Appeal against a final decision on an objection is inadmissible; violation of the principle of uniqueness of judicial remedies

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017 a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petentul A. în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Totodată, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 1180 din 6 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

Prin Încheierea nr. 1180 din 6 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de contestatorul petent A. şi de asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 729/PI/CP din data de 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale incidente, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că în materia contestaţiei, reglementată în Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., art. 4251 alin. (1) prevede următoarele: calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., iar la alin. (7) al aceluiaşi articol se menţionează: contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, încheierea prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de contestatorul petent A. - Încheierea nr. 1180 a Înaltei Curţi din 06.12.2017 - contestată în cauză - este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Împotriva Încheierii penale nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunţată de secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017, petentul a formulat la 12 martie 2018 o nouă cale de atac intitulată "apel", dosarul fiind înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 mai 2018, sub nr. x/1/2018, fiind fixat, în mod aleatoriu prim termen de judecată la 11 iunie 2018.

La termenul fixat, deşi legal citat petentul A. nu s-a prezentat, dar la 18 mai 2018 a depus la dosar înscrisuri în care a precizat, pe de o parte, că nu se va prezenta la judecată, iar pe de altă parte, a formulat o cerere de recuzare fără a indica persoana la care se referă şi motivul/cazul de incompatibilitate incident.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 67 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petentul A., pentru motivele relevate în partea introductivă a prezentei decizii, în care sunt redate în detaliu şi susţinerile reprezentantului Ministerului Public, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului liberului acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017, încheiere definitivă, prin care a fost soluţionată anterior contestaţia formulată de petent împotriva unei încheieri definitive prin care aceeaşi instanţă a soluţionat o plângere în baza dispoziţiilor art. 336 - 341 din C. proc. pen.

Prin urmare, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 11/C din data de 9 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2018.

Procesat de GGC - CL