Revision time-bar on contradictory rulings upheld under Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia civilă nr. 2011 din 5 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-reclamante Asociaţia A. şi B. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 566 din 27 ianuarie 2015, Sentinţei civile nr. 3910 din 26 mai 2015 şi împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu din data de 28 mai 2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Municipiul Bucureşti, C. SA, D. SA şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

1.2. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 iunie 2016 sub nr. 2446/1/2016, revizuentele Asociaţia A. şi B. SRL au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti, C. SA, D. SA şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., anularea Deciziei civile nr. 2011 din 5 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, revizuentele au susţinut contradictorialitatea considerentelor deciziei atacate cu revizuire (care le-a fost comunicată la data de 14 iunie 2016, şi respectiv, la data de 16 iunie 2016), în raport cu considerentele unor hotărâri definitive anterioare, respectiv Sentinţa civilă nr. 2812 din 26 septembrie 2013 şi Decizia civilă nr. 3288 din 22 octombrie 2015, pronunţate în Dosarul nr. x/2013.

1.3. Soluţia instanţei de revizuire

Prin Decizia nr. 905 din 8 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016:

- s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocată de revizuentele Asociaţia A. şi B. SRL;

- s-a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

- s-a respins cererea de suspendare a judecării cererii de revizuire;

- s-a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare de intimatul Municipiul Bucureşti şi s-a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 2011 din 5 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanţei de revizuire, au declarat recurs revizuentele Asociaţia A. şi B. SRL, Bucureşti, solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii atacate, pentru motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

După expunerea situaţiei de fapt, printr-o primă critică, recurentele au susţinut că, prin respingerea cererii de suspendare a judecăţii, pe care au formulat-o în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea normelor de procedură.

Aceasta deoarece, pe de o parte, în motivarea admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa a reţinut că prevederile legale menţionate au legătură cu soluţionarea cauzei, şi, cu toate acestea, a apreciat că nu se impune suspendarea judecăţii, în condiţiile în care dezlegarea cauzei şi existenţa dreptului de exercitare a căii de atac depindeau în tot de modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate

Pe de altă parte, autoarele recursului au menţionat că, respingând cererea de suspendare, instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi, pronunţându-se în sensul respingerii cererii de revizuire ca tardiv formulată, le-a interzis accesul liber la justiţie, deoarece, chiar în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, nu ar avea, conform prevederilor art. 513 alin. (6), coroborate cu cele ale art. 483 şi urm. din C. proc. civ., decât calea de atac a recursului, nu şi pe cea a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., în speţă, o revizuire la revizuire nefiind admisibilă.

Recurenţii au mai susţinut că, prin interpretarea normelor referitoare la autoritatea de lucru judecat, decizia atacată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură.

Cu referire la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 430 şi art. 431 din C. proc. civ., la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, s-a arătat că cererea de revizuire dedusă judecăţii în cauză întruneşte condiţiile de admisibilitate, considerându-se ca nefiind necesară întrunirea triplei identităţi, întrucât, în accepţiunea noului C. proc. civ., aplicabilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este extinsă la toate situaţiile în care o hotărâre este pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat şi nu numai la acelea unde şi părţile, şi obiectul şi cauza sunt identice în ambele dosare, aşa cum a reţinut instanţa şi cum impunea vechiul C. proc. civ.

Printr-o altă critică, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a învederat că, prin admiterea excepţiei tardivităţii, decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest context, recurentele au susţinut, în esenţă, că, în mod eronat, în speţă, calcularea termenului de revizuire s-a realizat prin raportare la prevederile generale ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În opinia autoarelor, în cauză, erau incidente dispoziţiile speciale, derogatorii, ale art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, termenul de revizuire fiind cel special, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar nu cel general de 30 zile de la pronunţarea hotărârii, cum a considerat instanţa de revizuire.

