Judicial Discipline: Unjust Dismissal vs. Proportionate Sanction for Social Media Abuses and Incompatibility in Commercial Activities

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/J/2017 pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A., judecător în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de 99 lit. a) şi lit. b) din aceeaşi lege.

II. Hotărârea instanţei disciplinare

2. Prin Hotărârea nr. 21J din 14 iunie 2017, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtei A. - judecător în cadrul Tribunalului Dâmboviţa sancţiunea disciplinară constând în excluderea din magistratură, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi lit. b) din aceeaşi lege.

III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

3. Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1.2 a declarat recurs pârâta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi expunând criticile arătate în continuare.

4. Hotărârea atacată este netemeinică, întrucât în mod eronat instanţa de disciplină a reţinut săvârşirea abaterilor prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004.

5. Instanţa de disciplină a înlăturat în mod nejustificat apărările cuprinse în declaraţia şi notele scrise din 14.06.2017, precum şi în memoriul depus de fostul său soţ în legătură cu situaţia de fapt prezentată în sesizarea iniţială a Inspecţiei Judiciare.

6. În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, recurenta-pârâtă susţine că nu se face vinovată de vreo ingerinţă în activitatea comercială a firmei C. SRL, care aparţine fiului său, ca unic asociat şi administrator. Se arată că, imediat după cearta din familie din 29.10.2016, s-a împăcat cu soţul său, situaţia tensionată şi violentă în care erau implicaţi de mai mulţi ani fiind generată de soţ, dovadă în acest sens fiind faptul că pârâta a formulat plângere penală. În prezent, situaţia s-a clarificat, fostul său soţ arătând, printr-un memoriu depus la Inspecţia Judiciară, punctul său de vedere în legătură cu începerea cercetării disciplinare, confirmând faptul că pârâta nu a desfăşurat vreo activitate în firma fiului său, care să o facă incompatibilă cu funcţia de judecător. În acest sens, recurenta arată că nu a finanţat în scop economic sau pentru a obţine foloase patrimoniale clubul D., care nu-i aparţine, că nu administrează această firmă şi nu a întreprins acţiuni care să genereze o situaţie de incompatibilitate cu funcţia deţinută. Deciziile sale, ca persoana privată, nu au influenţat în vreun fel activitatea economică a firmei sau a soţului său, iar sesizarea făcută de soţul său a fost ulterior nuanţată şi regretată, conform declaraţiei ample pe care a dat-o cu privire la motivele care l-au determinat să formuleze acuzaţiile iniţiale. Nu are niciun interes personal şi material în activitatea economică şi în funcţionarea firmei respective, interesul său fiind doar de natură familială. Distribuirea pe pagina sa de Facebook a unor comentarii şi postări ale altor utilizatori cu privire la anumite evenimente sociale ce au avut loc. în clubul D. nu se circumscrie interdicţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004.

7. În mod eronat instanţa de disciplină a reţinut că s-a implicat indirect, prin intermediul fiului şi al fostului soţ, în finanţarea şi publicitatea evenimentelor clubului.

8. În privinţa procurii judiciare autentificate sub nr. 4090/20.10.2016 prin care era împuternicită de fiul său să se implice în activitatea societăţii, dar şi în anumite litigii pe care societatea le-ar fi putut avea, recurenta susţine că se aplică regulile contractului de mandat, procura fiind dată fără prezenţa sa în faţa notarului public. Afirmă recurenta că nu a folosit niciodată împuternicirea, nu a participat la nicio şedinţă a adunării generale a acţionarilor, nu şi-a manifestat în vreun fel acţiunile, astfel încât acestea să exprime exclusiv voinţa sa în deciziile luate în cadrul firmei, nu a îndeplinit niciodată funcţia de administrator şi nici nu s-a comportat ca un administrator de fapt, aspect confirmat de fostul său soţ.

9. În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, recurenta-pârâtă expune criticile următoare.

