Constitutionality Referral Barred by Prior Decision; Final Order Affirmed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

1. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 706 din 8 iunie 2016, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., pentru obligarea acesteia la plata sumei de 500.000 lei, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, şi dobânzi legale calculate de la data introducerii acţiunii.

2. Apelul exercitat şi hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Împotriva sentinţei menţionate, reclamantul A. a declarat apel, solicitând schimbarea integrală a acesteia, în sensul admiterii acţiunii formulate şi a obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cele două faze procesuale.

Prin Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 706 din 8 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2014, şi a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că: a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B.; a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 192.800 lei, cu titlu de pretenţii derivând din îmbogăţirea fără justă cauză; a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate începând cu data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective; a respins celelalte pretenţii; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 17.205 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 7.553 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

3. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunţate în apel. Derularea procedurii judiciare. Excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta B. Încheierea prin care a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pârâta B. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 37 din 19 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. 2412/251/2014.

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost preconizată soluţia de respingere a recursului, ca inadmisibil, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Prin Încheierea din 4 octombrie 2017, instanţa a dispus comunicarea raportului, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor.

La data de 2 noiembrie 2017, recurenta-pârâtă B. a formulat punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013. În motivarea cererii, pârâta a arătat, în esenţă, că dispoziţiile contestate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 formulată de petenta B., pentru considerentele arătate în continuare.

În speţă, excepţia de neconstituţionalitate invocată vizează dispoziţiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, care modifică art. 483 C. proc. civ.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Prin urmare, prevederile la care se referă excepţia de neconstituţionalitate invocată de petenta B. au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

4. Recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva Încheierii din 14 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2014, a declarat recurs petenta B., pentru argumentele şi criticile arătate în continuare.

Recurenta expune circumstanţele litigiului, arătând că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat obligarea la plata sumei de 500.000 lei. Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii respective şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei, inclusiv. Astfel, hotărârea pronunţată într-o astfel de cauză nu este supusă recursului, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta susţine că este încălcat principiul egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie şi principiul nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât în litigiul de faţă nu este prevăzut dreptul la recurs în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la valoarea dreptului dedus judecăţii, fiind încălcat dreptul părţii de a-şi prezenta apărările prin raportare la suma în litigiu. Susţine recurenta că este încălcat principiul egalităţii, comparativ cu persoanele care au posibilitatea financiară de a realiza operaţiuni de valoare mai mare şi care astfel au deschisă calea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte principiul nediscriminării, recurenta invocă art. 7 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi argumente raportate la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Mai arată recurenta că excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât, prin aplicarea acestor dispoziţii, este discriminată comparativ cu alţi cetăţeni care au o situaţie economico-financiară superioară.

5. Considerentele Înaltei Curţi

În cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în care se verifică aprecierea instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992, examinând criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, chestiunea de drept supusă dezlegării vizează îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Excepţia de neconstituţionalitate invocată de petenta B. are ca obiect dispoziţiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 referitoare la faptul că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

Or, prin încheierea recurată, în mod corect s-a reţinut că dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de B. au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017.

Astfel fiind, este lipsit de orice echivoc faptul că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru a se putea dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are de analizat îndeplinirea condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel că argumentele şi criticile formulate de recurentă pentru a demonstra faptul că dispoziţiile contestate sunt neconstituţionale nu se circumscriu analizei efectuate de instanţa învestită cu cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional.

Pentru toate considerentele expuse, se reţine legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013, motiv pentru care va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. împotriva Încheierii din 14 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV