Judicial suspension for professional incompetence upheld; Court of Appeal found to lack passive procedural standing

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestaţia formulată. Cadrul procesual

Prin contestaţia formulată şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09.06.2017, contestatoarea A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 şi art. 1 din Legea nr. 544/2004, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) şi Curtea de Apel Bucureşti a solicitat să se constate nelegalitatea Hotărârii nr. 495 din 25 aprilie 2017 a Plenului CSM şi a măsurii suspendării din funcţia de judecător dispusă prin respectiva hotărâre, cu consecinţa anulării respectivei hotărâri şi totodată, obligarea pârâtei Curtea de Apel Bucureşti la restituirea sumelor de bani cuvenite cu titlu de indemnizaţie începând cu data de 28.02.2017, până la data plăţii efective.

În motivare, contestatoarea a susţinut că prin Hotărârea nr. 495 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia sa formulată împotriva Hotărârii nr. 251 din 28 februarie 2017 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, fără însă a fi fost analizate motivele invocate în motivarea contestaţiei.

Contestatoarea a susţinut caracterul simulat al măsurii de suspendare din funcţie, deoarece aceasta are caracter accesoriu celei cuprinse în Hotărârea nr. 119 din 02 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind propunerea eliberării din funcţie pentru necorespundere profesională.

S-a mai arătat că nelegalitatea măsurii este dată de faptul că aceasta a fost dispusă prin disimularea scopului pentru care legea reglementează măsura suspendării unui magistrat ca urmare a propunerii de eliberare din funcţie pentru necorespundere profesională. Mai precis, propunerea eliberării din funcţie a fost dispusă pentru faptul că nu s-ar fi prezentat la examenul organizat de INM ca urmare a programului special de formare şi a apreciat că scopul măsurilor dispuse privind eliberarea din funcţie pentru necorespundere profesională şi suspendarea sa din funcţie disimulează o formă de constrângere gravă exercitată asupra sa.

Pentru aceste motive contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei.

Întâmpinările formulate în cauză.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, în principal pe considerentul că nu au fost înfăţişate critici veritabile cu privire la legalitatea hotărârii atacate.

Intimata Curtea de Apel Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea contestaţiei pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, iar în subsidiar, respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive s-a arătat că faţă de obiectul contestaţiei - constatarea nelegalităţii măsurii suspendării din funcţie - Curtea de Apel Bucureşti nu se află pe poziţie de contradictorialitate cu reclamanta, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 35 lit. (a) din Legea nr. 317/2004 "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, şi propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari".

În raport de aceste aspecte, intimata Curtea de Apel Bucureşti a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la fondul cauzei, intimata Curtea de Apel Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată având în vedere că, pentru emiterea actului normativ contestat s-au respectat dispoziţiile art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, legal sesizată cu soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Hotărârii nr. 495 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, şi analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata Curtea de Apel Bucureşti, conform art. 248 C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru consideraţiunile în continuare expuse.

În acord cu argumentele înfăţişate de intimata Curtea de Apel Bucureşti precum şi raportat la conţinutul hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

În mod evident, faţă de obiectul contestaţiei, respectiv de solicitarea de constatare a nelegalităţii măsurii suspendării din funcţie a contestatoarei, Curtea de Apel Bucureşti nu se află pe poziţie de contradictorialitate cu aceasta, atribuţiunile legale ale intimatei fiind complet diferite faţă de cele ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Chiar în măsura în care s-ar dispune anularea hotărârii de plen atacate, intimatul Curtea de Apel Bucureşti ar avea numai îndatorirea legală de a pune în executare hotărârea privind eventuala repunere în situaţia anterioară, inclusiv sub aspect pecuniar, a contestatoarei, adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ investită în procedura prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată cu modificări, astfel că în mod evident nu se impune menţinerea în calitatea de intimat în prezenta cauza.

Cu referire la fondul contestaţiei, Înalta Curte reţine că principalul argument al contestatoarei în susţinerea pretinsei nelegalităţi a Hotărârii Plenului CSM nr. 495 din 25 aprilie 2017, îl reprezintă pretinsul caracter de act simulat al acesteia, contestatoarea apreciind că scopul măsurilor dispuse privind eliberarea sa din funcţie pentru necorespundere profesională şi suspendarea din funcţie disimulează o formă de constrângere gravă asupra sa.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 495 din 25 aprilie 2017 a fost respinsă contestaţia formulată de dna A. împotriva Hotărârii nr. 251 din 28 februarie 2017 a secţiei pentru judecători a CSM, prin care a fost constatată suspendarea din funcţie a doamnei judecător A., începând cu data de 28.02.2017, conform art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a pronunţa această din urmă hotărâre, secţia pentru judecători a CSM a reţinut că, printr-o altă hotărâre, cu nr. 119 din 02 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a propus eliberarea din funcţie a doamnei judecător pentru incapacitate profesională, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri doamna judecător A. a formulat contestaţie, cale de atac înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 28.02.2017, fiind format un alt dosar, distinct, cu nr. 624/1/2017, deopotrivă aflat pe rolul instanţei supreme.

Potrivit art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, "În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă".

Independent de împrejurarea că motivul principal de contestare a Hotărârii de Plen a CSM nr. nr. 495 din 25 aprilie 2017 nu reprezintă o veritabilă şi consistentă critică de nelegalitate, după cum la fel se poate aprecia şi în ceea ce priveşte celelalte afirmaţii şi susţineri fără suport probatoriu inserate în cuprinsul contestaţiei de faţă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale incidente din cuprinsul Legii nr. 303/2004, cu modificările ulterioare.

Se retine astfel că în cazul contestatoarei A. a intervenit suspendarea din funcţie, de drept, în temeiul art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, ca urmare a formulării contestaţiei împotriva unei alte hotărâri pronunţate de Plenul CSM, cu nr. 119 din 02 februarie 2017, prin care s-a propus eliberarea sa din funcţie, pentru incapacitate profesională, în conformitate cu art. 65 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceste prevederi dispun că în cazul suspendării din funcţie a judecătorilor, "dispoziţiile 63 alin. (2) şi ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Această suspendare operează până la data soluţionării contestaţiei care face obiectul unui dosar distinct, cu nr. 624/1/2017.

Prin urmare, în considerarea tuturor argumentelor mai sus enunţate, reţinându-se legalitatea şi temeinicia actului atacat, prin care s-a dat eficienţă unor prevederi legale exprese, lipsite de echivoc, cuprinse în Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificări, Înalta Curte urmează să respingă ca neîntemeiată contestaţia de faţă, în ceea ce o priveşte pe intimata Curtea de Apel Bucureşti, constatându-se că a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, urmare admiterii excepţiei procesuale invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Curtea de Apel Bucureşti.

Respinge contestaţia formulată de petenta A. împotriva Hotărârii nr. 495 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2017.