10. Pe pagina de Facebook şi-a exprimat opiniile civilizat şi fără a aduce atingere imaginii şi reputaţiei vreunui participant la reţeaua socială, cu atât mai puţin justiţiei.

11. Instanţa de disciplină a înlăturat în mod nejustificat apărările sale referitoare la faptul că postările analizate au fost făcute de alte persoane care au accesat fraudulos contul său de Facebook, de pe laptopul şi telefonul care se aflau din când în când în sediul clubului D. Sub acest aspect, recurenta arată că declaraţiile soţului său atestă fără dubiu că nu a postat acele comentarii jignitoare şi insultătoare pe contul de Facebook şi că la telefon şi laptop aveau acces mai multe persoane, precum şi faptul că a înţeles să sesizeze Inspecţia Judiciară tocmai pentru a se răzbuna ca urmare a plângerii penale pe care pârâta o formulase împotriva lui.

12. Atât cercetarea disciplinară, cât şi hotărârea recurată se bazează pe simple afirmaţii făcute de soţul său, până la un anumit moment, şi au la bază raţionamentul eronat că nu a administrat probe din care să rezulte nevinovăţia sa, fiind răsturnată sarcina probei, contrar prezumţiei de nevinovăţie din materie penală, aplicabilă şi în materie disciplinară.

13. Cele afirmate în cuprinsul demersului jurnalistic la care se face referire în hotărârea atacată nu au valoare probatorie bine definită şi sunt lipsite de profesionalism jurnalistic, din moment ce, deşi a fost solicitat un punct de vedere conducerii tribunalului, pârâta arată că nu a fost contactată personal, nu i s-a adus la cunoştinţă acuzaţia total neadevărată făcută de soţul său şi nici nu i s-a permis să-şi exprime un drept la replică. Aspectele difuzate atât în presa locală şi la televiziunea E., în mod total nepermis, reprezintă adevărate ingerinţe în viaţa sa privată şi profesională.

14. Instanţa de disciplină a ignorat întregul probatoriu administrat în apărare din care rezultă că s-a împăcat cu soţul său, că, după evenimentele din 29.10.2016, a formulat plângere penală împotriva soţului, dosarul fiind clasat prin împăcarea părţilor, aspecte care demonstrează faptul că afirmaţiile iniţiale ale soţului său au fost mai mult decât exagerate, fiind ulterior retrase.

15. Recurenta-pârâtă recunoaşte că nu a administrat cu maximă siguranţă contul său de Facebook şi precizează că laptopul şi telefonul său au dispărut în noaptea respectivă din firmă, aceasta fiind singura sa culpă.

16. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare, recurenta-pârâtă critică faptul că i-a fost aplicată cea mai severă sancţiune disciplinară, disproporţionat în raport cu abaterile disciplinare săvârşite şi în condiţiile în care, prin chiar acţiunea disciplinară, s-a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004. Contrar celor reţinute de instanţa de disciplină, abaterile săvârşite nu au legătură cu profesia, cu activitatea profesională, ci mai degrabă cu relaţiile familiale şi interumane. În consecinţă, la individualizarea sancţiunii disciplinare, recurenta-pârâtă solicită a fi avute în vedere următoarele circumstanţe: are o carieră în magistratură de peste 22 de ani; nu a mai fost sancţionată disciplinar; se bucură de o reputaţie excelentă în rândul colegilor; a exercitat funcţia de judecător cu bună-credinţă şi deplină responsabilitate.

IV. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

17. Intimata-reclamantă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, expunând argumente în combaterea criticilor formulate de recurentă, în sensul menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii ce formează obiectul recursului.

V. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

18. Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 29 ianuarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 26 martie 2018.

VI. Considerentele Înaltei Curţi

19. Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă A., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

20. Cu titlu prealabil, se constată că, deşi este invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu formulează critici în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

21. În considerarea acestor precizări preliminare, Înalta Curte va analiza hotărârea atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi având în vedere specificul litigiilor în materia răspunderii disciplinară a magistraţilor, în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunţate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos şi Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. 9023/13 şi 78077/13) şi Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile 55391/13, 57728/13 şi 74041/13), în sensul că sunt supuse analizei, în prezenta cale de atac, inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanţei de disciplină în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probatoriului administrat.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004

22. Criticile din recurs formulate de recurenta-pârâtă cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 referitoare la comentariile postate pe contul de Facebook nu pot fi primite pentru considerentele arătate în continuare.

23. În condiţiile în care este necontestat conţinutul comentariilor postate pe contul de Facebook al pârâtei, care au format obiectul analizei, Înalta Curte constată că recurenta admite, inclusiv prin susţinerile din memoriul de recurs, că nu şi-a administrat contul de pe reţeaua respectivă de socializare în aşa fel încât să fie evitat riscul postării comentariilor ce îi sunt imputate, invocând în apărare propria sa culpă. Însă, culpa proprie pe care pârâta o invocă în apărare nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere disciplinară, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

24. În mod evident, obligaţiile ce îi incumbă magistratului - astfel cum acestea au fost corect evidenţiate de instanţa disciplinară în sensul celor arătate la pct. 25 - impuneau pârâtei obligaţia de rezultat, iar nu o simplă obligaţie de diligenţă, de a-şi gestiona contul de Facebook de o manieră care să excludă postarea în acest spaţiu public virtual a comentariilor analizate din perspectiva angajării răspunderii disciplinare, care cuprindeau expresii şi cuvinte cu un puternic caracter licenţios, trivial, chiar injurios la adresa unor persoane identificate sau identificabile. În aceste condiţii, nu pot fi primite susţinerile recurentei în sensul că alte persoane aveau acces la laptopul şi telefonul său şi ar fi putut realiza postările respective pe contul său de Facebook.

25. În sensul dispoziţiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, este corectă aprecierea instanţei disciplinare că limbajul folosit şi modul în care a fost purtat dialogul cu alţi utilizatori ai reţelei Facebook reflectă încălcarea obligaţiilor ce revin oricărui magistrat sub aspectul integrităţii, eticii şi conduitei corecte, demne şi rezervate, de natură a menţine neştirbit prestigiul justiţiei, astfel cum acestea rezultă din dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 161/2003, art. 90 din Legea nr. 303/2004, art. 17 din Codul deontologic, pct. 1.2 din Principiile de bază ale independenţei justiţiei (Principiile O.N.U.), art. 3 din Statutul Universal al Judecătorilor, Principiul V pct. 2 din Recomandarea R (94) 12 a Consiliului Europei şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Ozpinar împotriva Turciei.

26. În acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că nu sunt apte să înlăture răspunderea disciplinară a pârâtei susţinerile referitoare la dispariţia laptopului şi a telefonului mobil, în condiţiile în care declaraţiile pârâtei sunt contradictorii în ceea ce priveşte data dispariţiei cele două bunuri şi nu s-a făcut dovada niciunui demers legal care să susţină veridicitatea incidentului invocat.

27. Contrar criticilor din recurs, se constată că hotărârea atacată nu se bazează pe simple afirmaţii ale soţului pârâtei, ci pe mijloacele de probă administrate în cursul cercetării disciplinare (postările şi dialogurile de pe contul de Facebook al pârâtei - Dosarul nr. x/2016), astfel că nu se poate reţine, în sensul susţinerilor din recurs, o răsturnare a sarcinii probei cu încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, aplicabil inclusiv în materia răspunderii disciplinare.

28. Raportat la susţinerile din recurs, Înalta Curte reţine că instanţa disciplinară a avut în vedere aspectele difuzate în mass-media ca element ce demonstrează expunerea mediatică a conduitei imputate magistratului, iar nu ca dovadă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare. Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că, în cadrul prezentului litigiu, instanţa nu are de analizat calitatea unui demers jurnalistic ori dacă, prin expunerea mediatică, a existat sau nu o ingerinţă în viaţa privată şi profesională a magistratului cercetat, aceste aspecte făcând obiectul relaţiei juridice cu mass-media, iar nu obiectul contenciosului disciplinar.

29. Nici apărările pârâtei referitoare la împăcarea cu soţul său nu sunt apte să înlăture răspunderea disciplinară, întrucât întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare a fost analizată şi stabilită în baza probatoriului administrat, iar nu în baza afirmaţiilor făcute de soţul pârâtei în sesizările adresate Inspecţiei Judiciare ori în declaraţiile ulterioare.

30. Sub aspectul laturii subiective a abaterii disciplinare, instanţa disciplinară a concluzionat în mod corect în sensul existenţei intenţiei indirecte a pârâtei, reflectată de faptul că, prin postările publice de pe contul de Facebook conţinând un limbaj trivial, licenţios şi jignitor la adresa unor persoane identificate sau identificabile, pârâta a acceptat posibilitatea ca acestea să fie cunoscute de orice persoană care accesează contul său.

31. Totodată, instanţa disciplinară întemeiat a reţinut că urmarea produsă prin săvârşirea acestei abateri disciplinare constă în faptul că, prin conduita ce îi este reproşată pârâtei, a fost afectată imaginea publică a magistratului şi, implicit, prestigiul justiţiei.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004

32. Contrar criticilor din recurs, Înalta Curte constată că instanţa disciplinară a realizat o corectă apreciere a probatoriului administrat reţinând întemeiat, sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, faptul că pârâta judecător s-a implicat în mod indirect, prin intermediul fiului şi al fostului soţ, în activitatea comercială a societăţii C. SRL, dovadă în acest sens fiind: (i) postările de pe contul de Facebook pentru promovarea evenimentelor desfăşurate la clubul "D."; (ii) împrumuturile bancare pentru a-i ajuta pe fiul şi pe soţul său să constituie societatea; (iii) solicitarea de schimbare a contabilului societăţii; (iv) acordul şi condiţionarea angajării domnului F. la SC C. SRL; (v) solicitarea adresată doamnei G. să administreze contul de Facebook al clubului; (vi) procura judiciară autentificată sub nr. 4090/20.10.2016, prin care pârâta era împuternicită de fiul său, H. (asociat unic începând cu 20.02.2017) să exercite toate drepturile unui asociat în societatea comercială C. SRL, chiar dacă nu era menţionată expres ca şi asociat al societăţii la Oficiul Registrului Comerţului Dâmboviţa; (vii) mesajul transmis de pârâtă prin poşta electronică, în calitate de împuternicit al asociatului H. şi sub semnătura "jurist A.", prin care solicita trupei I. anularea unui concert ce urma să se desfăşoare la clubul "D." (înscrisul de la fila 23 a dosarului nr. x/2016).

33. Toate aceste mijloace de probă care au fundamentat concluzia instanţei disciplinare sunt combătute de recurentă prin simple afirmaţii în sens contrar, care nu au forţa probantă necesară pentru a conduce la o altă concluzie decât cea împărtăşită de instanţa disciplinară. În acelaşi sens, nu pot primi relevanţa propusă de recurentă nici apărările din memoriul de recurs referitoare la modificarea şi nuanţarea declaraţiilor date iniţial de fostul său soţ.

34. În contextul în care probatoriul administrat demonstrează fără echivoc implicarea pârâtei în activitatea societăţii comerciale, nu pot fi primite nici criticile recurentei în sensul că nu se face vinovată de vreo ingerinţă în activitatea comercială a societăţii şi că nu a folosit niciodată procura judiciară prin care era împuternicită de fiul său să exercite toate drepturile unui asociat în societatea comercială C. SRL

35. În circumstanţele expuse, instanţa disciplinară a reţinut întemeiat că, în sensul celor expuse, implicarea pârâtei în activitatea societăţii comerciale contravine dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 şi art. 102 din Legea nr. 161/2003, conform cărora magistraţilor le este interzis să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse.

