Quashed and remanded: no prior complaint procedure required before challenging judicial inspection closure resolution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.08.2016, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru judecători din Consiliul Superior al Magistraturii, desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 4082/IJ/2214/DIJ/2016 din 06.07.2016 şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, respectiv exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă săvârşite în legătură cu dosar nr. x/2014 de judecători de la Judecătoria Bacău, secţia civilă, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3886 din 6 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prin raportare la art. 115 din Constituţia României. Instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea formulată de reclamante ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii plângerii prealabile.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamantele A. şi B., criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentele au arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (4) din C. proc. civ., care prevăd că "Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii", cu referire la Decizia pronunţată de Curtea Constituţională, nr. 396 din 3.07.2014, care a statuat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2014 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2014.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentele au susţinut că Legea nr. 317/2004 nu prevede niciun fel de procedură în cazul rezoluţiei de clasare a sesizării, deoarece legea prevedea neconstituţional la art. 45 alin. (4) lit. b) că rezoluţia de clasare este definitivă, iar până în prezent legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia prev. De art. 147 alin. (1) prima teză din Constituţie.

Prin cererea de recurs a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate "in integrum" a O.U.G. nr. 80/2013 şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 24 şi art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurentele au arătat că O.U.G. nr. 80/2013 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 61, art. 108 şi art. 115 din Constituţia României, că prin emiterea actului normativ a fost abrogată nelegal şi neconstituţional Legea nr. 146/1997, întrucât nu există o lege specială de abilitare a Guvernului României pentru acest lucru, deoarece Parlamentul României era în activitate în luna iunie 2013. S-a subliniat faptul că nu a fost pusă în dezbaterea parlamentară şi nu există o lege de aprobare sau de respingere din partea Parlamentului la data publicării O.U.G. nr. 80/2013 în Monitorul Oficial al României nr. 392 din 29 iunie 2013. De asemenea, se arată că ordonanţa în discuţie a intrat în vigoare în termen de 3 zile şi a fost pusă în aplicare la nivel naţional asigurând o finanţare substanţială pentru justiţie în baza taxelor judiciare majorate cu peste 100%, pe care sunt nevoiţi să le plătească justiţiabilii.

Recurentele au solicitat sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv dacă este necesară îndeplinirea procedurii prealabile împotriva rezoluţiei de clasare emisă în baza Legii nr. 317/2004, înainte de a formula acţiune în instanţa de contencios administrativ.

4. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. arată că nu este motivat în concret prin cererea de recurs, întrucât acest motiv se referă la neregularităţi procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, precum şi la nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Motivul de casare prevăzut de această dispoziţie legală poate fi reţinut de instanţa de control judiciar, de exemplu, în cazul nerespectării principiului oralităţii, al publicităţii şedinţei de judecată, al nelegalei citări a reclamantei pentru ultimul termen de judecată, lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia, etc.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., intimata a susţinut că recurentele nu au parcurs procedura prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce instituie obligativitatea parcurgerii procedurii plângerii prealabile, din moment ce nicio altă dispoziţie legală nu dispensează subiectul de sezină de o atare obligaţie.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurente, se susţine că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispoziţiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenţei acestei legături neconstituţionalitatea ar determina soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa de judecată.

Cu referire la solicitarea de sesizare a Înaltei Curţi în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a făcut menţiunea că sesizarea este posibilă, conform art. 519 şi art. 520 din C. proc. civ., doar la iniţiativa unui complet de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, nefiind suficientă cererea recurentei cuprinsă în motivarea recursului formulat.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentele-reclamante au reluat pe larg motivele de recurs formulate, susţinând atât excepţia de neconstituţionalitate invocată, cât şi motivele de casare pe fondul hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În punctul de vedere formulat de recurente asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi cu privire la dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, în motivarea căreia au arătat că nu sunt menţionate explicit care sunt "în alte cauze prevăzute de lege" pentru care instanţa trebuie să dispună restituirea texelor judiciare de timbru achitate.

