Unlawful termination of environmental financing contract for document discrepancy; proportionality and culpability requirements

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8.07.2016, reclamanta Comuna Tămăşeu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, să se constate ca fiind nelegală şi netemeinică rezilierea contractului 350/N din 28.06.2011 şi să se dispună anularea deciziei de reziliere a contractului de finanţare nerambursabilă 350/N din 28.06.2011 şi a deciziei de restituire a sumei de 139.831,28 RON, plus 14.683,96 RON dobândă şi majorări de întârziere de 0,1 %/zi de întârziere aferente, obligarea pârâtei la plata sumei de 360.168,72 RON reprezentând rest de finanţare datorat în baza contractului de finanţare nerambursabilă încheiat între reclamantă şi pârâtă.

2. Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi să se constate intervenţia rezilierii de drept a contractului de finanţare nerambursabilă nr. 350/N din 28.06.2011, să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata sumei de 154.515,24 RON reprezentând valoare de recuperat la cererile de tragere 1 şi 2 şi valoarea dobânzii legale până la data plăţii efective.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

3. Prin sentinţa nr. 259/CA/2016-P.I. din 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes a cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă şi a respins ca lipsită de interes cererea reconvenţională formulată de Administraţia Fondului pentru Mediu, a respins, acţiunea reclamantei Comuna Tămăşeu ca nefondată.

4. Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că sunt incidente prevederile art. 7 alin. (7).2 lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (8).2 lit. c) din contractul de finanţare nerambursabilă din 28.06.2011, decizia nr. 132607 din 08 decembrie 2015 fiind legală şi temeinică, iar în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, nu există interesul promovării, având în vedere că decizia nr. 132607 din 08 decembrie 2015 are natura juridică a unui act administrativ, bucurându-se în virtutea acestei naturi juridice de caracterul executoriu de drept.

III Recursurile formulate împotriva sentinţei

5. Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanta pârâtă Comuna Tămăşeu şi pârâta reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu.

6. Reclamanta reclamantă Comuna Tămăşeu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor respinse şi o efectivă motivare, iar în subsidiar rejudecarea litigiului pe fond şi admiterea cererii de chemare in judecată, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 20 şi urm. din Legea nr. 554/2004, art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

7. Primul motiv de recurs invocat de rucurenta reclamantă constă în greşita admitere de către instanţă a excepţiei decăderii din probele solicitate, raportat la disp. art. 254 alin. (1) C. proc. civ., excepţie care trebuia respinsă pentru raţiuni care dovedesc admisibilitatea, pertinenţa şi utilitatea probelor solicitate, şi, mai ales, pornind de la art. 22 alin. (7) C. proc. civ., faptul că intimata nu s-a opus probatiunii solicitate, iar judecătorului îi este trasata obligaţia de a stărui in aflarea adevărului, inclusiv prin obligaţia sa de a ordona din oficiu probe necesare acestui deziderat; pe de altă parte, legiuitorul nu prevede obligativitatea reclamantului, sub vreo sancţiune a decăderii, de a propune probe prin răspunsul la intampinare, inclusiv poziţia echivoca a pârâtei din cadrul întâmpinării ducând la formularea cererii in probatiune; susţinerile sale se încadrează în dispoziţiile art. 254 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi este de menţionat art. 194 lit. e) C. proc. civ., expertiza nu este o dovadă, este o probă care lămureşte cauza, cele două expertize solicitate nu se încadrează în art. 194 lit. e) C. proc. civ., nu se aplică dispoziţiile art. 254 C. proc. civ.

8. În al doilea rând, a arătat recurenta, judecătorul fondului a scos din contextul contractului dintre părti art. 7.2., care se referă la declaraţii false sau incomplete. Art. 7.2. se referă la declaraţii false sau incomplete în sensul în care se atestă efectuarea unor lucrări neexecutate şi se solicită finanţarea pentru lucrări inexistente, şi protejează art. 2 din contract conform căruia " finanţarea este acordată pentru realizarea proiectului, beneficiarul obligându-se să o utilizezez integral şi numai pentru acest scop, conform cheltuielilor eligibile prevăzute în anexa 1"; a invocat erorile judecătorului fondului cu privire la reţinerea că uscopul depunerii cererii de tragere este evident ca il reprezintă obţinerea finanţării" şi că "lucrările facturate în luna 09 nu existau la momentul lunii 06", întrucât lucrările de pe factura 006 existau din aprilie 2012, în acest sens fiind menţiunile de pe factura 006 şi procesul-verbal de recepţie parţială nr. x din 02 aprilie 2012; la cererea de tragere nr. 2 s-a solicitat suma de 45.016.03 RON, contravaloarea facturii AMP 333 din 05 iunie 2012, nu s-a solicitat factura 006, care a cuprins contravaloarea unor lucrări din aprilie (restul de lucrări efectuate în aprilie 2012, care nu sunt cuprinse in factura 333) şi a fost depusă în documentaţie ca şi lucrari executate la acel moment, însă nu cu scopul de a fi decontată, factura x a fost cerută la plată la tragerea nr. 3.

9. Contractul a fost derulat pe perioada 2011- 2015. În baza acestui contract, reprezentanţii pârâtei au procedat la mai multe deplasări în teren, unde, de fiecare dată, s-a constatat efectuarea conformă a lucrărilor finanţate: lucrările din proiect au fost finalizate, în nicio notă de control nu se evidenţiază lucrări nefinalizate care să atragă respingerea decontărilor şi nu i s-a imputat ca motiv de reziliere a contractului nerespectarea proiectului sau defecţiuni în desfasurarea execuţiei sale.

10. Recurenta a solicitat să se ţină cont de principiul proporţionalităţii, consacrat în practica C.E.J., care impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programuiui respectiv. A concluzionat că este esenţial faptul că la tragerile anterioare au fost decontate lucrări cuprinse în alte facturi decât factura 006. Factura 006 din 2012 a intrat spre decontare la tragerea 3, in 2015, conţine lucrări efectuate, este aceeaşi şi nu cuprinde nicio neconcordanta vizavi de emitent, beneficiar, sume şi cuprinsul lucrărilor cuantificate in aceasta; data unei facturi, cum am aratat mai sus, are importanţă şi generează consecinţe juridice doar în raportul fiscal aferent TVA-ului, ceea ce nu interesează în speţa de faţă, căci TVA-ul este cheltuiala neeligibilă. Întotdeauna s-au solicitat la plată lucrări executate, lucrări reale, lucrări efectuate in scopul finanţării.

11. În motivarea recursului, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii reconvenţionale, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 154.515,24 RON reprezentând valoare de recuperat aferentă cererilor de tragere nr. 1 şi 2, la care se adaugă valoarea dobânzii legale până la data plăţii efective, pârâta reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu a arătat că în cadrul contractului de finanţare nerambursabilă din 28.06.2011, au fost finanţate două cereri de tragere (cererea de tragere nr. 1 depusă în data de 15.12.2011 şi cererea de tragere nr. 2 depusă în data de 29.06.2012) în valoare de 139.831,28 RON, ultima cerere de tragere fiind depusă în data de 30.10.2014, dar nedecontată, deoarece a intervenit rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă din 28.06.2011.

12. Suma solicitată de beneficiar prin cererea de tragere nr. 2 a fost de 45.016.03 RON, suma stabilită prin graficul de finanţare; beneficiarul a depus 2 facturi, factura fiscală nr. x din 05 iunie 2012 (în valoare de 45.016,03 RON) şi factura fiscală nr. x din 13 iunie 2012 (în valoare de 226.039,61 RON), a ataşat o singură situaţie de lucrări, din data de 02.04.2012, în valoare de 271.055,64 RON cu TVA. Neavând situaţii de lucrări separate nu se poate admite faptul că, la cererea de tragere nr. 2, AFM a decontat doar factura nr. x din 05 iunie 2012, deoarece calculul cheltuielilor eligibile ce puteau fi finanţate la respectiva cerere de tragere se realizează în baza situaţiei de lucrări prezentate, iar dacă suma ce putea fi finanţată la cererea de tragere nr. 2 din 29 iunie 2012 era mai mare, ar fi decontat la cererea de tragere nr. 2 valoarea eligibilă aferentă ambelor facturi. Având în vedere că situaţia de lucrări este una singură, în niciun document nu se precizează ce lucrări conţine fiecare factură fiscală, nu se poate afirma care factură a fost cuprinsă în valoarea decontată la cererea de tragere nr. 2; în ceea ce priveşte faptul că valoarea decontată este egală cu valoarea facturii nr. 333 din 05 iunie 2012, este pur şi simplu o coincidenţă. AFM finanţează un procent de 96,67 % din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, prin urmare suma de 45.016,03 RON nu poate reprezenta doar contravaloarea facturii nr. 333 din 05 iunie 2012, restul reprezentând contribuţia proprie a beneficiarului; dacă s-ar fi luat în considerare doar factura nr. x din 05 iunie 2012, suma maximă ce putea fi decontată ar fi fost 43.516,99 RON.

13. La cererea de tragere nr. 3 din 30 octombrie 2014 s-a efectuat vizita de control în data de 21.04.2015 şi s-a încheiat nota de control nr. 60670 din 27 aprilie 2015, iar cu ocazia vizitei în teren pentru verificarea execuţiei lucrărilor solicitate la finanţare la cererea de tragere nr. 3 din 30 octombrie 2014 s-a constatat că factura fiscală nr. x din 13.06.2012, ce fusese depusă spre decontare la cererea de tragere 2, nu era aceeaşi cu factura nr. x din 13 septembrie 2012 pe care primăria o înregistrase în contabilitate; prin adresa din 24 august 2015 înregistrată la AFM cu nr. 108937 din 25 august 2015, beneficiarul precizează că singura factură existentă la sediul acestuia este cea emisă în data de 13.09.2012 şi nu cea din 13.06.2012, pe care AFM a decontat-o la cererea de tragere nr. 2 din data de 29.06.2012.

14. Având în vedere că beneficiarul a prezentat în copii conform cu originalul două facturi cu acelaşi număr, dar din luni diferite, iar cea care se regăseşte acum la sediul acestuia nu corespunde cu factura decontată la cererea de tragere nr. 2, mai mult, este emisă în luna septembrie, după aproximativ 3 luni de la data depunerii cererii de tragere nr. 2, potrivit art. 5 alin. (5).6, art. 7.1. art. 7 punctul 7.2 litt a) din contract, se poate aprecia că beneficiarul nu a respectat clauzele contractuale, având în vedere şi faptul că factura este un document justificativ în cadrul unei operaţiuni economico-financiare care stă la baza înregistrărilor în contabilitate; situaţia apărută a fost prezentată Comitetului Director al AFM din data de 16.11.2015, în vederea luării unei decizii cu privire la rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă din 28.06.2011 sau continuarea finanţării acestuia, iar în urma şedinţei Comitetului Director din data de 16.11.2015 s-a hotărât rezilierea contractului, cu recuperarea sumelor decontate.

IV Apărările intimatei pârâte

15. Intimata pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat; a expus situaţia de fapt menţionată şi în recursul formulat împotriva sentinţei.

V Procedura de filtrare a recursurilor

16. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursurilor, prin care s-a constatat că cererile de recurs întrunesc cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 4 mai 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

17. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 5 octombrie 2017, completul de filtru a admis recursurile în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestora în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

18. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta pârâtă este fondat, iar recursul formulat de pârâta reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

19. Între Administraţia Fondului pentru Mediu, în calitate de finanţator, şi Comuna Tămăşeu, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanţare nerambursabilă nr. 350/N/28.06.2011, având ca obiect proiectul intitulat "Realizare spaţii verzi prin înfiinţarea unui parc de agrement în com. Tămăşeu, jud. Bihor".

20. Contractul de finanţare s-a încheiat în baza H.G. nr. 110/2011 privind aprobarea proiectelor selectate în sesiunea 21 septembrie 2009 - 12 octombrie 2009 şi a finanţării acestora, în cadrul Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, emisă în temeiul O.U.G. nr. 59/2007 privind instituirea Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi.

21. La data de 26.07.2012 s-a încheiat actul adiţional nr. 1, prin care s-a modificat graficul de finanţare, astfel: la prima tragere, 15.12.2011, finanţare în cuantum de 98.815,25 RON, la a doua tragere, 29.06.2012, finanţare în cuantum de 45.016,03 RON, şi la a treia tragere, 15.01.2013, restul de 360.168,72 RON, rezultând un total de 500.000 RON (valoarea de finanţare a proiectului).Termenul pentru a treia tragere a fost prelungit până in octombrie 2014.

22. Prin adresa din 08 decembrie 2015, pârâta a dispus rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă încheiat între părţi şi recuperarea sumelor decontate cu dobânda aferentă, cu motivarea că la tragerea nr. 2 din 29.06.2012 s-a depus factura nr. x din 13 iunie 2012 emisă de A. S.R.L. în valoare de 226.039,61 RON, iar la vizita în teren pentru verificarea lucrărilor solicitate la plată la ultima cerere de tragere nr. 3 din 30 octombrie 2014, reclamanta a prezentat o altă factură în original, cu acelaşi număr, însă din data de 13.09.2012, nr. 0006 din 13 septembrie 2012, pentru 226.039,61 RON; se menţionează că, prin adresa din 24 august 2015, reclamanta a precizat că singura factura existenta este cea emisă in 13.09.2012 şi nu cea din 06.2012.