Or, faţă de data de 14 iunie, respectiv, 16 iunie 2016, când hotărârea le-a fost comunicată, apreciază recurentele că înregistrarea cererii de revizuire la data de 28 iunie 2016 s-a făcut cu respectarea termenului legal, interpretarea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal limitând în mod nelegal accesul lor la justiţie.

3. Apărările intimaţilor

Intimatul Municipiul Bucureşti a formulat şi a ataşat la dosar întâmpinare, solicitând motivat, în esenţă, respingerea, ca inadmisibil, a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât ceea ce se critică este opinia instanţei asupra excepţiei de neconstituţionalitate cuprinsă în încheierea de sesizare şi respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de recurs.

De asemenea, intimatele C. SA, D. SA au depus întâmpinare, prin care s-a invocat, în esenţă, sub un prim aspect, inadmisibilitatea recursului împotriva măsurii respingerii cererii de suspendare a judecăţii, considerată o măsură de administrare a justiţiei, iar, sub un alt aspect, lipsa de obiect a recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât susţinerile formulate vizează admisibilitatea cererii de revizuire, în condiţiile în care cererea a fost respinsă, ca tardivă şi au cerut motivat, în esenţă, respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de revizuire.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din codul menţionat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., precum şi condiţiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., prin încheierea din data de 15 ianuarie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecăţii.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, cu apărările intimaţilor, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succedă.

Primul caz de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsele neregularităţi invocate de recurente nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate expuse.

Contrar celor susţinute de către autoarele recursului, se constată că, respingând cererea de suspendare a judecăţii, instanţa de revizuire nu a încălcat nici dispoziţiile art. 413 alin. (l) pct. 1 din C. proc. civ. şi nici nu le-a interzis petentelor accesul liber la justiţie.

Urmare modificărilor aduse dispoziţiilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prin Legea nr. 177/2010, a fost abrogat textul care impunea, în cazul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate, suspendarea judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei, remediul juridic prevăzut de legiuitor nefiind suspendarea facultativă, ci revizuirea, prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., care operează în situaţia în care Curtea Constituţională ar admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de una dintre părţi, astfel că nu se poate constata îngrădirea accesului la justiţie.

Dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează suspendarea facultativă în cazurile în care dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, situaţie ce nu se regăseşte în speţă.

Simplul fapt că excepţia de neconstituţionalitate invocată de revizuente are ca obiect dispoziţii incidente în cauză nu atrage automat incidenţa prevederilor privind suspendarea judecăţii cauzei, având în vedere caracterul supletiv al dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care permit instanţei să aprecieze dacă măsura suspendării este sau nu oportună. Ţinând cont de faptul că, prin raportare la datele speţei, cu just temei, s-a considerat că o astfel de măsură nu se impune, se constată lipsa de fundament a susţinerilor formulate de recurente sub acest aspect.

Cât priveşte susţinerea că, prin interpretarea normelor referitoare la autoritatea de lucru judecat, decizia atacată s-ar fi dat cu încălcarea normelor de procedură, se constată că aceasta este irelevantă din perspectiva controlului de legalitate pe care instanţa de recurs îl realizează cu privire la hotărârea atacată, deoarece aspectele criticate constituie exclusiv opinia instanţei asupra excepţiei de neconstituţionalitate, formulate în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, ce nu poate forma obiect al cenzurii în acest cadru.

Cum, niciun argument invocat de recurente în cadrul acestor critici nu se justifică, se constată că nu este incident cazul de casare invocat, fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Al doilea motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizează situaţia în care hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Din examinarea considerentelor ce au fundamentat hotărârea adoptată de instanţa de revizuire, se constată, însă, că acestea sunt în concordanţă cu soluţie dată fiecărei cereri cu care a fost învestită, argumentarea fiind, contrar afirmaţiilor recurentelor, logică şi coerentă.

Faptul că instanţa de revizuire a reţinut, pe de o parte, că prevederile legale criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate au legătură cu soluţionarea cauzei, iar pe de altă parte, că nu se impune suspendarea judecării cererii de revizuire până la soluţionarea respectivei excepţii, nu poate fi reproşat instanţei de revizuire din perspectiva unui viciu de motivare a hotărârii adoptate, sub aspectul contradictorialităţii, examinarea respectivelor aspecte realizându-se din perspective diferite.

Astfel, stabilirea legăturii cu cauza a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a făcut în contextul analizării condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reglementate de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Examinând, în alt context legal, temeinicia cererii de suspendare, instanţa a respins această solicitare ca neîntemeiată, reţinând că prevederile în discuţie au mai fost atacate cu excepţie de neconstituţionalitate, excepţie respinsă de fiecare dată de către Curtea Constituţională.

Prin urmare, au fost analizate două chestiuni distincte şi anume, pe de o parte, îndeplinirea condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale, iar pe de altă parte, îndeplinirea condiţiilor privitoare la suspendarea judecării cauzei, constatarea admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale neatrăgând obligaţia instanţei de a dispune şi suspendarea judecăţii.

În concluzie, în privinţa hotărârii atacate, se reţine că sunt îndeplinite exigenţele unei motivări corespunzătoare.

Ca urmare, se constată că nu este incident cazul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motivarea corespunzătoare permiţând verificarea conformităţii hotărârii atacate, cu legea.

Nu este întrunită nici ipoteza de recurs prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text legal, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Nejustificat se susţine de către recurente că soluţia pronunţată de instanţa de revizuire ar fi nelegală.

Astfel, nu se poate reţine că termenul de revizuire aplicabil în cauză ar fi termenul special de 15 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ, iar nu cel prevăzut de dreptul comun în art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cum a reţinut Secţia de contencios administrativ şi fiscal a instanţei supreme.

Conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

" Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.".

Având în vedere faptul că deşi textul legal citat a fost declarat parţial neconstituţional, iniţial prin punctul I. din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1609/2010, începând cu 27 ianuarie 2011 şi, ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1039/2012, începând cu 29 ianuarie 2013, fără ca legiuitorul să modifice formula legislativă, prezintă semnificaţie din perspectiva examinată modul în care acest text a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 45/2016, stabilindu-se următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună şi curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii".

În acord cu cele reţinute în cuprinsul deciziei menţionate, precum şi cu caracterul special, derogatoriu al dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 faţă de dreptul comun, reprezentat de C. proc. civ., se constată că motivul de revizuire prevăzut de această normă specială este aplicabil doar în situaţia în care revizuentul face dovada încălcării principiului priorităţii dreptului comunitar prin prezentarea unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Prin urmare, sfera de aplicare a art. 21 din Legea nr. 554/2004, inclusiv în privinţa termenului prevăzut de acest text legal, nu vizează toate hotărârile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, ci numai acele hotărâri care au fost date cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.

Întrucât cererea de revizuire formulată de revizuente a fost fundamentată pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, se impune a se conchide că nu este incidentă norma specială din art. 21 din Legea nr. 554/2004, deoarece susţinerile părţilor nu se circumscriu motivului de revizuire special privind încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar.

În pofida celor susţinute de către autoarele recursului, se constată, prin urmare, că incidenţa dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost corect dedusă, iar dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este conformă acestor prevederi legale.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul defipt de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de revizuire dedusă judecăţii vizează strict dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cauza pendinte, de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 5, respectiv de la 5 aprilie 2016.

Deoarece cererea de revizuire în speţă a fost formulată la data de 28 iunie 2016 şi având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Ca atare, criticile formulate nu au relevanţa ce li se atribuie de către autoare şi nu sunt de natură a atrage nici incidenţa acestui motiv de casare şi, implicit, nici nelegalitatea deciziei recurate.

În raport cu cele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât argumentele recurentelor, formulate prin motivele de recurs, nu sunt întemeiate, în baza art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele Asociaţia A. şi B. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 905 din 8 martie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV