Dismissal of appeals confirms annulment of Hungarian-language requirement and competition outcome for communal secretary post.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 aprilie 2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (A.N.F.P.), B. - Preşedintele A.N.F.P., Comuna Sântimbru şi Primarul Comunei Sântimbru următoarele:

1. Anularea Ordinului A.N.F.P. nr. 6 din 05 ianuarie 2015 privind aprobarea condiţiilor de participare la concursul de recrutare pentru ocuparea funcţiei publice de conducere vacante de secretar al comunei Sântimbru, judeţul Harghita şi numirea comisiei de concurs şi a comisiei de soluţionare a contestaţiilor;

2. Anularea concursului organizat în baza Ordinului sus-amintit în data de 16 februarie 2015;

3. Anularea actelor subsecvente emise în urma desfăşurării concursului, respectiv Dispoziţia primarului comunei Sântimbru privind încadrarea în funcţia de secretar al comunei Sântimbru a persoanei declarate admise în urma desfăşurării concursului din data de 16 februarie 2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 87 din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- A respins excepţiile necompetenţei materiale a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A., invocate de pârâţii A.N.F.P. şi Preşedintele A.N.F.P., B.;

- A admis excepţiile lipsei capacităţii procesuale pasive a pârâţilor A.N.F.P. şi Preşedintele A.N.F.P., B., cu privire la petitul al III-lea al acţiunii, invocate de către aceşti pârâţi;

- A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii A.N.F.P., Preşedintele A.N.F.P. şi Comuna Sântimbru, şi-n consecinţă:

- a anulat Ordinul nr. 6 din 5 ianuarie 2015 emis de Preşedintele ANFP, precum şi concursul organizat în baza acestui ordin, la 16 februarie 2015;

- a dispus obligarea pârâţilor Comuna Sântimbru şi Primarul Comunei Sântimbru, să procedeze la anularea actelor subsecvente desfăşurării concursului, respectiv Dispoziţia Primarului pentru încadrarea în funcţia de secretar, urmare a concursului din 16 februarie 2015;

- a respins petitul III din acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor A.N.F.P. şi Preşedintele A.N.F.P., B.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, au declarat recurs pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (A.N.F.P.), B. - Preşedintele A.N.F.P. şi Comuna Sântimbru.

3.1. Prin recursul său, pârâta Comuna Sântimbru solicită casarea sentinţei şi, rejudecând, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru următoarele:

Art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, prevede ca " Secretarul, respectiv secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale, este obligat sa ia toate masurile tehnice şi de orice alta natura pentru a asigura aducerea la cunoştinţa publica a hotărârilor cu caracter normativ ale consiliului local sau judeţean, precum şi comunicarea către cetăţenii prevăzuţi la art. 1 a hotărârilor cu caracter individual şi în limba maternă a acestora, dacă s-a făcut o solicitare scrisă în acest sens.".

Potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale, care au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorială au dreptul să se adreseze, oral sau în scris, autorităţilor administraţiei publice locale şi aparatului propriu al acestora şi în limba maternă.

Autorităţile administraţiei publice locale şi aparatul propriu de specialitate au obligaţia sa răspundă solicitărilor atât în limba româna, cât şi în limba maternă.

Prevederile H.G.. nr. 1206/2001, coroborate cu art. 19 din Legea nr. 215/2001, impun cunoaşterea limbii maghiare a aparatului de specialitate a primarului comunei Santimbru. Potrivit ultimelor date de recensământ al populaţiei, în comuna Santimbru ponderea cetăţenilor aparţinând minorităţii maghiare este de 96,65%.IV.

Legea statutului funcţionarilor publici nr. 188/1999, în art. 108 prevede ca în unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unei au contacte direct cu cetăţenii vor cunoaşte şi limba minorităţii naţionale respective, la fel ca şi H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici în art. 20.

Serviciile publice de interes local sunt prevăzute de art. 36, alin. (6) lit. a), articol care, raportat la art. 117 din acelaşi act normativ, face indispensabilă cunoaşterea limbii maghiare de către secretarul UAT Santimbru.

Având în vedere motivele mai sus menţionate, consideră că sunt suficiente motive de drept care au justificat impunerea cunoaşterii limbii maghiare drept condiţie de participare la concursul organizat de către ANFP pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar al comunei Santimbru.

3.2. Prin recursul lor, pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi B., Preşedintele A.N.F.P. solicită casarea sentinţei civile recurate şi a încheierii din data de 22 septembrie 2015 şi, rejudecând, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ.

3.2.1. Instanţa a pronunţat o hotărâre dată cu încălcarea competentei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii (art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.).

Prin apărările formulate în faţa instanţei de fond, A.N.F.P. şi preşedintele acestei instituţii publice au invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu Mureş de a soluţiona cererea dedusă judecăţii de către A..

În motivarea excepţiei au precizat faptul că, în conformitate cu prevederile art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., articolul 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului ...

3.2.2. Instanţa de fond a dispus obligarea pârâţilor Comuna Sântimbru şi primarul comunei Sântimbru "să procedeze la anularea actelor subsecvente desfiinţării concursului, respectiv Dispoziţia Primarului pentru încadrarea în funcţia publică de secretar, urmare a concursului din 16 februarie 2015", fără să verifice dacă acest act administrativ există.

Pentru a fi respectat dreptul la apărare al persoanei încadrată în funcţia publică de secretar al comunei Sântimbru, judeţul Harghita, garantat prin art. 24 din Constituţia României şi pentru opozabilitatea hotărârii, instanţa de fond ar fi trebuit să-şi exercite rolul activ în sensul dispunerii introducerii în cauză a acestei persoane.

3.2.3. Instanţa a pronunţat o hotărâre dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Stabilirea condiţiei specifice de cunoaştere a limbii maghiare-nivel avansat la concursul organizat în vederea ocupării funcţiei publice de conducere de secretar al comunei Sântimbru, judeţul Harghita, nu a încălcat reglementările legale întrucât nu a fost afectat în niciun fel statutul limbii române, inclusiv prin raportare la prevederile Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare.

Susţine că stabilirea condiţiei privitoare la cunoaşterea limbii maghiare-nivel avansat, este legală, din următoarele considerente:

Prin legea fundamentală s-a instituit un drept în beneficiul cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale care aparţin unei minorităţi naţionale cu pondere semnificativă în structura demografică, de a li se asigura folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile publice şi serviciile publice deconcentrate.

Totodată, legea fundamentală instituie obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale şi a serviciilor publice deconcentrate de a asigura exercitarea acestui drept, în condiţiile prevăzute de legea .organică. Pentru a implementa reglementările anterior menţionate stipulate de legea fundamentală, legiuitorul a dezvoltat aceste prevederi în cuprinsul a două legi organice şi anume Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu legislaţia care reglementează funcţia publică şi atribuţiile şi responsabilităţile funcţionarilor publici, funcţia publică de secretar este o funcţie publică de conducere la nivelul administraţiei publice locale, subordonată direct primarului unităţii administrativ-teritoriale respective. Astfel, atribuţiile secretarului unităţilor administrativ-teritoriale se stabilesc de către primar.

Atribuţiile secretarului unităţilor administrativ-teritoriale sunt stabilite la art. 117 din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Lit. h) din cuprinsul articolului de lege anterior menţionat stabileşte ca atribuţii ale secretarului unităţii administrativ-teritoriale, orice alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, de consiliul judeţean sau de preşedintele consiliului judeţean, după caz.

În documentaţia ce a stat la baza organizării şi desfăşurării concursului respectiv în adresele comunicate de către Primăria comunei Sântimbru, judeţul Harghita, s-a susţinut necesitatea condiţiei de cunoaştere a limbii maghiare, având în vedere că populaţia comunei este de 2047 de locuitori stabili, din care numărul persoanelor de limbă maghiară este de 2032, deci o pondere de 99.27% este de etnie maghiară, şi s-a menţionat că în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Sântimbru, judeţul Harghita, nu este prevăzut un compartiment distinct de relaţii cu publicul, arătându-se că "secretarul comunei are în fişa postului atribuţii de relaţii cu publicul,, fiind astfel stabilite condiţiile pentru ocuparea postului conform fişei postului, care este anexă la actul administrativ de numire în funcţia publică.

Totodată, chiar şi în situaţia în care ar fi existat un compartiment de relaţii cu publicul în cadrul Primăriei comunei Sântimbru judeţul Harghita secretarul comunei, fiind funcţionar public de conducere, având atribuţii de stabilire şi de verificare a activităţii funcţionarilor publici de execuţie din subordine, nu ar fi putut exercita un control direct de legalitate asupra adreselor instituţiei publice din care face parte, dacă acestea erau direcţionate către persoane ce aparţin minorităţii maghiare, fiind comunicate în limba maghiară.

În concluzie, faţă de cele mai sus menţionate, având în vedere probele aflate la dosar, solicită admiterea recursului şi casarea hotărârii instanţei de fond, ca fiind netemeinică şi nelegală.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinare, reclamantul A. a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, B. - Preşedintele A.N.F.P. şi Comuna Sântimbru ca nefondate, reiterând apărările de la fondul cauzei.