23. S-au invocat prevederilor art. 5 alin. (5).6., art. 7.1. din contract, şi s-a arătat că, constituie caz de culpă, potrivit 7.2. lit. a)., şi situaţia in care beneficiarul "face declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea prevăzută în contract sau furnizează rapoarte ce nu reprezintă realitatea".

24. Reclamanta Comuna Tămăşeu a solicitat instanţei anularea deciziei de reziliere şi de restituire, obligarea pârâtei la plata sumei de 360.168,72 RON, reprezentând rest de finanţare datorat, iar pârâta a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate intervenţia rezilierii de drept a contractului de finanţare nerambursabilă nr. 350/N/28.06.2011 şi să fie obligată reclamanta la plata sumei de 154.515,24 RON, reprezentând valoare de recuperat de la cererile de tragere 1 şi 2.

25. În ceea ce priveşte recursul reclamantei, motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat.

26. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi orice alte probe care vor reieşi ca necesare, iar la primul termen de judecată a depus cerere prin care a solicitat proba cu expertiză tehnică construcţii şi expertiză tehnică contabilitate, proba testimonială, după efectuarea expertizelor. Instanţa de fond a invocat din oficiu şi a admis decăderea reclamantei din dreptul de a solicita aceste probe; a constatat că în cererea de chemare în judecată s-a solicitat doar încuviinţarea probei cu înscrisuri şi, deşi se face referire şi la administrarea oricăror alte probe care vor fi necesare, o astfel de solicitare, formulată cu titlu general, nu îndeplineşte cerinţa expresă de a indica probele solicitate, cerinţa legală menţionată presupunând în concret indicarea probei solicitate.

27. Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată cuprinde "arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere". Reclamantul "poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat", conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

28. Dispoziţiile art. 254 C. proc. civ. prevăd imperativ că "(1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; 5. există acordul expres al tuturor părţilor.".

29. Raportat la aceste dispoziţii, nepropunerea probelor de către reclamant în condiţiile art. 254 alin. (1) C. proc. civ. atrage decăderea din dreptul de a propune probe, iar decăderea operează în regim de ordine publică, potrivit art. 177 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că "nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea", art. 178 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel, decăderea putând fi constatată chiar şi din oficiu de către instanţă.

30. Dispoziţiile art. 330 C. proc. civ., care prevăd că, atunci când, "pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu", se aplică, în ceea ce priveşte cererea părţilor, prin raportare la dispoziţiile art. 254 C. proc. civ., care reglementează propunerea probelor.

31. Într-adevăr, potrivit art. 254 alin. (5) C. proc. civ., dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele şi poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc, însă alin. (6) precizează că "părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii".

32. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", raportat la dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, din examinarea sentinţei recurate rezultă că motivul de recurs este nefondat, întrucât hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care a instanţa le-a avut în vedere pentru respingerea cererii, nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

33. Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare invocat de recurenta reclamantă prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.".

34. Prin depunerea primei cereri de tragere, din data de 15.12.2011, reclamanta a solicitat suma de 176.682,82 RON şi a prezentat situaţii de lucrări aferente perioadei 30.11.2011-08.12.2011, factura fiscală nr. x din 08 decembrie 2011 emisă de S.C. A. S.R.L., în valoare de 165.461,82 RON, factura fiscală nr. x din 08 decembrie 2011 emisă de S.C. B. S.R.L., în valoare de 11.221 RON, procesul-verbal privind stadiul fizic al lucrărilor nr. x din 08 decembrie 2011, procese-verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse, proces-verbal de recepţie calitativă nr. x din 08 decembrie 2011, valoarea stabilită prin graficul de finanţare şi a amânărilor ulterioare fiind de 237.964,41 RON (grafic iniţial).

35. Pârâta a constatat că valoarea eligibilă a lucrărilor, conform cererii de tragere nr. 1 şi a notei de control din 17 ianuarie 2012, este de 86.860,36 RON, la care se adaugă valoarea proiectării în cuatum de 11.221 RON, rezultând valoarea de 98.081,36 RON, care se decontează în procent de 96,67%, conform contractului de finanţare, nefiind decontate lucrările pentru alei intrucat se depăşeşte valoarea din grilă, acestea urmând a se deconta la tragerea nr. 2 in limita bugetului disponibil. A rezultat astfel de decontat suma de 94.815,25 RON, nefiind decontate profitul şi TVA-ul aferent, cheltuială neeligibilă, lucrările pentru alei, diferenţa dintre valoarea stabilită prin graficul de finanţare nerambursabilă (237.964,41 RON) şi suma ce se poate finanţa (94.815,25 RON), anume 143.149,16 RON, fiind reportată la următoarea cerere de tragere.

36. Prin cea de a doua cerere de tragere, din data de 29.06.2012, reclamanta a solicitat suma de 45.016,03 RON, sumă utilizată pentru plata cheltuielilor eligibile aferente activităţilor desfăşurate în perioada 8.12.2011-30.05.2012, cu menţionarea faptului că facturile situaţiile de lucrări executate de beneficiar, procesul-verbal de recepţie servicii sunt anexate. Suma de 45.016,03 RON reprezenta contravaloarea facturii nr. 333 din 5 iunie 2012, reprezentând prestări servicii conform contract nr. x din 20 septembrie 2011 - înfiinţare parc agrement în com. Tamaseu, potrivit situaţiei de lucrări nr. 2 aprilie 2012-parţial.

37. Potrivit Notei de control nr. x din 17 septembrie 2012, de verificare a stadiului fizic al lucrărilor executate şi solicitate la decontare la cererea de tragere nr. 2 din 29 iunie 2012, s-au verificat şi constatat următoarele lucrări conform documentelor prezentate la cererea de tragere: flori - 674 buc., arbori foioase - 148 buc., arbori conifere - 121 buc., gard viu - 575 ml, gazon - 19800 mp; de asemenea, se menţionează prin nota de control că s-a efectuat conformitatea cu originalul a documentelor prezentate în copie la cererea de tragere nr. 2 din 29 iunie 2012.

38. Prin Nota de constatare din 17.09.2012, pârâta a constatat că au fost verificate documentele justificative, situaţiile de lucrări aferente perioadei 8.12.2011-30.05.2012, contractul de lucrări nr. 1143 din 20 septembrie 2011 încheiat între Comuna Tămăşeu şi S.C. A. S.R.L., factura fiscală nr. x din 05 iunie 2012 emisă de S.C. A. S.R.L., în valoare de 45.016.03 RON, factura fiscală nr. x din 13 iunie 2012 emisă de S.C. A. S.R.L., în valoare de 226.039.61 RON, procesul-verbal privind stadiul fizic ai lucrărilor nr. x din data de 02.04.2012

39. S-a consemnat că suma solicitată este de 45.016.03 RON, valoarea stabilită prin grafic este de 45.016,03 RON, valoarea eligibilă conform cererii de tragere nr. 2 şi a notei de control din 17 septembrie 2012 este de 269.325,15 RON, şi se decontează lucrările pentru alei care nu s-au decontat la tragerea anterioară, în valoare de 70.413,098 RON, rezultând un total al cheltuielilor eligibile de 339.738.25 RON, care se decontează în procent de 96.67%, conform contractului de finanţare, astfel rezultând de decontat suma de 328.424,96 RON, nefiind decontate profitul şi TVA -ul aferent, cheltuială neeligibilă; s-a menţionat că diferenţa dintre valoarea stabilită prin graficul de finanţare nerambursabilă (45.016.03 RON) şi valoarea cheltuielilor eligibile (328.424.96 RON), adică 283.408.93 RON, se va deconta la următoarea cerere de tragere.

40. Ca urmare a cererii de tragere nr. 3 din 28 octombrie 2014, prin care s-a solicitat suma de 359.536,32 RON, reprezentând plata cheltuielilor eligibile aferente activităţilor desfăşurate în perioada 30.11.2011-23.10.2014, a fost încheiată Nota de control din 27.04.2015; prin aceasta s-a constatat, în urma vizitei la locul de implementare al proiectului constituit din două amplasamente, că au fost efectuate lucrările conform situaţiilor de plată solicitate: reţea apă - foraj în amplasamentul nr. 2 necesar furnizării cu apă a instalaţiei de irigat - s-a identificat căminul de amplasare a pompei şi ţeava de racord din cămin spre foraj; instalaţie de iluminat pentru ambele amplasamente - tablou electric - 2 buc, stâlpi de iluminat - 20 buc, panou fotovoltaic - 20 buc, corp de iluminat reflector - 20 buc; dotări - toalete ecologice - 2 buc în amplasamentul nr. 2; s-a mai constatat că instalaţia electrică este prevăzută să funcţioneze atât cu energie electrică produsă de panouri fotovoltaice cât şi cu energie electrică din sistemul de iluminat stradal al comunei şi nu s-a constatat funcţionarea acesteia, motivul fiind faptul cele două sisteme de furnizare a energiei electrice sunt programate a porni după scăderea în intensitate a luminii naturale; s-a constatat că instalaţia de irigat pentru cele două amplasamente nu funcţionează la data vizitei, că s-au prezentat procese-verbale de lucrări ascunse, că au fost solicitate certificatele de garanţie şi calitate pentru toaletele ecologice şi stâlpii de iluminat cu panouri fotovoltaice, iar ca urmare a faptului că cererea de tragere nr. 3 era ultima depusă de beneficiar în cadrul contractului de finanţare, a fost depus procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

