Appeal rejected as unfounded; revision request final inadmissible for lack of triple identity.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1.186 din 14 iulie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind revizuirea Deciziei nr. 1.238 din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a reţinut, în esenţă, considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită, prin declinare de competenţă, cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca hotărâri potrivnice Decizia nr. 1.238 din 23 noiembrie 2015 ("Decizia nr. 1.238/2015") şi Decizia nr. 1.143 din 8 decembrie 2004 ("Decizia nr. 1.143/2004"), ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., textul impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţarea acestor hotărâri de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, precum şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri. Printre condiţiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află şi aceea să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Astfel, norma amintită conferă părţilor dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi care fac imposibilă punerea în executare concomitentă.

În speţă, în privinţa hotărârilor pretins a fi contradictorii nu este îndeplinită cerinţa referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, litigiul finalizat prin Decizia nr. 1.143/2004, pronunţată în dosarul nr. x/2004, a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta C., de constatare a nulităţii certificatelor de moştenitor nr. x din 19.02.2003 şi nr. x din 23.02.1996.

Al doilea proces, dosarul nr. x/2014, finalizat prin Decizia nr. 1.238/2015, a avut ca obiect Legea nr. 10/2001, respectiv contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva Dispoziţiei nr. x din 27 februarie 2015 emisă de Primarul Municipiului Bacău.

Şi cauza litigiilor este diferită, având în vedere că acţiunea în care a fost pronunţată Decizia nr. 1.143/2004 a fost întemeiată pe dispoziţiile C. civ., iar acţiunea finalizată cu pronunţarea Deciziei nr. 1.238/2015 a avut ca temei juridic Legea nr. 10/2001.

În condiţiile expuse, comparând cele două litigii în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice, tripla identitate nu se verifică nici în privinţa părţilor, nici a obiectului şi nici a cauzei acestora.

2. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. 1

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A.

Recurenta susţine că în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire a Deciziei nr. 1.238/2015, întrucât instanţa de revizuire în mod nelegal a analizat doar autoritatea de lucru judecat, fără a analiza motivele concrete invocate în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta arată că Decizia nr. 1.238/2015, prin care s-a reţinut că are dreptul la 10/12 din moştenirea defunctei D., este contrară Deciziei nr. 1.143/2004, prin care s-a reţinut că este unica şi singura moştenitoare a aceleiaşi defuncte, în ambele litigii fiind soluţionată aceeaşi problemă de drept vizând modul de restituire a imobilelor proprietatea defunctei.

3. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 29 ianuarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 26 martie 2018.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existenţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că, în ceea ce priveşte hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuentei, nu există tripla identitate în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanţei de revizuire, detaliat prezentate la pct. 1, Înalta Curte reţine la rândul său că, în litigiile soluţionate prin deciziile potenţial potrivnice în opinia revizuentei, părţile sunt diferite (B. şi C. în cazul Deciziei nr. 1.143/2004, respectiv A. şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bacău în cazul Deciziei nr. 1.238/2015), obiectul este diferit (constatarea nulităţii certificatelor de moştenitor în cazul Deciziei nr. 1.143/2004, respectiv contestaţia împotriva unei dispoziţii a primarului în cazul Deciziei nr. 1.238/2015) şi cauza este diferită (acţiune întemeiată pe dispoziţiile C. civ. în cazul Deciziei nr. 1.143/2004, respectiv acţiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001 în cazul Deciziei nr. 1.238/2015).

Criticile din recurs referitoare la faptul că instanţa de revizuire nu a analizat modul de soluţionare a chestiunii de drept privind calitatea recurentei de moştenitor al defunctei D. excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii şi faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalităţii ori temeiniciei modului în care instanţele au soluţionat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluţia corectă.

Cu alte cuvinte, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanţa de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în M. Of. nr. 414 din 31 august 2000) specific hotărârilor judecătoreşti definitive, vizate de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., prin procurator C., împotriva Deciziei nr. 1.186 din 14 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2018.

Procesat de GGC - ED