Invalidity of indefinite suspension of administrative tax appeal pending criminal investigation: violation of right to a fair trial within a reasonable time
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court’s dismissal, and partially granted the plaintiff’s action by annulling the tax authority’s decision to suspend the administrative contestation proceedings, thereby ordering the defendant to resolve the dispute on the merits. The dispute arose from a corporate taxpayer’s challenge to a regional tax authority’s decision suspending the resolution of an administrative appeal against a tax assessment for supplemental VAT and accessories, which was justified by the pending criminal investigation into the company’s associate. The court held that the suspension could not continue indefinitely without violating the right to a fair trial within a reasonable time under Article 6 § 1 of the European Convention on Human Rights, finding that the suspension was discretionary and that more than four years had passed since the initiation of the criminal proceedings without any final judgment. The decision relied on Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, Article 496(2) of the Civil Procedure Code, and Article 20 of Law No. 554/2004 regarding the review of administrative acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Invalidity of indefinite suspension of administrative tax appeal pending criminal investigation: violation of right to a fair trial within a reasonable time: The dispute arose from a corporate taxpayer’s challenge to a regional tax authority’s decision suspending the resolution of an administrative appeal against a tax assessment for supplemental VAT and accessories, which was justified by the pending criminal investigation into the company’s associate. The court held that the suspension could not continue indefinitely without violating the right to a fair trial within a reasonable time under Article 6 § 1 of the European Convention on Human Rights, finding that the suspension was discretionary and that more than four years had passed since the initiation of the criminal proceedings without any final judgment. The decision relied on Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, Article 496(2) of the Civil Procedure Code, and Article 20 of Law No. 554/2004 regarding the review of administrative acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedIdentified as the legal ground justifying the admission of the appeal in the dispositive section.
Procedural basis cited for the quashing of the lower court's sentence.
Substantive procedural basis cited for the court's power to review the administrative act in the final orders.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. x/59/2014, la data de 11.12.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, pentru a se dispune anularea deciziei emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara sub nr. 2750/909 din 3 noiembrie 2014, de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative, anularea în parte a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F-AR 326 din 19 mai 2014, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 19 mai 2014, cu consecinţa exonerării sale de la plata sumelor de 2.621.672 RON, reprezentând TVA şi 822.516 RON, reprezentând accesorii aferente TVA, cu cheltuieli de judecată.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 164 din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Analiza recursului exercitat în cauză
1. Motivele de fapt şi de drept relevante
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond de respingere a cererii sale introductive având în vedere faptul că nu există niciun temei juridic pentru dispunerea suspendării soluţionării contestaţiei şi, de altfel, niciun argument de a refuza a soluţiona, definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", lit. j) a aceluiaşi articol definind plângerea prealabilă drept "cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ. în sensul revocării sau modificării acestuia", contestaţia formulată în cauză având o astfel de natură juridică.
S-a susţinut că, deşi organele de soluţionare a contestaţiei clamează principiul dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, garantat de art. 6 parag.l din Convenţia europeană a drepturilor omului, în realitate tocmai practica suspendării procedurii de soluţionare a contestaţiei generează o temperare fără motiv legal a procedurii, cu încălcarea principiului mai sus expus.
Se impune a se reaminti că reclamanta a fost supusă inspecţiei fiscale, ale cărei concluzii au fost consemnate în cuprinsul Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 19 mai 2014, fiind constatate, în opinia inspectorilor fiscali, neregularităţi cu privire la impozitul pe profit, TVA de colectat şi TVA deductibilă, aferentă unor achiziţii de marfă în perioada 01.01.2010 - 31.12.2013. În baza acestui act de control a fost emisă de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F-AR 326 din 19 mai 2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 3451 RON impozit pe profit, cu accesorii în sumă totală de 2078 RON, TVA suplimentară de plată în sumă de 2.621.672 RON, cu accesorii în sumă de 822.516 RON.
Această decizie a fost atacată cu contestaţie administrativă de către reclamantă, în procedura reglementată de art. 205 şi următoarele C.pr. fiscală, iar pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a emis decizia nr. 2750/909 din 3 noiembrie 2014, de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative, pentru suma totală de 3.444.188 RON, reprezentând TVA suplimentar cu accesorii, "până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, în cauză fiind reţinute indiciile săvârşirii unei infracţiuni, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii", făcându-se trimitere la disp. art. 214 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. fisc.
Din adresa DNA din 15.05.2017 rezultă că din data de 22.10.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de B., asociat şi "administrator efectiv" al S.C. A. S.R.L.
Se mai precizează totodată în adresă faptul că nu a fost întocmit un raport de constatare cu privire la S.C. A. S.R.L. până la data adresei.
În aceste condiţii este de remarcat faptul că la peste 4 ani de la începerea urmării penale nu doar că nu s-a finalizat vreo cauză de natură penală în legătură cu aspectele vizate dar nu s-a finalizat nici urmărirea penală.
Faţă de sentinţa contestată pronunţată în 17.06.2015, situaţia de fapt la momentul soluţionării prezentei apare a fi identică, ceea ce indică incidenţa dispoziţiilor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, faţă de durata procedurii, instanţa de recurs apreciază că suspendarea dispusă prin Decizia nr. 2750/909 din 3 noiembrie 2014 a DGRFP Timişoara care de altfel este una facultativă, nu poate continua sine die.
De altfel, soluţionarea pe fond a contestaţiei nu are nicio înrâurire asupra măsurilor provizorii ce o vizează pe recurentă.
Totodată, rejudecând cererea introductivă de anulare a Deciziei Decizia nr. x/909 din 3 noiembrie 2014 instanţa de recurs apreciază că aceasta este întemeiată din perspectiva suspendării soluţionării contestaţiei şi nu a analizei pe fond a acesteia.
Celelalte critici referitoare la decizia de impunere pot fi verificate doar ulterior pe fond, şi nu în această fază a litigiului.
Concluzionând, în raport de argumentele mai sus dezvoltate, Înalta Curte apreciază că solicitarea reclamantei de soluţionare pe fond a contestaţiei administrative apare ca întemeiată.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
În raport de motivele de recurs Înalta Curte constatând că recursul se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul şi va casa sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin Administrator Judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C. împotriva sentinţei nr. 164 din 17 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.
Anulează decizia nr. 2750/909 din 03 noiembrie 2014 emisă de DGFP Timişoara. Obligă pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2017.