41. S-a menţionat că, la confruntarea copiilor facturilor fiscale nr. x din 13 iunie 2012 şi nr. y din 23 octombrie 2014, depuse la dosarul cererii de tragere, cu originalele existente în contabilitatea primăriei, s-a constatat că factura fiscală nr. x din 13.09.2012 emisă de S.C. A. S.R.L. către Comuna Tămăşeu, identificată în original în contabilitatea primăriei, nu corespunde copiei conform cu originalul a facturii din 13.06.2012 depusă la dosarul cererii de tragere.

42. Pârâta a solicitat reclamantei, ca urmare a faptului că la cererea de tragere nr. 2 din data de 29.06.2012 a depus spre decontare factura nr. x din 13 iunie 2012 emisă de S.C. A. S.R.L. în valoare de 226.039.61 RON, iar la vizita în teren a prezentat reprezentanţilor AFM o altă factură în original, cu acelaşi număr, însă din data de 13.09.2012, în valoare de 226.039.61 RON, având în vedere că ambele facturi au fost depuse în copii conform cu originalul, să clarifice această problemă şi să arate ce s-a întâmplat cu factura emisă în data de 13.06.2012, care nu se mai regăseşte.

43. Reclamanta a răspuns pârâtei că în contabilitatea sa se găseşte factura din data de 13.09.2012, iar în ceea ce priveşte factura fiscală nr. x din 13 iunie 2012, aceasta nu se regăseşte în evidenţele contabile ale reclamantei şi nici la societatea emitentă; a menţionat, prin adresa înregistrată la 25.08.2015, că a demarat o anchetă internă pentru a lămuri confuzia produsă, însă factura fiscală 0006 din 13 iunie 2012 dovedeşte valoarea lucrărilor executate de S.C. A. S.R.L., conform situaţiei de lucrări nr. 2 din aprilie 2012, alături de factura AMP nr. 333 din 5 iunie 2012, aceste două documente cuprinzând lucrările efectuate de societate conform contractului nr. x din 20 septembrie 2011.

44. Prin adresa din 08 decembrie 2015, reclamanta a comunicat pârâtei că în şedinţa Comitetului Director din data de 16.11.2015 s-a decis rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă din 28.06.2011, cu recuperarea sumelor decontate cu dobânda aferentă, cu motivarea că la tragerea nr. 2 din 29.06.2012 s-a depus factura nr. x din 13 iunie 2012 emisă de A. S.R.L. în valoare de 226.039,61 RON, iar la vizita în teren pentru verificarea lucrărilor solicitate la plată la ultima cerere de tragere (nr. 3 din 30 octombrie 2014) reclamanta a prezentat o altă factură în original, cu acelaşi număr, însă din data de 13.09.2012, din 13 septembrie 2012, pentru 226.039,61 RON.

45. S-au menţionat prevederile art. 5 alin. (5).6. din contract, conform caruia: beneficiarul are obligaţia "să asigure inregistrarea în evidenta contabilă a tuturor documentelor privind operaţiunile aferente prezentului contract, preum şi arhivarea acestora, conform reglementărilor contabile in vigoare". art. 7 alin. (7).1. "nerespectarea de către beneficiar a oricăreia dintre obligaţiile asumate prin prezentul contract constituie caz de culpă" şi s-a arătat că, constituie caz de culpă, potrivit art. 7 alin. (7).2. lit. a), şi situaţia in care beneficiarul "face declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea prevăzută în contract sau furnizează rapoarte ce nu reprezintă realitatea". De asemenea, s-a comunicat că suma de restituit la data de 4.12.2015 este de 154.515,24 RON, din care 139.831,28 RON valoare finanţată la cererile de tragere nr. 1 şi nr. 2, iar 14.683,96 RON dobânda aferentă.

46. Înalta Curte constată că, potrivit clauzelor contractului de finanţare nerambursabilă din 28.06.2011, obligatoriu între părţi, potrivit art. 969 alin. (1) C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de finanţare, care reglementează forţa obligatorie a contractelor încheiate înte părţi, art. 8 alin. (8).2, contractul încetează "prin reziliere, la iniţiativa AFM, în următoarele condiţii: a) Beneficiarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract; b) Beneficiarul este în dizolvare/lichidare insolvenţă ori în orice altă situaţie similară c) în situaţia intervenirii unuia dintre cazurile de culpă prevăzute la art. 7 alin. (7).2.".

47. Conform procesului-verbal al şedinţei Comitetului Director din data de 16.11.2015, în care s-a decis rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă din 28.06.2011, cu recuperarea sumelor decontate cu dobânda aferentă, rezilierea s-a decis raportat la nerespectarea clauzelor contractuale potrivit art. 7 pct. 2. În conformitate cu acestea, "constituie caz de culpă şi următoarele fapte ale Beneficiarului: a) face declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea prevăzută în contract sau furnizează rapoarte ce nu reprezintă realitatea; b) comite nereguli de ordin financiar sau acte de corupţie în legătură cu Proiectul, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă; c) împotriva Beneficiarului a fost demarată procedura de dizolvare/lichidare/insolvenţă; d) situaţia economico-financiară a Beneficiarului nu mai asigură condiţii de realizarea a Proiectului.".

48. Rezultă că rezilierea a fost decisă de pârâtă în baza art. 8 alin. (8).2 lit. c) (care prevede încetarea prin reziliere, la iniţiativa AFM, în situaţia intervenirii unuia dintre cazurile de culpă prevăzute la art. 7 alin. (7).2.) şi art. 7 alin. (7).2. lit. a) din contractul de finanţare.

49. Raportat la situaţia de fapt rezultată din actele şi lucrările dosarului, pârâta a procedat în mod greşit la aplicarea prevederilor referitoare la rezilierea contractului de finanţare.

50. Nu a rezultat din probele administrate, în conformitate cu art. 7 alin. (7).2. lit. a) din contractul de finanţare, că pârâta a făcut declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea prevăzută în contract sau a furnizat rapoarte ce nu reprezintă realitatea, în sensul acestor prevederi; astfel, nu a rezultat, iar pârâta nici nu a invocat, faptul că s-ar fi solicitat, în vederea decontării, în vederea finanţării, lucrări neexecutate, că s-ar fi decontat lucrări neexecutate, sau că sumele primite spre finanţare ca fonduri nerambursabile nu au fost utilizate conform destinaţiei stabilite.

51. Ca urmare a primei cereri de tragere a fost decontată suma de 94.815,25 RON, la data de 29.03.2012, ca urmare a celei de a doua, la data de 30.10.2012, suma de 45.016,03 RON, iar prin cea de a treia cerere s-a solicitat suma de 359.536,32 RON, diferenţa nedecontată din suma finanţată stabilită, potrivit anexei la actul adiţional nr. 1 din 26 iulie 2012 la contractul x, prin care s-a stabilit un nou grafic de finanţare nerambursabilă.

52. Atât la prima, cât şi la a doua cerere de tragere, s-au constatat şi verificat lucrările în conformitate cu documentele prezentate, au fost verificate documentele justificative, situaţiile de lucrări, a fost verificat stadiul fizic al lucrărilor executate şi solicitate la decontare şi s-a efectuat conformitatea documentelor prezentate în copie; la cererea de tragere nr. 3 s-a constatat că au fost efectuate lucrările conform situaţiilor de plată solicitate şi că a fost depus procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

53. În ceea ce priveşte factura nr. x din 13 iunie 2012, în valoare de 226.039,61 RON, depusă la cea de a doua cerere de tragere, despre care ulterior reclamanta a afirmat că nu există şi că nu a fost înregistrată în contabilitate, factura înregistrată în contabilitate pentru această sumă fiind factura cu acelaşi număr, însă din data de de 13.09.2012, pârâta nu a avut în vedere şi nu a lămurit faptul că, anterior, procedase la verificarea celei de a doua cereri de tragere şi a consemnat conformitatea cu originalul a documentelor prezentate în copie. Neconcordanţa constatată ulterior, contrară situaţiei stabilite iniţial chiar de către pârâtă, nu a fost cercetată corespunzător de către aceasta, o eventuală neregulă de ordin financiar săvârşită de beneficiar putând fi invocată de finanţator, potrivit art. art. 8 alin. (8).2 lit. c), ca motiv de reziliere, însă, în condiţiile prevăzute în contract la art. 7 alin. (7).2. lit. b).

54. Faţă de toate aceste împrejurări, nu se justifică aplicarea de către pârâtă a prevederilor contractuale referitoare la încetarea contractului prin reziliere, la iniţiativa sa, în temeiul art. 8 alin. (8).2 lit. c), raportat la art. 7 alin. (7).2. lit. a) din contractul de finanţare.

55. Sunt întemeiate, în acelaşi sens, şi susţinerile recurentei reclamante referitoare la faptul că principiul proporţionalităţii impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

56. Principiul proporţionalităţii, statuat in legislaţia comunitară şi reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, înseamnă că orice măsură sancţionatorie luată de o autoritate publică trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă, să nu depăşească ceea ce este necesar, pentru a nu deveni improprie scopului urmărit.

57. Administraţia Fondului pentru Mediu, finanţator, potrivit O.U.G. nr. 59/2017, în contractul de finanţare nerambursabilă, este instituţie publică în coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Raportat la situaţia de fapt, modalitatea de executare a contractului de finanţare şi deficienţa invocată, necercetată şi nelămurită corespunzător, efectele produse, este disproporţionată aplicarea de către pârâtă a prevederilor referitoare la încetarea prin reziliere a contractului, consecinţele acesteia, constând în restituirea sumelor ce i-au fost acordate cu titlu de finanţare nerambursabilă pentru realizarea proiectului, cu dobânda aferentă, potrivit contractului, şi pe cale de consecinţă suportarea integrală din propriul buget a cheltuielilor derulate în cadrul realizării proiectului, fiind excesive pentru pârâtă, autoritate a administraţiei publice locale, în calitate de beneficiară, potrivit O.U.G. nr. 59/2017, a Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi.

58. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod greşit, raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză şi prevederile contractuale, că sunt incidente prevederile art. 7 alin. (7).2 lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (8).2 lit. c) din contractul de finanţare nerambursabilă nr. 350/N/28.06.2011 şi se justifică aplicarea de către pârâtă a măsurii de reziliere a contractului, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedurîă civilă.

59. În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 360.168,72 RON reprezentând rest de finanţare datorat în baza contractului de finanţare nerambursabilă încheiat între reclamantă şi pârâtă, Înalta Curte constată că plata celei de a treia tranşe a finanţării se face de către pârâtă în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, în baza cererii de tragere; cea de a treia cerere de tragere a fost depusă de către reclamantă, însă, practic, faţă de împrejurarea constatată şi aplicarea sancţiunii rezilierii, aceasta nu a mai fost concret examinată şi soluţionată de către pârâtă, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din contractul de finanţare, astfel că nu se pune problema unui refuz de aprobare a acesteia, care să îndreptăţească instanţa la analiza temeiniciei cererii.

60. Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta Comuna Tămăşeu, va casa sentinţa atacată şi în rejudecare va admite, în parte, acţiunea principală, şi va anula adresa din 8 decembrie 2015 emisă de pârâtă privind rezilierea contractului de finanţare.

61. În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu, ale cărui motive pot fi încadrate în art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prin acesta se solicită casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii reconvenţionale, în sensul obligării reclamantei pârâte la plata sumei de 154.515,24 RON reprezentând valoare de recuperat aferentă cererilor de tragere nr. 1 şi 2 la care se adaugă valoarea dobânzii legale până la data plăţii efective.

62. Este de observat că recurenta pârâtă nu formulează niciun fel de critici în ceea ce priveşte respingerea ca lipsită de interes a cererii reconvenţionale, ce a avut ca obiect să se constate intervenită rezilierea de drept şi obligarea la plata valorii de recuperat decontată la cererile de retragere 1 şi 2, solicitându-se numai obligarea la plata sumei de 154.515,24 RON, însă, având în vedere că a fost admis recursul reclamantei, a fost admisă, în parte, acţiunea principală şi anulată adresa din 8 decembrie 2015 privind rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea reconvenţională, dispoziţie pe care o va menţine.

VII Soluţia instanţei de recurs

63. Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu ca nefondat şi va admite recursul formulat de reclamanta Comuna Tămăşeu, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite, în parte, acţiunea principală, va anula adresa din 8 decembrie 2015 emisă de pârâtă şi va menţine soluţia de respingere a cererii reconvenţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 259/CA/2016-P.I. din 16 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul declarat de reclamanta Comuna Tămăşeu împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite, în parte, acţiunea principală. Anulează adresa din 8 decembrie 2015 emisă de pârâtă.

Menţine soluţia de respingere a cererii reconvenţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2017.