în mod superficial că în mod corect s-a dispus recuperarea integrală a ajutorului financiar "dată fiind gravitatea faptei".

Apreciază astfel recurenta - reclamantă că instanţa nu a verificat dacă măsura administrativă adoptată de autoritate a fost adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului derulat de către reclamantă.

Şi aceasta, în condiţiile în care proiectul a fost realizat integral iar societatea şi-a început efectiv activitatea, achiziţionând materii prime şi demarând procesul de producţie (potrivit rapoartelor de producţie, contractelor de achiziţie şi vânzare - cumpărare, facturilor de livrare), cu toate dificultăţile pe care Ie-a întâmpinat societatea datorită condiţiilor reale de implementare.

În ce priveşte întârzierea punerii în funcţiune a investiţiei şi faptul că nu au putut fi atinse estimările pentru anul 2013 în ce priveşte gradul de utilizare a capacităţilor de producţie şi nivelul indicatorilor financiari, acestea s-au datorat lipsei lucrărilor de canalizare ca urmare a diminuării investiţiilor publice şi activităţii reduse din sectorul construcţii, principalii consumatori ai produselor societăţii.

Privitor la acest aspect, deşi instanţa a reţinut că nu sunt imputabile societăţii aceste împrejurări, a considerat greşit că se justifică retragerea integrală a sprijinului financiar, deşi această măsură este vădit disproporţională şi de natură să deturneze scopul finanţării, creând consecinţe negative şi excesiv de împovărătoare pentru societate.

Pentru toate aceste considerente solicită recurenta - reclamantă admitere admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii acţiunii introductive de instanţa.

Apărările intimatei

În cauză intimata - reclamantă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nu a formulat întâmpinare în cadrul căreia să combată motivele de recurs invocate de recurenta- reclamantă.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29.01.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au depus Puncte de vedere pe aspectul concluziilor Raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 16.03.2016 completul de filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că motivele de recurs încadrate în drept la prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentinţa de fond fiind motivată corespunzător şi dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:

Astfel, Înalta Curte analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reţinând în acest sens, în dezacord cu recurenta - reclamantă, că motivele de nelegalitate invocate cu privire la actele administrative contestate, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură acesta.

Totodată, Înalta Curte, analizând sentinţa recurată nu a putut ajunge la concluzia că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel cum susţine recurenta.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conform cărora, în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Astfel, ne-cercetarea fondului cauzei presupune o nemotivare a soluţiei date, ipoteză ce nu se regăseşte în cuprinsul hotărârii supuse controlului judiciar, judecătorul fondului arătând care sunt dispoziţiile legale şi contractuale aplicabile speţei, care este interpretarea conferită acestor prevederi şi de ce nu pot fi reţinute temeiurile indicate de reclamantă în acţiunea sa şi probele propuse de aceasta.

Este de reţinut că, în cuprinsul considerentelor prin care este prezentat raţionamentul adoptat de instanţă în vederea pronunţării unei hotărâri, nu este necesar a se răspunde la fiecare dintre argumentele prezentate de părţi, ci trebuie avute în vedere obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi modul în care au fost soluţionate, normele juridice pe care le-a aplicat la situaţia de fapt stabilită."

Deşi recurenta a susţinut că prima instanţă nu a analizat niciuna din apărările invocate de parte în ceea ce priveşte crearea unor " condiţii artificiale" iar din considerentele hotărârii se observă că instanţa nu a menţionat probele din care ar rezulta practica abuzivă a acesteia, respectiv care sunt circumstanţele obiective din care rezultă că s-ar fi creat artificial condiţii pentru obţinerea plăţilor şi nici din care ar rezulta elementul subiectiv, se observă că o astfel de critică nu este întemeiată, fiind analizaţi de către instanţa de fond toţi indicatorii ce au condus la crearea de condiţii artificiale; ceea ce nu poate echivala cu o nemotivare a sentinţei atacate, prima instanţă identificând şi analizând corect acele clauze contractuale şi prevederi legale care au permis construirea unui raţionament ce fundamentează soluţia pronunţată.

