Criminal appeal against final case-closure and recusal rulings declared inadmissible.

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 73/C din data de 14 decembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondată cererea formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 552 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr. 552 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petentul A. şi, ca nefondată, plângerea formulată de acelaşi petent împotriva ordonanţei de clasare din 7 iulie 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat contestaţie la data de 16 octombrie 2017, invocând neefectuarea unei cercetări judecătoreşti legale cu privire la infracţiunile consemnate în motivarea plângerii penale.

Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia formulată de petent, a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.

Potrivit art. 341 alin. (10) C. proc. pen. este susceptibilă de reformare, pe calea contestaţiei, exclusiv încheierea prin care s-a pronunţat soluţia prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiaşi articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat soluţia atacată şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

Aşadar, norma procesual penală a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la soluţia prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Totodată, reţinând că potrivit art. 68 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care se soluţionează abţinerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac, s-a apreciat că şi dispoziţia judecătorului de cameră preliminară prin care s-a soluţionat cererea de recuzare este definitivă.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale incidente, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că, prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din 7 iulie 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. x/2017, încheiere definitivă, potrivit textelor legale sus menţionate.

S-a conchis că petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, investind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a respins-o, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii penale nr. 73/C din 14 decembrie 2017 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, petentul a formulat la 18 decembrie 2017 o nouă cale de atac intitulată "apel", dosarul înregistrându-se pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 ianuarie 2018, sub nr. x/1/2018, cu prim termen de judecată la 29 ianuarie 2018.

La termenul fixat, deşi legal citat petentul A. nu s-a prezentat, dar la 22 ianuarie 2018 a depus la dosar înscrisuri în care a precizat, pe de o parte, că nu se va prezenta la judecată, iar pe de altă parte, a formulat o cerere de recuzare fără a indica persoana la care se referă şi motivul/cazul de incompatibilitate incident (dosar apel).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 67 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petentul A., pentru motivele relevate în partea introductivă a prezentei decizii, în care sunt redate în detaliu şi susţinerile reprezentantului Ministerului Public, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului liberului acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

"Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă," conform art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 73/C din data de 14 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017, încheiere definitivă, prin care a fost soluţionată anterior o altă contestaţie formulată de petent împotriva unei încheieri definitive prin care aceeaşi instanţă a soluţionat o plângere în baza art. 336 - 341 din C. proc. pen. şi o cerere de recuzare formulată de petent.

Prin urmare, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 73/C din data de 14 decembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 73/C din data de 14 decembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL