Res judicata inapplicable to contradictory rulings from different procedural cycles of a single insolvency litigation

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 4 martie 2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub Dosar nr. x/2014, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 25 februarie 2015, solicitând anularea acesteia, reconvocarea adunării şi anularea procesului-verbal al adunării creditorilor.

Tribunalul Bacău, prin Sentinţa civilă nr. 482/12 iunie 2015, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului A. Totodată, a respins contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorul a formulat apel, care a fost soluţionat prin Decizia nr. 223/2015 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei apelate şi a respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active, dispunându-se trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii.

Continuând judecata pe fond, în al doilea ciclu procesual, prin Sentinţa nr. 198/2016 din 14 martie 2016, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes invocată de intimata SC D. SA şi a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii Adunării creditorilor SC B. SRL din data de 25 februarie 2015.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL prin administrator judiciar C. SPRL, apel care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 169/2016 din 13 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016.

1.1. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 169/13 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, apelantul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău.

Revizuentul şi-a fundamentat iniţial în drept cererea pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., invocând existenţa a două hotărâri definitive potrivnice date de aceeaşi instanţă, acelaşi complet, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri. În acest sens, a susţinut că, prin Decizia nr. 223/13 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2014, au fost analizate condiţiile de formă pe care adunarea creditorilor trebuie să le îndeplinească, hotărâre obligatorie cu ocazia judecării contestaţiei soluţionate definitiv prin Decizia nr. 169/2016 din 13 septembrie 2016.

Ulterior, revizuentul A. a depus la dosar precizări, prin care a arătat că pronunţarea deciziei contestate, fără a fi avut în vedere un element nou, care nu a putut fi înfăţişat de parte în timpul procesului, se circumscrie dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecinţă, s-a constatat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

1.2. Hotărârea de declinare

Prin Decizia nr. 103/2017 din 30 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin aceeaşi decizie, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 5 din C. proc. civ.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 169 din 13 septembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii E. SPRL şi C. SPRL.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 169/2016 a Curţii de Apel, ca fiind rămasă fără obiect şi s-a dispus restituirea cauţiunii către revizuent.

1.3. Soluţia instanţei de revizuire

Prin Decizia nr. 1143 din 20 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 169 din 13 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

S-a considerat, în esenţă, că, în speţă, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii, care au fost pronunţate în proceduri de insolvenţă, poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat.

2. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 1143 din 20 iunie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Recurentul a criticat decizia atacată din perspectiva nelegalităţii, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Autorul recursului a susţinut, în primul rând, că soluţia instanţei de revizuire se bazează pe argumente contradictorii şi nu reprezintă rezultatul unei analize unitare, consecvente, ceea ce atrage, în opinia sa, incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Astfel, în motivarea hotărârii s-au reţinut aspectele pe care Curtea de Apel Bacău le-a avut în vedere la soluţionare, respectiv: felul nulităţii şi vătămarea produsă prin nerespectarea sau vicierea procedurii urmate de lichidatorul judiciar cu ocazia desfăşurării primei adunări a creditorilor, (trimiterea la tabelul preliminar al creditorilor constituind doar unul dintre motivele invocate în legătură cu neregulile întregii proceduri a adunării creditorilor), finalitatea demersurilor fiind, practic, anularea adunării, a tuturor actelor nelegal întocmite, inclusiv a Hotărârii Adunării creditorilor şi, în mod cert, reconvocarea adunării.

Or, în pofida celor astfel reţinute, instanţa, în aceeaşi hotărâre, a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., întrucât Decizia nr. 169/2016 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 223/2015, cu privire la condiţiile de formă ale adunării creditorilor, întrucât obiectul celor doua litigii ar fi fost diferit, "respectiv într-un caz contestaţie la hotărârea adunării creditorilor, iar în celălalt contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor."

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a menţionat că instanţa de revizuire a făcut o interpretare eronată a condiţiilor de admisibilitate, respectiv tripla identitate de obiect, părţi, cauză, nu a făcut o apreciere justă a dispoziţiilor legale incidente şi nici a situaţiei concrete a celor două hotărâri invocate şi nici nu s-a pronunţat asupra tuturor susţinerilor sale.

Cu referire la conţinutul cererii de revizuire şi al dispozitivului şi considerentelor hotărârilor pretins contradictorii, recurentul a susţinut, în esenţă că, în speţă, sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, existând, în opinia sa, cele trei elemente ale autorităţii de lucru judecat.

Relativ la obiectul cauzelor în discuţie, s-a subliniat că a doua hotărâre viza tot nelegalitatea Adunării creditorilor din 25 februarie 2015 şi trebuia să respecte întru totul cele dispuse de către prima instanţă, din această perspectivă fiind necesar a fi analizată situaţia şi de către instanţa de revizuire, care, însă, a limitat analiza doar la unul dintre elementele care atrăgeau nelegalitatea adunării creditorilor şi a hotărârii acestei adunări, respectiv modalitatea de emitere/publicare a tabelului preliminar.

3. Apărările intimatelor

Intimata C. SPRL a depus întâmpinare, prin care a susţinut că este de acord cu recursul formulat şi că achiesează la punctul de vedere exprimat de recurent.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din codul menţionat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., precum şi condiţiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., prin încheierea din data de 15 ianuarie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecăţii.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.

Primul motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizează situaţia în care hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Din examinarea considerentelor ce au fundamentat hotărârea adoptată de instanţa de revizuire, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., se constată, însă, că acestea îndeplinesc exigenţele procedurale şi sunt în concordanţă cu dezlegarea dată cererii deduse judecăţii, argumentarea fiind, contrar afirmaţiilor recurentului, logică şi coerentă.

Astfel, la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de revizuire, s-au avut în vedere condiţiile cumulativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestei căi de atac, analiza existenţei identităţii de obiect, efectuată din această perspectivă, nefiind în contradicţie cu redarea, în contextul expunerii circumstanţelor cauzei, a anumitor aspecte reţinute în hotărârile invocate, ce nu vizau expres chestiunea examinată.

În concluzie, în privinţa hotărârii atacate, se reţine că sunt îndeplinite exigenţele unei motivări corespunzătoare.

Ca urmare, se constată că nu este incident cazul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motivarea adecvată permiţând verificarea conformităţii hotărârii atacate, cu legea.

În continuare, se constată, că deşi recursul a fost întemeiat în mod explicit şi pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), criticile formulate privesc, în realitate, încălcarea regulilor de procedură vizând autoritatea de lucru judecat, situaţie în care, acestea vor fi examinate din perspectiva cazului reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care permit casarea când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Examinând argumentele dezvoltate de recurent, ce vizează, în concret, încălcarea normei prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (cu referire la condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire), Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raţiunea reglementării remediului juridic prevăzut de textul menţionat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în litigii diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul menţionat.

Pe cale de consecinţă, nu sunt îndeplinite cerinţele textului menţionat când soluţiile pretins contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.

Examinând prin prisma acestor consideraţii teoretice speţa, se constată că Decizia nr. 223/2015 şi Decizia nr. 169/2016 (invocate în revizuire) au fost pronunţate de Curtea de Apel Bacău în soluţionarea apelurilor declarate de aceeaşi parte litigantă în cadrul a două cicluri procesuale ale unei singure acţiuni, având ca obiect anularea Hotărârii Adunării creditorilor din data de 25 februarie 2015, reconvocarea adunării şi anularea procesului-verbal al Adunării creditorilor. În atare situaţie, între cele două hotărâri adoptate pe parcursul a două cicluri procesuale nu poate exista contradicţie, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind vorba despre procese diferite cu acelaşi obiect.

Prin urmare, secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit în mod just că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în cauză de A., care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Este adevărat că instanţa de revizuire a avut în vedere inadmisibilitatea căii de atac dintr-o altă perspectivă (aceea a inexistenţei identităţii de obiect), însă, respingând cererea, instanţa de revizuire a pronunţat o soluţie în concordanţă cu regula de procedură aplicabilă, deci o hotărâre legală, astfel încât, raportat la limitele învestirii sale prin motivul de nelegalitate expus şi la soluţiile pe care, în conformitate cu art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le poate pronunţa, instanţa de control judiciar constată că nu se impune reformarea hotărârii recurate.

În atare situaţie, susţinerea recurentului, în sensul că ar fi întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire în discuţie, ca şi celelalte argumente invocate în acest context, sunt lipsite de relevanţa acordată de autorul căii de atac şi nu pot fi reţinute.

În raport cu cele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1143 din 20 iunie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2018.

Procesat de GGC - GV