4.2. Prin întâmpinare, pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi B., Preşedintele A.N.F.P. au solicitat admiterea recursului declarat de Comuna Sântimbru.

4.3. Legal citată, pârâta Comuna Sântimbru nu a depus întâmpinare la recursul pârâţilor Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi B., Preşedintele A.N.F.P.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

5.2. Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente în materia suspusă examinării, constată că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind corectă, reflectând interpretarea şi aplicarea adecvată a prevederilor legale în raport cu împrejurările de fapt şi de drept rezultate din probele administrate.

1. Starea de fapt dedusă judecăţii vizează următoarele:

Prin Ordinul nr. 6 din 5 ianuarie 2015, emis de Preşedintele A.N.F.P., s-au aprobat condiţiile de participare la concursul din 16.02.2015 pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar al Comunei Sântimbru şi s-au constituit comisiile de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor.

În ceea ce priveşte condiţiile de concurs, s-a instituit, potrivit art. 1 alin. (3) din Ordin, cerinţa cunoaşterii limbii maghiare la nivel avansat.

În cauză, s-a arătat că Ordinul a avut la bază solicitările Primăriei comunei Sântimbru, întrucât populaţia de etnie maghiară este în această comună de 99,27%.

2. Argumente de drept relevante

2.1. În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de recurenta A.N.F.P., Înalta Curte validează raţionamentul instanţei de fond, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor dispoziţii, în cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de Curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

În speţă, întrucât capătul principal de cerere viza anularea unui ordin emis de preşedintele ANFP, Înalta Curte a reţinut că obiectul cauzei priveşte un act emis de o autoritate publică de nivel central, competenţa de soluţionare revenind Curţii de apel.

2.2. Anularea unor acte subsecvente este consecinţa firească a anulării actului principal motiv pentru care, în raport de anularea ordinului nr. 6 din 5 ianuarie 2015 şi a concursului din 16.02.2015, efectele acestei sancţiuni se impuneau a fi validate inclusiv printr-o anulare a dispoziţiei primarului de încadrare în funcţia de secretar, în măsura în care o astfel de dispoziţie a fost fost emisă.

2.3 Chestiunea de drept dedusă judecăţii vizează, aşa cum în mod corect a arătat instanţa de fond, stabilirea conformităţii cu legea a cerinţei cunoaşterii, la nivel avansat, a limbii maghiare, de către candidaţii care ar dori ocuparea unei funcţii publice de conducere de secretar al Comunei Sântimbru.

Chiar dacă, potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, în raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte limba română, cerinţa cunoaşterii limbii maghiare poate fi justificată pentru ocuparea anumitor funcţii publice/posturi din administraţia publică, prin prisma anumitor dispoziţii legale.

În raport de dispoziţiile art. 13 din Constituţia României, potrivit căruia în România limba oficială este limba română şi de dispoziţiile art. 54, lit. b). potrivit căruia poate ocupa o funcţie publică persoana care cunoaşte limba română, textele legale referitoare la stabilirea condiţiei cunoaşterii limbii maghiare au însă caracter de excepţie şi, ca atare, sunt de strictă interpretare.

Aceste texte sunt:

a) art. 108 din Legea nr. 188/1999: "în unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20%, unii funcţionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetăţenii vor cunoaşte şi limba minorităţii naţionale respective",

b) art. 76 alin. (3) din Legea nr. 215/2001:

"În condiţiile prevăzute la alin. (2), în posturile care au atribuţii privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective

c) art. 15 din H.G. nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale:

"în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în cadrul aparatului propriu consiliilor locale sau judeţene, în compartimentele care au atribuţii privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective".

Pe de-o parte, Înalta Curte apreciază că funcţiile publice pentru care se poate stabili o atare condiţie - cunoaşterea limbii monorităţii naţionale -trebuie să se regăsească în compartimentul cu atribuţii privind relaţiile cu publicul/sau care au contact direct cu publicul.

Pe de altă parte, în raport de textele legale în baza cărora se poate stabili condiţia specifică a cunoaşterii limbii maghiare în concursurile pentru ocuparea unor funcţii publice, cunoaşterea limbii maghiare nu poate fi stabilită pentru toţi funcţionarii publici din aceste compartimente, ci numai pentru unii funcţionari şi doar prin raportare la atributiile de serviciu.

În recurs se încearcă să se justifice cerinţa cunoaşterii limbii maghiare la nivel avansat prin prisma unor atribuţii legale ale secretarului comunei.

Potrivit art. 116 din Legea nr. 215/2001, "Secretarul comunei, oraşului, municipiului, judeţului şi al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul se bucură de stabilitate în funcţie".

Principalele atribuţii ale secretarului unităţii administrativ teritoriale sunt prevăzute în cuprinsul art. 117 din acelaşi act normativ şi nu sunt stabilite, aşa cum în mod eronat sustin recurenţii, de către conducătorul unităţii administrativ-teritoriale.

Or, din cuprinsul dispoziţiilor menţionate, rezultă că funcţia publică de conducere de secretar al unităţii administrativ teritoriale nu presupune contacte directe cu cetăţenii, iar atribuţiile în domeniul aplicării Legii nr. 544/2004 privind liberul acces la informaţiile de interes public au o pondere redusă în raport cu întreaga activitate a secretarului, nefiind exercitate în mod direct de acesta, avându-se în vedere calitatea de funcţionar public de conducere potrivit căreia coordonează aceste activităţi şi nu le exercită direct.

Mai mult decât atât, ordinul contestat nu se limitează la a impune necesitatea cunoaşterii limbii maghiare ci adaugă un criteriu suplimentar, acela al cunoaşterii limbii maghiare la nivel avansat.

De notat că nici măcar textele legale cuprinse în Legea nr. 188/1999, Legea nr. 215/2001 sau H.G. nr. 1206/2001 nu fac referire la necesitatea cunoaşterii limbii minorităţii naţionale la nivel avansat.

Pe lângă argumentele anterior menţionate, nu s-a dovedit în cauză, cu fişa postului, cu o analiză statistică sau prin alte justificări de natură obiectivă, care sunt atibuţiile specifice acestei funcţii care ar impune nu doar cerinţa cunoasterii limbii maghiare ci a cunoaşterii ei la nivel avansat.

În acest sens, pentru realizarea măsurilor aprobate prin H.G. nr. 1208/2001, responsabilitatea traducerii în limba maghiară a unor acte şi informaţii de interes public aparţine persoanelor, potrivit art. 5 alin. (2) din acest act normativ, şi nu secretarilor, şi se realizează în concret prin intermediul unui funcţionar public din aparatul de specialitate al primarului, secretarul fiind doar responsabil de comunicarea/afişarea acestor acte.

Relaţiile dintre secretarul comunei şi cetăţeni au o pondere nesemnificativă în raport de atribuţiile principale ale postului stabilite prin chiar Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi în nici un caz nu impun o cunoaştere avansată a limbii minorităţii naţionale.

Cunoaşterea limbii maghiare, ca şi cerinţă ocupaţională îşi poate găsi justificare obiectivă doar prin prisma specificului activităţii de relaţii cu publicul, desfăşurate într-o instituţie publică ce-şi desfăşoară activitatea într-o unitate administrativ-teritorială în care cetăţenii aparţinând minorităţii maghiare deţin o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, specific ce impune, în mod necesar, aptitudini generale de utilizare a limbii maghiare în raporturile directe cu cetăţenii vorbitori de limbă maghiară.

Chiar în aceste condiţii, cerinţa cunoaşterii, la nivel avansat, a acestei limbi este de natură să împiedice participarea la concurs a cetăţenilor de altă naţionalitate care, deşi deţin cunoştinţe de limba maghiară, nu pot face dovada cunoaşterii ei la nivelul solicitat.

Referirile la art. 108 Legea nr. 188/1999 respectiv la art. 20 din H.G. nr. 611/2008 susţin aceeaşi concluzie întrucât doar unii funcţionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetăţenii trebuie să cunoască şi limba minorităţii naţionale respective, însă nu la nivel avansat, aşa cum s-a solicitat în speţă.

Aşa cum s-a mai arătat în jurisprudenţa acestei instanţe, în raport cu natura şi contextul muncii, aşa cum sunt conturate prin prisma atribuţiilor concrete ale secretarului de comună, cerinţa cunoaşterii limbii maghiare, ba încă la nivel avansat, pentru a ocupa un post de secretar de comună într-o unitate administrativ teritorială în care populaţia vorbitoare de limbă maghiară este de 20%, nu trece testul obiectului legitim şi al proporţionalităţii.

În concluzie, condiţia de participare la concurs privind cunoştinţe de limba maghiară - nivel avansat, impusă Ordinul contestat nu este în concordanţă cu dispoziţiile legale menţionate anterior, astfel că autoritatea pârâtă, emitentă a ordinului, a acţionat cu exces de putere, astfel cum această noţiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursurile formulate împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 şi a sentinţei civile nr. 87 din 29 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comuna Sântimbru prin primar împotriva sentinţei civile nr. 87 din 29 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi B. - Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici împotriva aceleiaşi sentinţe civile şi încheierii din 22 septembrie 2015 pronunţate de aceeaşi instanţă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2017.