Failure to challenge subsequent administrative correction note in time bars modification of original lawsuit to target later decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/45/2013, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, anularea Deciziei nr. 73 din 15 martie 2013 a pârâtului prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, privind contractul de finanţare din 7 octombrie 2010, proiectul Cod SMIS 7024 cu titlul "Reabilitare zonă pietonală centrală şi iluminat arhitectural în Municipiul Vaslui", beneficiar Municipiul Vaslui, Domeniul Major de Intervenţie 1.1. nr. CA - 95892 din 21.12.2012, înregistrat la sediul Unităţii Administrativ-Teritoriale Municipiul Vaslui cu nr. 10738 din 29 martie 2013, ca nelegală şi netemeinică.

Reclamanta a arătat în esenţă, că s-a aplicat corecţia financiară pentru o abatere care nu era descrisă la data încheierii contractului şi nici la data derulării procedurii de achiziţie publică, fiind încălcat principiul securităţii juridice, art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 2 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/95.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Iaşi, conform dispoziţiilor ultimului articol din Contractul de finanţare din 7 octombrie 2010, iar prin sentinţa nr. 127 din 6.09.2013 s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care, la rândul său s-a declarat necompetentă teritorial.

Conflictul negativ de competenţă a fost soluţionat prin Decizia nr. 60 din 10.01.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că instanţa competentă este Curtea de Apel Iaşi, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată.

La data de 14.06.2013, reclamantul Municipiul Vaslui a înţeles să renunţe la judecată.

Ulterior, la data de 27.06.2013, reclamantul a revenit asupra cererii de renunţare la judecată, întrucât i s-a adus la cunoştinţă că împotriva noii note de constatare nu poate formula contestaţie deoarece "este rezultatul unei contestaţii soluţionată prin Decizia Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor". Deşi prin această cerere a solicitat continuarea judecăţii, reclamantul nu şi-a modificat sau completat obiectul acţiunii, instanţa de fond rămânând investită conform cererii de chemare în judecată.

Solicitarea de modificare sau completare a acţiunii nu s-a formulat nici în faţa Curţii de Apel Bucureşti, ci abia după restituirea cauzei la Curtea de Apel Iaşi, la data de 23.09.2014, când reclamantul a solicitat modificarea cererii de chemare în judecată şi anularea Deciziei nr. 112 din 7.08.2013 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare înregistrată la sub nr. 21126 din 5.07.2013.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice s-a opus cererii de modificare a acţiunii, iar prin încheierea din 28.10.2014 Curtea a respins motivat cererea formulată la mai mult de un an de la emiterea actului administrativ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 216 din 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Municipiul Vaslui prin Primar, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin motivele de casare, recurentul-reclamant susţine că cererea precizatoare a acţiunii introductive poate fi formulată, potrivit art. 204 alin. (2) C. proc. civ., oricând până la momentul încheierii dezbaterilor.

Se mai arată că s-a procedat la soluţia modificării cererii de chemare în judecată, deoarece dacă s-ar fi renunţat la judecată şi s-ar fi formulat o nouă cerere, după emiterea notei de constatare nr. x din 25.06.2013 şi a Deciziei nr. 112 din 7.08.2013, acest lucru ar fi condus la tergiversarea judecării cauzei deoarece pârâtul ar fi invocat din nou excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 aprilie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 iunie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

În speţă, se constată că, prin Decizia nr. 73 din 15.03.2013 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-95892 din 21.12.2012, s-a decis admiterea în parte a contestaţiei, cu privire la încadrarea eronată a faptei, respectiv pct. 2.1 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, anularea notei de constatare şi emiterea unui nou titlu de creanţă care va avea în vedere strict considerentele deciziei.

Recurentul-reclamant Municipiul Vaslui a investit Curtea de Apel Iaşi cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 73 din 15.03.2013.

Prin cererea formulată la 17.06.2013, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, Municipiul Vaslui a depus o cerere prin care a încunoştinţat instanţa că înţelege să renunţe la judecată, deoarece în urma emiterii Deciziei nr. 73/2013 a fost eliberată o nouă notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ceea ce presupune parcurgere unei noi proceduri prealabile şi o nouă decizie administrativă de soluţionare a contestaţiei, ce poate constitui obiectul acţiunii judiciare.

Prin cererea înregistrată la 27.11.2013, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, Municipiul Vaslui a arătat că solicită continuarea judecării cauzei, având în vedere că la paragraful al doilea al notei de constatare nr. x din 11.06.2013 s-a arătat că nu poate formula contestaţie, întrucât aceasta este rezultatul unei contestaţii soluţionate prin Decizia Comisiei de soluţionare a contestaţiei, respectiv a Deciziei nr. 73/2013.

Prin sentinţa nr. 127 din 06.09.2013, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care şi-a declinat competenţa de soluţionare a aceleiaşi cauze la Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 3389 din 05.11.2013.

Prin regulator de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a dosarului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 60 din 10.01.2014.

În data de 23.09.2014, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, Municipiul Vaslui, invocând prevederile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., a depus o cerere de modificare a acţiunii introductive, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 112 din 07.08.2013 dată în soluţionarea contestaţiei asupra notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 25.06.2013.

Potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.

Prin cererea depusă la 23.09.2014, reclamantul a modificat obiectul cererii în sensul că a solicitat anularea unui act administrativ distinct faţă de cel a cărui anulare s-a cerut prin acţiunea introductivă.

Cererea poate fi calificată ca fiind precizatoare, conform art. 204 alin. (2) C. proc. civ., doar dacă în cuprinsul solicitării se urmăreşte îndreptarea greşelilor materiale din cuprinsul cererii, mărirea sau micşorarea cuantumului obiectului cererii, contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în timpul procesului sau se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

În speţă, Decizia nr. 112 din 07.08.2013 putea fi contestată printr-o cerere distinctă, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborat cu art. 11 din Legea nr. 554/2004, în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la contestaţia formulată şi, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului.

Decizia nr. 112/2013 a fost comunicată reclamantului în data de 19.08.2013, fapt necontestat de acesta, astfel că, până la 19.02.2014 putea fi formulată acţiunea în anulare sau, cel mai târziu, în ipoteza dovedirii unor motive temeinice, până la 19.08.2014.

Recurentul-reclamant nu a înţeles să depună o cerere de anulare distinctă a Deciziei nr. 112/2013, dar a formulat la 23.09.2014 o cerere de modificare a obiectului pricinii în prezenta cauză.

Cum dispoziţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. permit modificarea acţiunii numai până la primul termen la care reclamantul este legal citat, reiese că încălcarea acestei prevederi legale conduce la decăderea părţii din dreptul de a formula o astfel de cerere.

Faţă de acestea, se constată că hotărârea primei instanţe a respectat întocmai regulile de procedură, nefiind întrunite dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Municipiul Vaslui prin Primar împotriva sentinţei nr. 216 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2017.