Constitutional exception inadmissible where challenged provision lacks nexus to the specific case merits despite general statutory mandate.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Oradea, reclamantul A. a formulat acţiune în contencios administrativ, în calitate de persoană vătămată, în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională, solicitând chemarea în garanţie a Avocatului Poporului, în apărarea dreptului vătămat şi a interesului legitim lezat prin nerespectarea dreptului garantat de constituţie cu privire la petiţii; lezarea interesului legitim privat garantat de art. 51 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, cu aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituţie; lezarea interesului legitim privat rezultat din aplicarea necondiţionată a prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 31 alin. (2) din Constituţia României.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 raportate la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 9.10.2017 pronunţată în dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamantul A. a formulat recurs, criticând ca nelegală soluţia dată. A arătat că instanţa de fond a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu obiectul cauzei, însă în susţinerea garanţiilor date de Constituţie, prevederile Legii nr. 47/1992 instituie dreptul justiţiabilului de a invoca excepţiile de neconstituţionalitate în faţa unei instanţe în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Ca atare, apreciază recurentul că permisiunea juridică generală a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prin formularea "oricare ar fi obiectul acestuia" nu permite instanţei în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate să aprecieze limitativ obiectul unui litigiu şi să determine legal care sunt excepţiile definite de termenul "oricare" folosit de legiuitor.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurrent şi constatând că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale aplicabile, va menţine hotărârea instanţei de fond şi, în consecinţă, va respinge recursul formulat ca nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Condiţiile de admisibilitate desprinse din acest text de lege, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele:

- excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii dintr-o lege în vigoare;

- excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituţionale;

- excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar, în faţa instanţei de judecată;

- excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către una dintre părţile din proces.

Cât priveşte condiţia existenţei unei legături între dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în care a fost invocată, Înalta Curte reţine că în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta nu este îndeplinită, motiv pentru care soluţia instanţei de fond va fi menţinută, având în vedere argumentele prezentate în continuare.

Excepţia de neconstituţionalitate este mijlocul procedural pus la dispoziţia oricărei părţi dintr-un proces pendinte de a susţine, în faţa Curţii Constituţionale, vătămarea drepturilor sale prin incidenţa, în cauza sa, a unui text de lege considerat a fi neconstituţional.

Dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale, respectiv art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd următoarele:

"Art. 1 - (3) Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei şi prezentei legi."

Obiectul demersului judiciar al recurentului îl reprezintă apărarea dreptului vătămat şi a interesului legitim lezat prin nerespectarea dreptului garantat de constituţie cu privire la petiţii; lezarea interesului legitim privat garantat de art. 51 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, cu aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituţie; lezarea interesului legitim privat rezultat din aplicarea necondiţionată a prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 31 alin. (2) din Constituţia României.

Or, dispoziţiile legale invocate ca fiind neconstituţionale, respectiv prevederile art. art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 nu au legătură cu obiectul cauzei, întrucât întotdeauna sesizarea cu excepţia de neconstituţionalitate trebuie să aibă întotdeauna legătură cu soluţionarea cauzei, iar formularea din textul legal "oricare ar fi obiectul acesteia" vizează de fapt obiectul cererii de chemare în judecată al reclamantului, legiuitorul arătând expres că poate fi formulată excepţia de neconstituţionalitate a unui text dintr-o lege sau ordonanţă, indiferent de obiectul cauzei în care s-a ridicat, referindu-se la faptul că poate fi formulată în oricare proces civil, penal, de contencios administrativ şi fiscal, însă condiţia este ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În aceste condiţii, în care se cere sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie vizând o dispoziţie legală ce nu este incidentă în prezentul litigiu, Înalta Curte va reţine că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate referitoare la existenţa unei legături între obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei, întrucât Curtea nu poate reţine ca având legătură cu cauza dispoziţia referitoare la reglementarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2017.