36. Sub aspectul laturii subiective, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine culpa pârâtei, dovedită de faptul că magistratul a acţionat în sensul celor arătate anterior, deşi cunoştea interdicţia specifică statutului profesional, astfel că putea şi trebuia să prevadă consecinţele conduitei sale, constând în atingerea adusă aparenţei de imparţialitate şi încrederii cetăţenilor în sistemul judiciar, ca urmare a nerespectării interdicţiilor impuse de lege.

37. În consecinţă, Înalta Curte reţine că instanţa disciplinară, realizând o corectă apreciere a probatoriului administrat şi o justă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Individualizarea sancţiunii disciplinare

38. Înalta Curte apreciază că recursul declarat de pârâta A. este întemeiat sub aspectul criticilor referitoare la individualizarea sancţiunii, subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 49 alin. (6) coroborat cu art. 100 din Legea nr. 303/2004, pentru considerentele arătate în continuare.

39. Fără a minimaliza gravitatea faptelor săvârşite de pârâtă, Înalta Curte apreciază că recunoaşterea de către pârâtă a faptului că nu şi-a administrat în mod corespunzător contul de Facebook demonstrează faptul că a conştientizat şi şi-a asumat deficienţele conduitei sale, astfel că se consideră a fi atins unul dintre scopurile procedurii disciplinare, şi anume existenţa premiselor că, în viitor, magistratul îşi va adapta în mod corespunzător conduita obligaţiilor corelative statutului profesional pe care îl deţine.

40. Înalta Curte are în vedere, în circumstanţiere, faptul că toate comentariile postate pe contul de Facebook, analizate de instanţa disciplinară din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, au legătură cu starea tensionată şi conflictuală dintre pârâtă şi soţul său, realitate care este de înţeles că a reprezentat, la momentul respectiv, cu caracter episodic, principala cauză a reacţiilor reprobabile ale magistratului cercetat, dar, care, în prezent, conform susţinerilor pârâtei nu mai subzistă ca urmare a intervenirii divorţului.

41. Din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte are în vedere, în circumstanţiere, faptul că pârâta nu a întreprins acţiunile reţinute în sarcina sa în vederea satisfacerii propriului său interes, ci în scopul declarat de a-şi susţine fiul, ceea ce reflectă o atenuare a gravităţii nesocotirii interdicţiei impuse de lege.

42. La individualizarea sancţiunii disciplinare, Înalta Curte are în vedere cu precădere şi circumstanţele invocate de recurentă în sensul că are o vechime în magistratură de peste 22 de ani şi nu a mai fost sancţionată disciplinar.

43. Având în vedere abaterile reţinute în sarcina magistratului cercetat, ale căror circumstanţe au legătură preponderent cu viaţa privată a persoanei în contextul unor relaţii familiale tensionate, iar nu cu activitatea profesională, Înalta Curte apreciază că principiul aplicării graduale a sancţiunilor disciplinare justifică înlocuirea sancţiunii celei mai aspre, care a fost aplicată de instanţa disciplinară, cu cea mai apropiată sancţiune ca severitate, constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni", prevăzută de art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004.

44. Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de pârâta A., fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 49 alin. (6) coroborat cu art. 100 din Legea nr. 303/2004, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte hotărârea atacată, în sensul înlocuirii sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură", prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, cu sancţiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni", prevăzută de art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A., judecător în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, împotriva Hotărârii nr. 21J din 14 iunie 2017, pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2017.

Casează în parte hotărârea atacată în sensul că dispune înlocuirea sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură", prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, cu sancţiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni", prevăzută de art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2018.

Procesat de GGC - GV