Financial suspension request rejected as annulment action dismissed; corrections notice reinstated.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2/2015 din 11.09.2015 reclamanta Academia de Studii Economice Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii OIPOSDRU MECS şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare înregistrată de OIPOSDRU-MECS cu nr. OI/2446/SJCSN din 13.03.2015 şi a Deciziei de soluţionare contestaţie nr. OI/812/ES din 18.05.2015, până la soluţionarea definitivă de către instanţa judecătorească a contestaţiei ce face obiectul dosar nr. x/2015 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2706 din 21 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii OIPOSDRU MECS, şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare înregistrată de OIPOSDRU-MECS cu nr. OI/2446/SJCSN/13.03.2015, menţinută prin Decizia de soluţionare contestaţie nr. OI/812/ES din 18.05.2015, până la soluţionarea definitivă a dosar nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Cererea de recurs

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin criticile formulate recurenta susţine, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea în contradictoriu şi cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în condiţiile în care actele a căror suspendare se solicită sunt emise de OIPOSDRU MECS.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru constată că, în Dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect cererea reclamantei de anulare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare înregistrată de OIPOSDRU-MECS cu nr. OI/2446/SJCSN din 13.03.2015, menţinută prin Decizia de soluţionare contestaţie nr. OI/812/ES din 18.05.2015, prin sentinţa nr. 131 din 21.01.2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.

În aceste condiţii, avându-se în vedere că, prin raportul întocmit, s-a apreciat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în cauză soluţionarea recursului se va face în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

2.2. Cu privire la fondul recursului

Completul de filtru, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Condiţiile prevăzute de lege, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, după cum s-a reţinut şi prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului - comunicat părţilor pentru a-şi prezenta punctul de vedere -, reclamanta Academia de Studii Economice Bucureşti, a formulat cerere de anulare a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare înregistrată de OIPOSDRU-MECS cu nr. OI/2446/SJCSN din 13.03.2015.

Prin sentinţa nr. 131 din 21.01.2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată ce a făcut obiectul Dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Această sentinţă constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Or, în jurisprudenţa sa constată, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă şi o confirmare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaimpuându-se analiza motivele de recurs privind condiţia prevenirii pagubei iminente.

2.3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, va casa hotărârea recurată şi va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2706 din 21 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2017.