Solidary fiscal liability of company administrator for asset dissipation prior to insolvency

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.11.2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bihor, a solicitat anularea deciziei nr. 454 din 22.05.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 383 din 19 decembrie 2012 privind atragerea răspunderii solidare pentru obligaţiile fiscale de plată restante ale debitoarei S.C. B. S.R.L., admiterea în totalitate a contestaţiei formulate şi desfiinţarea în întregime a deciziilor atacate.

2. Conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 3343/CA/2014 a Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a fost declinată competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 152/CA/2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Bihor, şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin Decizia nr. 3965 din 23.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost stabilită competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 10.12.2014, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/111/2013*.

3. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 147 din 07.10.2015, a respins acţiunea reclamantului A., ca nefondată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat, în principal, anularea acesteia, iar, în subsidiar, casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a prezentat istoricul litigiului şi a susţinut faptul că hotărârea judecătorească contestată este insuficient motivată, întrucât nu cuprinde argumentele referitoare la angajarea răspunderii sale solidare pentru suma de 81.418.979 RON.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele arătate la filele 12-13 dosar.

6. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22.06.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.10.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 15.12.2017.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de recurentul-reclamant A., în calitate de fost administrator al S.C. "B." S.R.L., are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. 454 din 22 mai 2013 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva Deciziei nr. 383 din 19 decembrie 2012 privind atragerea răspunderii solidare pentru obligaţiile fiscale de plată restante ale debitoarei S.C. "B." S.R.L. în sumă de 81.418.979 RON, în temeiul art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal.

Prima instanţă a respins acţiunea, ca nefondată.

Instanţa de control judiciar împărtăşeşte soluţia primei instanţe

Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În concret, în cauza de faţă, judecătorul fondului a reţinut faptul că sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile impuse de prevederile art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantului A. cu debitoarea insolvabilă S.C. "B." S.R.L., întrucât:

- reclamantul a avut calitatea de administrator al debitoarei S.C. "B." S.R.L., în perioada 20.07.2007 - 19.12.2008, când, prin actul adiţional şi contractul de cesiune autentificate prin încheierea nr. 4588 din 12 decembrie 208 la B.N.P. C. şi-a cesionat părţile sociale deţinute în societate unei terţe persoane;

- raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a concluzionat în sensul că reclamantul a scos din conturile societăţii debitoare suma de 363.880 RON din care a restituit, în cursul aceleiaşi luni, suma de 116.442 RON, astfel încât, la finele lunii octombrie 2008, reclamantul datora societăţii suma de 247.438 RON; suplimentar de aceasta, reclamantul mai figurează cu o datorie de 319.789,64 RON către societatea debitoare; în luna decembrie 2008, s-au înregistrat ieşiri de echipamente tehnice, aparate şi instalaţii de măsurare în sumă de 27.717,53 RON, precum şi ieşiri de mobilier şi aparatură birotică în sumă de 17.340,68 RON;

- retragerea din conturile societăţii a unui important disponibil bănesc, precum şi înstrăinarea unor echipamente necesare funcţionării societăţii sunt de natură a provoca insolvabilitatea societăţii debitoare;

- operaţiunile evidenţiate în raportul de expertiză contabilă conduc la concluzia că reclamantul a procedat la ascunderea activelor debitoarei declarate ulterior ca fiind insolvabilă;

- diminuarea patrimoniului debitoarei cu sumele de bani şi bunurile anterior nominalizate s-a făcut de către reclamant cu rea-credinţă, deoarece acesta a efectuat retragerile în numerar cu reprezentarea că astfel va diminua lichidităţile debitoarei.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că sentinţa atacată este corespunzător motivată, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 147/CA/2015-P.I. din 07 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2017.