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actelor administrative contestate în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanţă a constatat că nu au fost respectate de către recurenta - reclamantă reglementările condiţiilor din contractul de finanţare şi angajamentele asumate prin cererea de finanţare, creându-se totodată condiţii artificiale în scopul obţinerii de finanţare nerambursabilă; aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Critica recurentei referitoare la crearea unor "condiţii artificiale", în sensul că instanţa de fond nu a analizat nici una din apărările invocate, nu poate fi primită în condiţiile în care, din considerentele hotărârii se poate cu uşurinţă constata că instanţa le-a analizat şi le-a combătut în raport de înscrisurile existente la dosar.

Răspunzând criticilor formulate de recurentă sub acest aspect, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a analizat motivele invocate de reclamantă prin contestaţie şi a înlăturat, motivat, argumentele aduse de către aceasta în dovedirea netemeiniciei şi nelegalităţii celor două acte administrative contestat, reţinând că obligaţia instanţei de judecată este aceea de a analiza toate motivele de nelegalitate formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument în parte invocat de reclamantă.

În aceste condiţii, faptul că în cauză nu a fost analizat fiecare argument prezentat de reclamantă, cu referire în concret la cele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

După cum s-a arătat anterior, instanţa de fond a examinat argumentele prezentate de recurenta-reclamantă în susţinerea contestaţiei prin prisma dispoziţiilor legale incidente concluzionând, în raport de argumentele pe care societatea a înţeles să le invoce, că actele contestate sunt legale şi temeinice; societatea reclamantă creând condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile.

Motivarea clară şi accesibilă a judecătorului fondului răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuind analizată în lumina circumstanţelor fiecărei speţe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005 în cauza Albina contra României.

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigenţa procesului echitabil este îndeplinită şi în cazul unei motivări a soluţiei pe scurt, concentrate, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esenţiale ridicate de părţi.

Prin urmare, chiar şi o motivare sumară, sintetică, a unei hotărâri judecătoreşti nu echivalează cu o nemotivare, sancţionabilă conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, şi îndeplineşte cerinţele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nefiind astfel incidente în speţă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Analizând sentinţa recurată în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi din perspectiva criticilor ce i-au fost aduse, instanţa de control judiciar apreciază că, în mod întemeiat prima instanţă a procedat, urmare aplicării corecte ale legii la circumstanţele de fapt ale litigiului, la respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28.08.2013 privind proiectul C 312M020941700048 din 15.07.2010 constând în " Construire atelier producţie ţevi PVC pentru apă O20 +63 mm - sat Predeşti, comuna Predeşti, judeţ Dolj " precum şi a Deciziei nr. 35929 din 06.11.2013 prin care APDRP a soluţionat contestaţia formulată în temeiul art. 47 şi următoarele din O.G. 66/2011, respingând-o.

În fapt, la data de 15.07.2010 între S.C. A. S.R.L. şi APDRP s-a încheiat contractul de finanţare nr. C312M020941700048 având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de maxim 850.239.44 RON, echivalentul a 194.661.18 euro; scopul finanţării fiind acela de " Construire atelier producţie ţevi PVC pentru apă O 20 - 63 mm sat Predeşti, comuna Predeşti judeţ Dolj".

După finalizarea proiectului (din 04.06.2013) dar în perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritate, urmare a controlului pe teren efectuat în data de 15.05.2013, s-a constatat că investiţia nu are funcţională; nefiind racordată la utilităţi (energie electrică, apă, canalizare) iar linia tehnologică achiziţionată pentru producerea de ţevi de apă nu era montată, fiind aşezată pe butuci de lemn.

În urma controlului a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28.08.2013, în care s-a concluzionat la Capitolul 8 - " Concluziile activităţii de verificare" că " Echipa de control consideră că se confirmă suspiciunea de neregulă privind nerespectarea reglementărilor condiţiilor din Contractul de finanţare şi a angajamentelor asumate prin Cererea de Finanţare, precum şi crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii de finanţare nerambursabilă (articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011).

Investiţia realizată este nefuncţională nefiind racordată la utilităţi (energie electrică, apă, canalizare) cu precizarea că, în satul Predeşti nu există sistem de alimentare cu apă şi canalizare iar beneficiarul nu are puţ forat. Linia tehnologică achiziţionată pentru producerea de ţevi de apă nu are montată fiind aşezată pe butuci de lemn, conform fotografiilor efectuate. Concluzia echipei de control este că nu se demonstrează utilitatea investiţiei conform descrierilor formulate în Cererea de Finanţare, propunem recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat".

Contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28.08.2013, a fost respinsă prin Decizia nr. 35928 din data de 06.11.2013 emisă de Directorul General al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, motivându-se în esenţă că "beneficiarul nu a adus dovezi care să infirme neregulile (referitoare la eligibilitatea şi utilitatea investiţiei şi la crearea de condiţii artificiale în scopul depăşirii plafonului financiar stabilit în fişa măsurii 312) consemnate în procesul-verbal de constatare nr. x din 29.08.2013, drept pentru care debitul constituit în sarcina beneficiarului, în sumă de 850.239,44 RON, se menţine".

Analizând hotărârea contestată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, instanţa de control judiciar constată că, în mod temeinic şi legal, judecătorul fondului a statuat pe baza probatoriului administrat că a fost dovedit faptul esenţial al nerespectării condiţiilor din contractul de finanţare şi a angajamentelor asumate prin cererea de finanţare, fiind create condiţii artificiale în scopul obţinerii de finanţare nerambursabilă.

În primul rând Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod judicios a reţinut că apărările formulate de reclamantă în legătură cu fapte ulterioare controlului sunt lipsite de relevanţă, pe de o parte, dat fiind faptul că acestea sunt o consecinţă a controlului (astfel că dovezile prezentate de aceasta, ce poartă o dată ulterioară controlului pot fi apreciate ca fiind întocmite pro causa) iar pe de altă parte, în considerarea faptului că, eventualele cauze de nulitate, ori motive de nelegalitate ale unui act (în speţă ale procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi ale Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acestui proces-verbal) se analizează în raport de data emiterii acestuia.

Astfel, realitatea constatărilor de fapt reţinute în Procesul-verbal contestat a fost în mod just însuşită de judecătorul fondului, cu o motivare amplă şi convingătoare, relevantă fiind împrejurarea că, la data controlului investiţia nu era funcţională, nefiind racordată la utilităţi; aspect ce a îndreptăţit instanţa de fond să constate că, într-adevăr, utilitatea investiţiei conform descrierilor formulate în Cererea de finanţare nu a fost dovedită până la momentul controlului; nefiind dovedită funcţionalitatea acesteia.

Privitor la acest aspect, analizând criticile formulate de recurenta - reclamantă în cadrul recursului, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate, în raport de argumentele avute în vedere de instanţa de fond.

Astfel, Înalta Curte constată că, deşi recurenta - reclamantă a susţinut că investiţia era funcţională, fiind racordată la utilităţi, aceste susţineri nu au putut fi dovedite în concret; nefiind nici însoţite de documente probante. De altfel, chiar recurenta - reclamantă recunoaşte faptul că a început efectiv activitatea de producţie în iulie 2013, deci la un interval de 2 luni după efectuarea controlului. Astfel, deşi susţine că atât alimentarea cu apă în scop tehnologic, utilizată la răcirea produselor cât şi apa utilizată în scop igienico sanitar era stocată în rezervor de PVC cu capacitatea de 1000 l, montat în interiorul atelierului, aceasta nu face însă nici o referire la sursa de alimentare apă, pentru a da credibilitate şi viabilitate acestor susţineri. Practic, aceste susţineri nu fac dovada că investiţia era funcţională, fiind racordată la o sursă de alimentare cu apă; partea prezentând în esenţă doar o soluţie tehnică adoptată pentru înmagazinarea apei. Pentru a demonstra că investiţia era racordată la o sursă de alimentare cu apă, instanţa de control judiciar apreciază că recurenta - reclamantă trebuia să facă dovada că, la data efectuării controlului, această utilitate se realiza în mod permanent şi continuu.

Cât priveşte celălalt argument adus de parte în dovedirea faptului că investiţia era funcţională, în sensul că evacuarea apelor menajere se făcea printr-un sistem de canalizare la fosa septică existentă pe amplasament, Înalta Curte constată că, în afară de faptul că factura invocată de parte nu reprezintă o factură de utilităţi (gospodărire ape uzate menajere), ce ar fi putut face dovada că această soluţie tehnică este funcţională, ci o factură de achiziţie a unui obiect (în speţă o fosă septică); aceasta nu corespunde soluţiei tehnice adoptate în proiectul în cauză (deversarea în reţeaua de canalizare a comunei) şi nici celei prevăzute în autorizaţia de mediu (bazin etanş vidanjabil), cele două soluţii fiind complet diferite, chiar dacă deservesc aceluiaşi scop, astfel cum în mod corect şi instanţa de fond a reţinut.

Referitor la factura privind consumul de energie electrică, seria x din 10.09.2013 emisă de CEZ S.A., la data de 31.08.2013, prezentată de asemenea de reclamantă ca dovadă a faptului că investiţia era funcţională, Înalta Curte constată că, în afară faptului că este emisă la o dată ulterioară controlului efectuat de experţii APDRP ce au emis procesul-verbal contestat, fiind o factură de regularizare ce a cuprins tot o perioadă de timp ulterioară controlului, respectiv perioada 01.08 2013 - 27.08.2013, locaţia unde s-a efectuat regularizarea a reprezentat-o str. Şoimului, Craiova, judeţ Dolj, deşi atelierul de producţie ce a făcut obiectul finanţării nerambursabile se află în sat Predeşti, comuna Predeşti judeţ Dolj.

Astfel, Înalta Curte constată că înscrisurile invocate de recurenta - reclamantă, respectiv rapoartele de producţie, facturile de livrare, contractele de achiziţie şi vânzare - cumpărare, autorizaţia de mediu emisă de Agenţia de mediu nr. 61 din 27 februarie 2013, factura emisă de furnizorul S.C. H. S.R.L. pentru fosa septică, factura emisă de furnizorul CEZ Vânzare S.A., nu pot face dovada faptului că "linia de producţie automatizată şi asistată electronic este funcţională şi racordată la reţeaua de utilităţi", contrar susţinerilor recurentei - reclamante; parte din ele fiind emise ulterior efectuării controlului;parte fiind irelevante în raport de teza probatorie.

Referitor la susţinerile recurentei - reclamante în sensul că, " dacă instanţa aprecia că soluţia adoptată de reclamantă nu era în măsură să justifice funcţionalitatea investiţiei, acest aspect putea fi verificat prin efectuarea unei expertize tehnice", respectiv " dacă instanţa nu considera suficient de convingătoare înscrisurile depuse de reclamantă în susţinerea prezentei plângeri avea posibilitatea să dispună, în baza rolului activ suplimentarea probatoriilor, ci nu să se bazeze doar pe susţinerile pârâtei", Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 249 C. proc. civ. conform cărora " cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", dispoziţiile art. 254 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. conform cărora " 1) Probele se propun sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel…

2) Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1 - necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2 nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea; 3. Partea învederează instanţei că, din motive temeinici justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. Administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; 5. Există acordul expres al tuturor părţilor.", precum şi dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi articol, ce prevăd următoarele:

"Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii".

Cât priveşte rolul judecătorului în aflarea adevărului, acesta este un principiu reglementat de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. ce prevăd că " judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".

Raportat la aceste prevederi se poate deduce concluzia că rolul judecătorului nu este acela de a dispune probe care să " fie în măsură să justifice funcţionalitatea investiţiei, prin efectuarea unei expertize tehnice" ori de a " considera suficient de convingătoare înscrisurile depuse de reclamantă în susţinerea prezentei plângeri", ci acela ca, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, să afle adevărul, fiind imparţial.

Totodată, Înalta Curte reţine faptul că rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţii, ci trebuie să se armonizeze cu iniţiativa părţilor, în scopul stabilirii adevărului. În cauza dedusă judecăţii, din modul de argumentare a soluţiei pronunţate, instanţa a dat eficienţă principiului disponibilităţii, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, în speţa de faţă judecătorul fondului a fost învestit să analizeze dacă, în raport de susţinerile reclamantei şi de probele administrate de aceasta, cele două acte administrative contestate - procesul-verbal de constatare a neregulilor şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative - au fost legal şi temeinic întocmite; instanţa urmând să verifice fondul raportului juridic dintre părţi; respectiv dacă recurenta - reclamantă a încălcat sau nu contractul de finanţare şi/sau Regulamentele UE.

Or, astfel cum se poate constata din considerentele hotărârii, instanţa a analizat toate argumentele recurentei - reclamante şi probele administrate de aceasta, pe care le-a trecut prin filtrul său, pronunţând o soluţie ce conţine propriul raţionament juridic; judecătorul nefiind obligat de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. să dispună suplimentarea probatoriilor decât în situaţia în care susţinerile părţilor şi probele administrate nu ajută la aflarea adevărului şi la soluţionarea cauzei; decât în ipoteza în care instanţa nu se consideră lămurită, aspect ce nu poate fi reţinut însă în prezenta cauză.

Procedând la o scurtă analiză a indicatorilor identificaţi de autoritate ca fiind în măsură să conducă la existenţa unui mod comun de accesare şi utilizare a fondurilor nerambursabile pentru beneficiarii S.C. A. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., creându-se astfel condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile, instanţa de control judiciar reţine, în acord cu judecătorul fondului, că acţionarii celor două societăţi sunt fraţi şi au acelaşi domiciliu, au clienţi şi furnizori comuni şi mai ales, parte din produsele şi subprodusele obţinute de cele două societăţi (respectiv tevi PVC) sunt aceleaşi; cele două societăţi desfăşurând activităţi identice în baza aceluiaşi cod CAEN - 2221 - Fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilelor din material plastic.

Din starea de fapt a litigiului, corect apreciată şi stabilită de judecătorul fondului, rezultă că recurenta - reclamantă, într-adevăr nu a respectat condiţiile din contractul de finanţare şi angajamentele asumate prin cererea de finanţare; creând în mod artificial condiţii pentru obţinerea finanţării nerambursabile, fiind astfel încălcate dispoziţiile articolului 1 din Anexa 1 - Prevederi generale din contractul de finanţare, conform cărora la alin. (1) (1) se prevede că "Beneficiarul se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de Finanţare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate şi în urmare verificărilor, modificărilor şi completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare", iar la alin. (1) (4) se prevede că " Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract".

Înalta Curte va respinge ca nefondate şi criticile formulate de recurenta-reclamantă vizând nerespectarea principiului proporţionalităţii.

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. c) Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat şi prin pierderea totală sau parţială a garanţiei constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj sau în momentul primirii unui avans.

Art. 5 alin. (1) lit. c) din acelaşi regulament enumeră, printre sancţiunile administrative pe care le pot atrage abaterile intenţionate sau săvârşite din neglijenţă, "retragerea totală sau parţială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

Interpretând clauzele contractului de finanţare într-un sens care să concorde cu prevederile Regulamentului nr. 2988/1995, Înalta Curte constată că autoritatea publică competentă are un drept de apreciere asupra sancţiunii administrative pe care o consideră necesară şi adecvată scopului propus, putând opta pentru retragerea totală sau parţială a avantajului, în funcţie de toate circumstanţele cauzei, între care, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii Europene.

Or în cauză, după cum în mod judicios a reţinut prima instanţă, toate elementele identificate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 28.08.2013, reprezintă criterii suficiente pentru a aprecia că au fost create în mod artificial condiţii pentru obţinerea finanţării nerambursabile, constatându-se că investiţia era nefuncţională, context în care, în raport cu neregula constatată de organele de control, în mod legal s-a dispus recuperarea întregii sume primite cu titlu de finanţare.

Astfel, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond s-a raportat la dispoziţiile articolului 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1698/2005 privind punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, care prevăd că " fără a se aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse în sarcina recurentei prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 28.08.2013 şi menţinute prin Decizia nr. 35929 din data de 06.11.2013, ambele emise de intimata Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, fiind respectate şi aplicate de autoritatea pârâtă atât clauzele contractuale ale contractului de finanţare, cât şi normele legale naţionale şi comunitare incidente.

În concluzie, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a procedat în mod corect la examinarea motivelor cuprinse în cererea de chemare în judecată, în raport de actele a căror anulare s-a solicitat de către reclamantă, interpretând corect prevederile legale în materie.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei de fond, ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. pin administrator judiciar I. SPRL, actualmente prin lichidator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 233 din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2016.