Este încălcată astfel Legea nr. 24/2000 - art. 33 alin. (1), Constituţia României - art. 20, Tratatele internaţionale cu privire la drepturile omului, raportat la art. 14 din CEDO şi art. 21 din Constituţie.

Prin încheierea din 5 octombrie 2017 completul de filtru a constatat, având în vedere conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Recurentele reclamante au invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013 "in integrum", a dispoziţiilor art. 16, art. 24, art. 25 alin. (2) lit. a) şi art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013.

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate menţionată, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Condiţiile de admisibilitate desprinse din acest text de lege, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele:

- excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituţionale;

- excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar, în faţa instanţei de judecată;

- excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către părţi din proces.

Cât priveşte condiţia existenţei unei legături între dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în care a fost invocată, Înalta Curte reţine că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere argumentele prezentate în continuare.

Dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale nu se aplică raportului juridic dedus judecăţii, având în vedere că excepţia presupune analiza unor texte legale care nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii, care vizează desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 4082/IJ/2214/DIJ/2016 din 06.07.2016 şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004, iar dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale fac referire la taxele judiciare prevăzute de lege cu privire la cererile/acţiunile/căile de atac ordinare şi extraordinare introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aceste condiţii, în care se cere sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie vizând o dispoziţie legală ce nu este incidentă în prezentul litigiu, Înalta Curte va reţine că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate referitoare la existenţa unei legături între obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei, aceasta neavând ca obiect o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, o cerere de acordare facilităţi la plata taxei de timbru sau o cerere de restituire a taxei de timbru, formulate în temeiul O.U.G. nr. 80/2013.

3. Cu privire la cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte reţine că această cerere nu a mai fost susţinută de recurente ulterior comunicării raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în care s-a reţinut faptul că la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost adoptată o soluţie de principiu, la data de 13.02.2017, în sensul că "Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

4. Cu privire la fondul recursului

4.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Verificând, mai întâi, sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, recurentele neinvocând încălcarea vreunei reguli de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii.

Prin acţiunea introductivă a fost învestită instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Rezoluţiei de clasare nr. 4082/IJ/2214/DIJ/2016 din 06.07.2016 şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă, constatând că recurentele nu au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) Respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) Respingerea contestaţiei;

b) Admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Înalta Curte reţine că prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Dacă în primele 3 ipoteze reglementate de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv atunci când sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sesizării sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt, caracterul definitiv al soluţiei clasării este legitimat prin aceea că aceasta nu are un caracter irefragabil deoarece persoana interesată poate face o nouă sesizare cu respectarea condiţiilor prevăzute, aşa cum a decis instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 487 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 27 ianuarie 2014), în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiţie prin posibilitatea atacării soluţiei la instanţa judecătorească.

Astfel, în cazul rezoluţiei de clasare a sesizării, deşi s-a declarat neconstituţionalitatea sintagmei "rezoluţia de clasare este definitivă", reţinându-se că partea este lipsită de accesul la o instanţă judecătorească, textul de lege nu a fost modificat şi pus în acord cu cele statuate de instanţa de control constituţional.

De asemenea, Înalta Curte mai reţine că alin. (5) al art. 47 citat anterior prevede că rezoluţia de respingere a sesizării poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Prin urmare, în raport cu cele reţinute de Curtea Constituţională în decizia amintită şi faţă de prevederile legale referitoare la rezoluţia de respingere a sesizării (care se poate da când, în urma efectuării cercetării disciplinare, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii şi în cazul căreia nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile), Înalta Curte apreciază că şi în cazul rezoluţiei de clasare a sesizării, în forma actuală a textului legal, nu este necesară îndeplinirea unei proceduri prealabile, având în vedere şi dispoziţiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând şi soluţia de principiu adoptată la data de 13.02.2017 de Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, în sensul că "Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile," Înalta Curte va admite recursul şi va dispune casarea sentinţei atacate cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanţa de fond.

4.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013 (in integrum) şi a art. 16, art. 24, art. 25 alin. (2) lit. a) şi art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013.

Admite recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 3886 din 6 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunţare cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă în rest.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2017.