Hospital director’s dual role as private company administrator not "manager" under healthcare law—incompatibility report annulled, damages denied.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2014 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate (în continuare ANI) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea raportului de evaluare nr. 36797/G/II din 24.09.2014 întocmit de pârâtă cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri de 100.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul produs, ca urmare a emiterii actelor administrative nelegale.

Prin sentinţa nr. 53 din 06 Martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă:

S-a dispus anularea raportului de evaluare nr. 36797/G/II din 24.09.2014.

A fost respinsă în rest acţiunea.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Intimatul - reclamant A. a formulat în temeiul art. 461 alin. (2) raportat la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. recurs incident prin care a solicitat înlăturarea considerentelor greşite din cuprinsul sentinţei atacate menţinând soluţia de anulare a Raportului de evaluare şi casarea in parte a sentinţei atacate sub aspectul respingerii solicitării de acordare a daunelor morale.

Recursul declarat de intimata ANI se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de admitere a capătului principal al acţiunii având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 36797/GII din 24.09.2014.

Prin raportul de evaluare nr. 36797/G/II din 24.09.2014 al Agenţiei Naţionale de Integritate au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor întrucât, în perioada 09.09.2008 - 09.04.2012, acesta a exercitat simultan funcţia specifică comitetului director de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu şi funcţia de administrator unic la S.C. B. S.R.L.

Astfel, în exercitarea funcţiei de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu, persoana evaluată a încălcat dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. b) coroborate cu dispoziţiile art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Recurenta-pârâtă critică ca nelegală soluţia de admitere în parte a contestaţiei şi anularea raportului de evaluare pentru două aspecte.

Primul vizează nerespectarea principiului tempus regit actum în condiţiile în care şi pentru perioada anterioară datei de 5.09.2010 exista norma legală care o sancţiona deţinerea simultană a celor două funcţii de către reclamant respectiv cea de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu cât şi a funcţiei de administrator unic la S.C. B. S.R.L. cumul interzis prin dispoziţiile art. 180(1) lit. b) raportat la art. 183(9) din Legea nr. 95/2006.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte interpretarea restrictivă şi nelegală dată de către instanţa de fond textului de lege care interzice cumulul de funcţii respectiv funcţia de director de spital, funcţie specifică comitetului director şi a unei funcţii de manager aceasta fiind funcţia de asociat şi administrator unic al S.C. B. S.R.L.

Aceasta deoarece instanţa de fond a înlăturat situaţia de incompatibilitate pe motiv că reclamanta nu a exercitat efectiv funcţia de manager pe motiv că activitatea S.C. B. S.R.L. a fost suspendată începând cu data de 1.12.2009.

Recurenta-pârâtă arată că suspendarea temporară a activităţii societăţii nu înlătură situaţia de incompatibilitate deoarece subzistă calitatea administrator-manager care a determinat reţinerea situaţiei de incompatibilitate instituită prin art. 180 alin. (1) lit. b) şi art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii în tot acţiunii astfel cum a fost formulată şi menţinerii ca legal emis a raportului de evaluare contestat.

Recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei de fond în baza art. 491 la art. 461 alin. (2) C. proc. civ. cuprinde două critici principale.

Prima vizează înlăturarea considerentelor greşite din cuprinsul sentinţei cu privire la interpretarea normei prevăzute de art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu păstrarea soluţiei de anulare a raportului de evaluare.

Se arată că soluţia de anulare a raportului de evaluare este legal a fi justificată pentru faptul că în cauză intimata a dat o interpretare nelegală şi excesivă noemei care reglementează interzicerea cumulului de funcţii. Aceasta deoarece funcţia de administrator nu este similară funcţiei de manager pentru toate funcţiile de conducere sau de execuţie în afara unităţilor spitaliceşti.

În opinia recurentului-reclamant numai o funcţie de manager exercitată în unităţile spitaliceşti poate determina cumulul interzis expres de dispoziţiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi nu orice funcţie de administrator la o societate privată.

Pentru acest considerent se solicită menţinerea anulării raportului de evaluare arătându-se că dispoziţiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 nu erau îndeplinite deoarece nu era îndeplinită cea de-a doua componentă a situaţiei de incompatibilitate, deoarece în noţiunea de "manager" nu se încadrează orice funcţie de conducere deţinută în orice entitate publică sau privată ci numai o funcţie de manager în cadrul unităţilor spitaliceşti.

Al doilea considerent pentru care se formulează recursul incident vizează nelegala respingere a solicitării privind acordarea daunelor morale invocându-se ca motive de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Se arată că prima instanţă a motivat contradictoriu soluţia de respingere a cererii de acordare a daunelor morale, iar soluţia de respingere este nelegală în raport de materialul probator administrat.

Se arată că în cauză daunele morale erau justificate fiind solicitate în baza art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ, iar prima instanţă nu a analizat în concret îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1353 alin. (1) C. proc. civ. de antrenare a răspunderii morale, faţă de prejudiciul moral pretins de către reclamant.

Se solicită admiterea recursului incident şi casarea în parte a sentinţei atacate în privinţa considerentelor şi a acordării daunelor morale solicitate.

Prin încheierea din 26.04.2017 Curtea în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a admis în principiu recursul declarat de ANI şi recursul incident pe primul aspect vizând înlăturarea considerentelor.

A fost prorogată discutarea tardivităţii recursului reclamantului vizând casarea sentinţei sale aspectul greşitei respingerii a cererii de acordarea daunelor morale.

Analizând recursurile declarate în cauză Curtea pentru următoarele considerente va respinge recursul principal ca nefondat şi va admite recurs incident numai în ceea ce priveşte considerentele sentinţei atacate.

Va respinge excepţia tardivităţii recursului incident privind capătul de acţiune privind daunele morale şi pe fond va aprecia ca nefondat recursul incident pe acest motiv care urmează a fi respins ca atare.

Recursul principal declarat de pârâta ANI este nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a acţiunii de anulare ca nelegal a raportului de evaluare din 24.09.2014.

Prin raportul de evaluare nr. 36797/G/II din 24.09.2014 al Agenţiei Naţionale de Integritate au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor întrucât, în perioada 09.09.2008 - 09.04.2012, acesta a exercitat simultan funcţia specifică comitetului director de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu şi funcţia de administrator unic la S.C. B. S.R.L.

Astfel, în exercitarea funcţiei de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu, persoana evaluată a încălcat dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. b) coroborate cu dispoziţiile art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Curtea apreciază că soluţia de anulare a raportului de evaluare este legală şi corectă deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 180 alin. (1) lit. b) şi art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, în cauză lipsind a doua calitate care ar determina existenţa situaţia de incompatibilitate stabilită de recurenta-pârâtă.

Recurentul-reclamant a fost apreciat incompatibil prin deţinerea simultană a calităţii de director medical al Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu şi a calităţii de administrator unic al S.C. B. S.R.L. în perioada 9.09.2008 - 9.04.2014.

Soluţia de anulare este corectă daar nu pentru încălcarea principiului neretroactivităţii - deoarece norma materială care sancţiona incompatibilitatea era în vigoare pentru întreaga perioadă controlată 9.09.2008-9.04.2012 respectiv prevederile Legii nr. 95/2006 şi nu pentru faptul că reclamantul nu a exercitat efectiv activitatea ca administrator, pe motiv că activitatea societăţii pârâte a fost suspendată din 1.12.2009.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul incident este fondat în partea ce priveşte înlăturarea considerentelor sentinţei atacate.

În baza art. 461 alin. (2) C. proc. civ. Curtea va înlocui considerentele sentinţei criticate cu cele ale prezentei decizii raportat la capătul de cerere având ca obiect anularea raportului de evaluare.

Raportul de evaluare este nelegal deoarece în cauză lipseşte al doilea element a stării de incompatibilitate reţinută prin raport în sensul că funcţia de administrator la o societate comercială nu reprezintă o funcţie de manager şi nu poate fi inclusă în sintagma "oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager" prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

În opinia Curţii nu orice activitate de conducere şi administrare din sectorul privat se încadrează unui activităţi sau funcţii de manager în sensul dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Pornind în această analiză de la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000, se constată că art. 37 alin. (1) şi (2) din acest act normativ stabileşte următoarele:

"(1) În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni. (2) Dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că o noţiune nu poate avea înţelesuri diferite de la o frază la alta sau de la un articol la altul al aceluiaşi act normativ, ci trebuie înţeleasă atunci când este definită de lege, în sensul acelei definiţii, iar în cazul în care legea nu conţine vreo definiţie, atunci înţelesul noţiunii trebuie să fie acelaşi, oriunde ar fi cuprinsă această noţiune în cadrul respectivei legi.

În speţă, în conformitate cu reglementările cuprinse în Anexa II la Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, în cadrul funcţiilor publice specifice este inclusă, printre altele, funcţia de manager public, aspect de natură a conduce la concluzia că noţiunea de "manager" este asociată din punct de vedere legal sectorului public.

În materia incompatibilităţilor, normele legale sunt de strictă interpretare, reţinându-se că Legea nr. 95/2006, care stabileşte expres incompatibilităţile pentru funcţia de manager de spital, operează cu noţiunea de "manager", dispunând la art. 178 alin. (1) în sensul că:

"Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică".

