Appeal by judicial administrator against ASF fine dismissed as time-barred

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată iniţial Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.P.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în principal, anularea deciziilor nr. 3396 din 13 noiembrie 2015 şi nr. 2066 din 31 august 2015, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii de 5.000 RON cu avertisment.

Prin sentinţa civilă nr. 5034 din 20.09.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3792 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. S.P.R.L, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. S.P.R.L., criticând hotărârea atacată şi solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

Se susţine că plecând de la premisa că acţiunile unei societăţi aflate sub incidenţa legii insolvenţei sunt suspendate de drept de la tranzacţionare se apreciază că în cauză se suspendă şi aplicabilitatea legislaţiei privind piaţa de capital, aceasta neputând avea efecte asupra unei societăţi ale cărei acţiuni sunt suspendate.

De asemenea, se apreciază că măsura amendării subscrisei apare ca fiind nefondată, în condiţiile în care recurenta a procedat în conformitate cu prevederile legale la notificarea Autorităţii de Supraveghere Financiară cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă asupra societăţii în cauză şi incidenţa prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză magistratul raportor a reţinut faptul că recurenta nu a achitat taxa judiciară datorată pentru soluţionarea căii de atac formulate şi că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, fiind tardiv formulat.

La data de 9.11.2017, recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate.

2. Cu privire la excepţia tardivităţii recursului

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantei la data de 16 decembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanţa de fond la data de 4 ianuarie 2017, în condiţiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 2 ianuarie 2017, zi liberă, motiv pentru care ultima zi a fost prelungită în prima zi lucrătoare, data de 3 ianuarie 2017, o zi de marţi.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a invocat existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Cum în cauză, recurenta-reclamantă nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, sub aspectul cerinţelor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. SPRL administrator judiciar al S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 3792 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2017.