CNCD non-discrimination finding upheld; gifts claim fails for lack of proof.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 250 din 30.04.2014 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1049 din 09.04.2015 a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate recurentul a susţinut următoarele:

Instanţa de fond a respins greşit acţiunea subsemnatului reclamant, cu încălcarea art. 1011 C. civ., a art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi a Legii nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei.

Potrivit art. 6, alin. (1) din Legea nr. 82/1991 "Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

Din interpretarea sistemica a celor trei norme de drept substanţial sus menţionate, rezulta că împrejurările de fapt privind intrările şi ieşirile în/din patrimoniul BNR, respectiv în/din, patrimoniul SRR, a unor bunuri cu valoare financiară reprezentând casete aniversare (conţinând medalie aniversară a 85 de ani de la înfiinţare, album aniversar Fonoteca de aur a României şi albumul aniversar Radio România, CD-ul aniversar Fonoteca de aur) către unul sau mai mulţi membri din consiliul de administraţie al SRR, sub forma de cadouri, trebuiau stabilite de CNCD cu documente justificative, fiind inadmisibile alte mijloace de probă.

Contrar legii, în cursul investigaţiei sale, intimata CNCD a stabilit o pretinsa stare de fapt pe baza declaraţiilor sub semnătura privata a trei membri (din 13) din Consiliul de Administraţie al SRR, aceste declaraţii fiind inadmisibile ca mijloace de proba, prin prisma art. 1011 C. civ., art. 6 din Legea nr. 82/1991 şi a dispoziţiilor Legii nr. 251/2004.

Legea nr. 251/2004 are incidenţa faţă de împrejurarea ca SRR este "instituţie publică", înfiinţată şi organizată prin lege organică, iar funcţiile de membru în Consiliul de Administraţie al SRR sunt calificate de Legea nr. 161/2003, la art. 99, ca făcând parte din categoria funcţiilor de demnitate publică.

Stabilirea nelegală a stării de fapt, prin mijloace contrare legii, de către CNCD în cursul procedurii administrative, era de natura a conduce inevitabil la nulitatea hotărârii CNCD nr. 250/2014, contestate.

În contra acestei speranţe legitime a subsemnatului reclamant, instanţa de fond a reţinut pretinsa legalitate a hotărârii CNCD contestate, pe baza aceloraşi mijloace de proba ilegale şi în lipsa oricăror documente justificative (în sensul legii contabilităţii) emanate de la BNR respective SRR, încălcând la rândul ei, art. 1011 C. civ., art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi Legea nr. 251/2004, ceea ce atrage în opinia reclamantului nelegalitatea sentinţei atacate şi totodată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material)

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din nodul de procedură civilă, recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 şi 6 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1049 din 09.04.2015 şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 04.12.2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 250 din 30 aprilie 2014 prin care emitentul acesteia, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a constatat că aspectele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale discriminării, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

La baza investigaţiei efectuate de intimatul C.N.C.D. a stat sesizarea reclamantului privind discriminarea sa în raport de ceilalţi membri ai consiliului de administraţie ai Societăţii Române de Radiodifuziune care a constat în acordarea de către Preşedintele - Directorul general al acestei instituţii publice tuturor membrilor consiliului de administraţie, cu excepţia reclamantului, de cadouri ce constau în casetă aniversară (medalie aniversară 85 ani de la înfiinţare, album aniversar Fonoteca de Aur a României şi albumul Universul Radio România, CD-ul aniversar Fonoteca de Aur) şi un telefon mobil.

În considerentele hotărârii C.N.C.D. s-a reţinut în esenţă că din susţinerile reclamantului şi declaraţiile membrilor Consiliului de Administraţie, rezultă că acea casetă aniversară la care face referire reclamantul a fost realizată de către Banca Naţională a României în parteneriat cu C., cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la înfiinţarea Radioului Român, primindu-se un număr restrâns de exemplare pentru a fi dăruite, în principal foştilor preşedinţi - directori generali ai societăţii sau persoanelor care au sprijinit, în mod excepţional, prin activitatea desfăşurată şi au adus un plus de valoare pentru societate, în această categorie situându-se şi domnul D. în calitate de fost director general al acestei instituţii.

Criticile reclamantului referitoare la nelegala administrare a probei testimoniale şi implicit a nelegalei stabiliri a stării de fapt, astfel reţinută în hotărârea C.N.C.D., sunt neîntemeiate.

Obiectul probaţiunii l-a constituit existenţa faptei de discriminare, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, pentru existenţa unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferenţiat al reclamantului în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influenţat de unul dintre criteriile indicate nelimitativ de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al reclamantului vătămat, iar în final dacă lipseşte în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferenţă de tratament.

Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

Rezultă din cele ce preced că obiectul probaţiunii este unul complex, în activitatea sa de investigare Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării fiind competent a administra orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice, conform art. 20, alin. (6) din O.G. nr. 137/2000.

În exercitarea competenţelor sale C.N.C.D. a administrat mijloacele de probă testimoniale, luând în considerare declaraţiile a doi membri ai Consiliului de Administraţie despre care reclamantul a afirmat că au primit casete aniversare de la preşedintele - director general al S.R.R., şi care au infirmat faptul că au primit aceste daruri.

Pretenţia reclamantului ca în procedura de investigare derulată de C.N.C.D. se impunea a se verifica înregistrările contabile ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi documentele justificative ce stau la baza acestora este irelevantă, pentru că primul aspect ce trebuia dovedit era existenţa un tratament diferenţiat al acestuia în raport cu ceilalţi membri ai Consiliului de Administraţie ai S.R.R., respectiv primirea acestui dar comemorativ de ceilalţi membri faţă de care se raportează.

Or, darul este un contract real, elementul esenţial ce-l caracterizează şi formează fiind tradiţiunea, remiterea obiectului acestuia de la donator la donatar conform art. 1011, alin. (4) C. civ., care constituie un fapt juridic şi care din punct de vedere procesual civil poate fi dovedit şi prin proba testimonială, nefiind supus formalităţilor prevăzute de alin. (1) şi (3) din norma menţionată.

Întrucât starea de fapt conturată în urma administrării acestor mijloace de probă legale nu confirmă tratamentul diferenţiat al reclamantului în raport cu ceilalţi membri ai consiliului de administraţie, în mod corect Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale discriminării, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 9 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2017.