Constitutional-referral requests inadmissible at filter stage; appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, îndreptată prin încheierea din 5 aprilie 2017, pronunţate în Dosarul nr. x/2015.1, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus următoarele: respinge, ca inadmisibile, cererea de recuzare a tuturor completelor de recurs ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi cererea de recuzare a doamnei judecător A.; respinge, ca inadmisibilă, nulitatea soluţiei de respingere a reexaminării taxei de timbru aferente cererii de recuzare a completului nr. 1; suspendă judecata cererii de recuzare a completului nr. 1 până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sesizare dispusă prin încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

II. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti. Derularea procedurii judiciare în recurs. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă

1. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti

Împotriva încheierii menţionate la pct. I a declarat recurs petentul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. 33597/3/2015/a1.1.

2. Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost propusă soluţia de respingere a recursului, ca inadmisibil, în raport de împrejurarea că a fost declarat înainte de pronunţarea hotărârii pe fond.

Prin Încheierea din 4 octombrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

3. Excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petentul B.

La 12 iunie 2017, petentul B. a transmis prin fax o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013, arătând că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24, art. 52 şi art. 53 din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate reprezintă o încălcare a principiului obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, întrucât prin taxele prohibitive stabilite, calea de atac a recursului devine ineficientă, iar prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă se anihilează o normă superioară cuprinsă într-o lege organică, respectiv în C. proc. civ. Stabilirea unor taxe prohibitive încalcă egalitatea în drepturi a părţilor, în raport cu alte persoane care nu sunt obligate la plata acestora, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a fi ascultat într-o cerere de recurs, dreptul la apărare, principiul contradictorialităţii, al egalităţii de şanse şi al justei echităţi, garantate şi de dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Stabilirea unei taxe judiciare de timbru prohibitive constituie o restrângere a dreptului său, nefiind necesară într-o societate democratică, nefiind impusă de niciuna din situaţiile permise, prevăzute de art. 53 din Constituţie, nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi aduce atingere substanţei dreptului.

La 2 noiembrie 2017, petentul B. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

În cuprinsul punctului de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, petentul B. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că această dispoziţie legală limitează criticile la care poate fi supusă hotărârea instanţei de fond doar la normele de drept material şi, în consecinţă, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

La 14 martie 2018, petentul B. a transmis prin fax o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41, art. 43 alin. (1) şi art. 45 C. proc. civ., apreciind că aceste texte legale sunt ineficiente în măsura în care nu prevăd nicio modalitate de reglementare a soluţionării excepţiei incompatibilităţii absolute, calificată, eronat, de instanţa a cărei încheiere se atacă drept o cerere de recuzare. În motivarea cererii, recurentul a arătat, în esenţă, că excepţia invocată încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât toate persoanele care invocă incompatibilitatea absolută, calificată de instanţe drept o cerere de recuzare, sunt discriminate prin aplicarea unui regim juridic nefavorabil, ale art. 21 din Constituţie, privind dreptul la un proces echitabil, prin îngrădirea dreptului părţilor de a fi judecaţi de magistraţi incompatibili şi ale art. 52 din Constituţie, întrucât în măsura încălcării dreptului şi a interesului legitim, părţii nu i se va mai recunoaşte paguba ce i s-a produs, iar repararea acesteia devine imposibilă.

La 20 martie 2018, recurentul B. a solicitat admiterea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecaţii recursului până la pronunţarea Curţii Constituţionale.

5. Încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă

Prin Încheierea din 20 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus următoarele:

- admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul B. şi sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

- respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013, formulată de petentul B., neavând legătură cu soluţionarea recursului în completul de filtru, faţă de actualul stadiu procesual;

- respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de petentul B., neavând legătură cu soluţionarea recursului în completul de filtru, faţă de soluţia propusă prin raport;

- în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendă judecata recursului până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru a pronunţa soluţia de respingere a cererilor menţionate de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa a concluzionat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa legăturii dintre dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în completul de filtru, reţinând, în esenţă, argumentele arătate în continuare.

În raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa a examinat condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând considerentele arătate în continuare.

Dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013 nu au legătură cu soluţionarea recursului în completul de filtru, în actualul stadiu procesual, problema timbrajului fiind definitiv tranşată anterior în cererea de reexaminare a taxei de timbru. Textele legale criticate ca neconstituţionale puteau avea incidenţă, eventual, în soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în prezentul dosar, care a fost respinsă prin Încheierea din 15 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Dispoziţiile art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu au legătură cu soluţionarea recursului în completul de filtru, faţă de soluţia propusă prin raport numai în măsura în care se va trece peste excepţia de inadmisibilitate a recursului şi se va pune problema analizării pe fond a incidenţei textelor legale criticate şi a constituţionalităţii lor.

III. Recursul declarat împotriva încheierii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă

Împotriva încheierii menţionate la pct. II.5 a declarat recurs B. în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul invocă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aplicabil în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susţine că dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013 au legătură cu soluţionarea cauzei. În susţinere, recurentul arată că Înalta Curte a fixat în mod greşit taxa de timbru, iar ulterior a diminuat-o la jumătate, fără a se pronunţa asupra excepţiei ridicate. Astfel, se afirmă că este contradictorie motivarea din încheierea atacată în sensul că aparţinea competenţa completului care s-a pronunţat asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, iar nu completului care a pronunţat încheierea recurată. Sub acest aspect, recurentul mai arată că, în punctul de vedere asupra raportului, a menţionat aceste aspecte şi a solicitat instanţei să analizeze excepţiile invocate anterior.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, recurentul susţine că instanţa care a pronunţat încheierea atacată nu a motivat în mod efectiv de ce dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

Susţine recurentul că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au legătură cu soluţionarea cauzei, fiind invocate în recursul ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 în care a fost pronunţată încheierea atacată.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul critică încheierea recurată pentru faptul că nu cuprinde nicio motivare din punctul de vedere al dreptului material, lipsă suplinită de instanţă prin raportare la norme de drept procedural, reţinând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

IV. Considerentele Înaltei Curţi

În cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în care se verifică aprecierea instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992, examinând criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, chestiunea de drept supusă dezlegării vizează îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ca dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Circumstanţele litigiului expuse în precedent relevă faptul că excepţiile de neconstituţionalitate au fost invocate în faza recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cadrul procedurii de filtrare, în care, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu, a fost propusă, sub rezerva îndeplinirii de către recurent a obligaţiei de plată a taxei de timbru, soluţia de respingere a recursului, ca inadmisibil, în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că recurentul şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, motiv pentru care, completul de filtru avea de examinat admisibilitatea în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. în raport cu soluţia propusă prin prisma dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului [...]", dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. au legătură cu soluţionarea litigiului în faza recursului aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De altfel, prin încheierea atacată, instanţa a admis cererea petentului şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor respective.

În aceste condiţii, întemeiat s-a reţinut în încheierea atacată că nu au legătură cu soluţionarea recursului în cadrul procedurii de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ. şi în raport cu soluţia propusă prin raport celelalte dispoziţii contestate de recurentul B. pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, este corectă aprecierea instanţei în sensul că dispoziţiile contestate din O.U.G. nr. 80/2013 nu au legătură cu soluţionarea recursului în contextul expus, acestea având eventual legătură cu soluţionarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere care a fost soluţionată cu caracter definitiv anterior, prin Încheierea din camera de consiliu de la 15 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.1. Pentru aceste considerente, Completul de 5 judecători reţine că sunt lipsite de temei criticile recurentului în sensul că ar fi contradictorii considerentele expuse în această privinţă în încheierea atacată.

De asemenea, Completul de 5 judecători, în deplin acord cu instanţa care a pronunţat încheierea recurată, reţine că, în circumstanţele expuse, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu au legătură cu soluţionarea recursului în procedura de filtrare în raport cu soluţia din raport, completul de filtru urmând a examina recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., iar nu în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În consecinţă, numai în ipoteza reglementată de art. 493 alin. (7) C. proc. civ., în care recursul nu ar putea fi soluţionat potrivit art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., iar completul de filtru ar pronunţa o încheiere de admitere în principiu şi ar fixa termen de judecată pe fond a recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar deveni incidente şi ar avea legătură cu soluţionarea litigiului în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Pentru aceleaşi considerente, nici dispoziţiile art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 C. proc. civ. nu au legătură cu soluţionarea recursului în completul de filtru în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.C. proc. civ. şi în raport cu soluţia de respingere a recursului, ca inadmisibil, propusă prin raport în considerarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Completul de 5 judecători constată că, în considerentele încheierii recurate, sunt expuse argumentele pentru care au fost respinse cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de petentul B., instanţa realizând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel că vor fi înlăturate criticile formulate de recurent sub acest aspect.

Pentru toate considerentele expuse, se reţine legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b), art. 24 şi art. 25 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 41, art. 43 alin. (1), art. 45 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. împotriva Încheierii din 20 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2015.1.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV