Cascading objections to final judgments: violation of the principle of unity of appeals and inadmissibility of extraordinary remedies

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 78 din 23 aprilie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. cu privire la Decizia penală nr. 56 din data de 12 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a decide astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în speţă contestatoarea a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat la data de 27 aprilie 2018 contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/1/2018, fiind fixat în mod aleatoriu termen la data de 11 iunie 2018.

Deşi a fost legal citată, petenta A. nu s-a prezentat la termenul de judecată fixat, iar concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speţă, petenta A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei Decizii definitive nr. 78 din 23 aprilie 2018 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi (prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 56 din data de 12 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018), hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.

Prin urmare se constată că petenta A. a exercitat în cascadă contestaţie, contestaţie la executare şi apoi din nou contestaţie împotriva unor hotărâri definitive şi nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a altor căi de atac, în condiţii nereglementate de codificarea procesual penală.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 78 din data de 23 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 78 din data de 23 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2018.

Procesat de GGC - CL