De asemenea, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale nu foloseşte termenul de "manager" pentru a desemna persoana responsabilă cu conducerea societăţii comerciale. Potrivit legislaţiei naţionale, societăţile comerciale şi celelalte entităţi private sunt conduse de către administratori sau directori, în funcţie de sistemul de conducere ales de către aceste entităţi.

Mai mult, Legea nr. 161/2003 menţionează distinct funcţia de manager de cea de administrator, ceea ce denotă faptul că atunci când legiuitorul a urmărit să excludă posibilitatea unei persoane cu funcţie publică de a ocupa vreo calitate într-o entitate privată, a folosit în mod expres terminologia folosită de Legea nr. 31/1990, respectiv, administrator, director, cenzor, etc.

În cazul de speţă, dacă legiuitorul ar fi intenţionat să exclusă posibilitatea unui director medical - funcţie specifică Comitetului Director dintr-un Spital public de a deţine simultan funcţia de administrator al unei societăţii comerciale, ar fi utilizat termenul de administrator potrivit terminologiei Legii nr. 31/1990.

Incompatibilitatea reţinută în cauză nu poate fi justificată de scopul urmărit prin norma prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, în condiţiile în care, cele două funcţii deţinute simultan de către recurent, nu pot intra în mod real şi concret în conflict, fapt care ar avea consecinţe negative asupra modului lor de exercitare, aceste două funcţii fiind reglementate prin acte normative diferite, având dispoziţii specifice fiecărui domeniu de activitate.

Pentru motivele expuse Curtea va respinge recursul ANI şi va admite recursul incident pe considerente declarate de recurentul-reclamant.

Curtea pe excepţia tardivităţii formulrii recursului incident declarat de reclamant, sub aspectul respingerii cererii de acordare a daunelor morale, o va respinge apreciind că recursul incident a fost formulat odată cu întâmpinarea la recursul principal conform art. 474 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză recursul incident a fost formulat în condiţiile art. 472 alin. (1) C. proc. civ. recurentul-reclamant tinzând printr-o cerere proprie să schimbe în parte sentinţa atacată prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale solicitate.

Verificând pe fond recursul incident pe capătul de cerere având ca obiect daunele morale, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele motive.

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reţinută o motivare contradictorie cu privire la considerentele sentinţei sau aplicarea greşită a legii.

În cauză indicarea unui temei greşit, respectiv a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 în loc de art. 18 alin. (3) şi (4) nu atrage nelegalitatea sentinţei în condiţiile în care în mod corect a fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 alin. (1) C. civ.

Potrivit art. 1357 alin. (1) C. civ., "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare."

Conţinutul acestei norme sintetizează aspectele esenţiale care caracterizează instituţia răspunderii civile delictuale, în ansamblul său, cele patru condiţii necesare pentru angajarea răspunderii fiind prejudiciul, fapta ilicită, existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Prin prejudiciu se înţelege efectul negativ suferit de o anumită persoană, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană, iar fapta ilicită desemnează orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

În speţă, se reţine că, deşi s-a dispus anularea actului administrativ contestat, fiind îndeplinită condiţia prevăzută pentru acordarea despăgubirilor în materia contenciosului administrativ, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, această împrejurare nu conduce la concluzia producerii, în mod implicit, a unui prejudiciu nepatrimonial, fiind necesară dovedirea suferinţei morale cauzate şi a impactului concret asupra persoanei vătămate.

Emiterea unui comunicat de presă referitor la constatarea, în urma procedurii de evaluare, a încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor şi conflictului de interese în cazul mai multor medici, în cuprinsul căruia este menţionat şi numele recurentului-reclamant, precum şi comunicarea raportului de evaluare către Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu, spre informare şi luarea măsurilor care se impun după rămânerea definitivă a acestuia, nu încălcă normele legale în materie, în condiţiile în care, raportul de evaluare nu este exceptat informării publice.

În mod corect prima instanţă a apreciat că reclamantul nu a probat prejudiciul moral şi admiterea primului capăt reprezintă o reparaţie suficientă.

Faţă de considerentele expuse Curtea în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul principal declarat de ANI ca nefondat şi va respinge recursul incident declarat de reclamant înlocuind considerentele pe capătul de acţiune având ca obiect anularea raportului de evaluare.

Constatând că este formulat în termen va respinge ca nefondat recursul incident privind capătul de cerere având ca obiect daunele morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 53 din 6 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de reclamantul A. în ceea ce priveşte considerentele sentinţei nr. 53 din 6 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi, pe cale de consecinţă înlocuieşte considerentele sentinţei criticate cu cele ale prezentei decizii, raportat la capătul de cerere având ca obiect anularea raportului de evaluare.

Respinge excepţia tardivităţii recursului incident declarat de reclamantul A. privind capătul de cerere având ca obiect daunele morale, ca nefondată.

Respinge recursul incident privind capătul de cerere având ca obiect daunele morale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2017.